Divort. Decizia 1169/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Complet specializat de familie și minori
DECIZIA CIVILĂ NR.1169
Ședința publică din 24 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
JUDECĂTOR 3: Claudia Rohnean
GREFIER: - -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 225/A din 12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul și intervenienta SC PLUS SRL A, având ca obiect divorț - partaj bunuri comune.
dezbaterilor asupra recursului a avut loc în ședința publică din data de 17 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de al acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța a amânat pronunțarea la data de azi, hotărând următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată:
Prin decizia civilă nr.225 din 12.05.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Arada respins apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.407 din 21.01.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-.
Pentru a pronunța astfel tribunalul a reținut în esență că prin sentința civilă nr.407 din 21.01.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr- s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul și în consecință a fost desfăcută căsătoria încheiată între părți la data de 19 octombrie 2007 și înregistrată sub nr.18/19.10.2007 în registrul stării civile al Primăriei comunei județul A din culpa pârâtului.
După desfacerea căsătoriei foștii soți purtând numele de "".
A fost încredințată la reclamantă spre creștere și educare minora născută la data de 5 ianuarie 1997 în municipiul
A fost obligat pârâtul la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorei în cuantum de 1/4 din venitul minim pe economie începând cu data de 30.07.2008 și până la majoratul minorei.
S-a constatat că soții au dobândit în timpul căsătoriei cu cote egale de contribuție următoarele bunuri comune: televizor plasmă LG cu sistem cinema în valoare de 5.000 lei, mobilă sufragerie în valoare de 7.000 lei și laptop HP în valoare de 2.000 lei, bunuri mobile în valoare totală de 14.000 lei.
S-a sistat comunitatea de bunuri prin formarea a două loturi ce se atribuie în natură și fără plata vreunei sulte după cum urmează:
Lotul nr.1 în valoare de 7.000 lei compus din mobila de sufragerie s-a atribuit reclamantei.
Lotul nr.2 în valoare de 7.000 lei compus din televizor plasmă LG cu sistem cinema și laptop HP s-a atribuit pârâtului.
A fost respinsă cererea părților de a se lua act de tranzacția încheiată la data de 17 decembrie 2008 cu privire la partajul bunurilor comune.
A fost admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta SC Plus SRL A și în consecință s-a constatat că imobilul casă de locuit situat în comuna nr.6.-6. județul A înscris în cf 1916 nr.top 358/a/1/51/1/1/1/1/1/1/43-44 este bun propriu al pârâtului.
S-a reținut de prima instanță că relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate nefiind posibilă continuarea căsătoriei, existând înțelegere cu privire la păstrarea numelui, iar cu privire la încredințarea minorei de 12 ani s-a avut în vedere opțiunea acesteia și posibilitățile fiecărui părinte.
Referitor la imobil s-a reținut că acesta a fost dobândit înainte de căsătorie fiind bunul propriu al pârâtului, iar contribuțiile reclamantei îi conferă un drept de creanță și nu un drept de proprietate asupra vreunei cote, fiind respinsă cererea de a se lua act de tranzacția încheiată cu privire la partajarea imobilului deoarece se urmărește fraudarea intereselor intervenientei care a solicitat constatarea calității de bun propriu nepartajabil cu privire la imobil.
Prin apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr.407/21.01.2008 pronunțată de Judecătoria Arads -a solicitat schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul admiterii în întregime a acțiunii astfel cum a fost formulată, cu motivarea că a trăit în concubinaj cu pârâtul din anul 1995, în 2007 s-au căsătorit iar în perioada concubinajului s-au gospodărit împreună ca doi soți, ridicarea casei făcându-se din veniturile și munca comună.
Tribunalul a apreciat ca fiind fondat apelul declarat de reclamantă cu motivarea că în perioada concubinajului, în 13.04.2004, intimatul pârât prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.815 de biroul notarial Gad obândit imobilul înscris în cf 1916 nr.top.358/a/1/51/1/1/1/1/1/1/43 de sub B3 compus din fundație cu prețul de 40.000.000 lei.
Pentru continuarea executării acestei construcții intimatul pârât a împrumutat de la BCR sucursala județeană A suma de 49.975,22 euro fiind încheiat contractul de credit ipotecar nr.1561/31.03.2006.
Concubinii nu beneficiază de prezumția de comunitate asupra bunurilor, potrivit art.30 codul familiei ei nu sunt considerați proprietari în devălmășie asupra bunurilor dobândite în perioada conviețuirii, situație în care apelanta reclamantă are un drept de creanță reprezentând echivalentul bănesc al contribuției sale la dobândirea imobilului.
Tribunalul a menținut ca fiind temeinică și legală sentința apelată, pe care a considerat-o ca fiind dată pe baza probatoriului a administrat corect în cauză.
În termen împotriva deciziei civile nr.225/12.05.2009 a declarat recurs reclamanta care a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că instanțele au apreciat în mod greșit în sensul că ignorând probațiunea administrată cu înscrisuri și martori, că nu beneficiază de prezumția de comunitate asupra bunurilor potrivit art.30 Codul familiei și că nue xistă o convenție a părților din care să rezulte că imobilul s-a dobândit pentru a fi proprietate indiviză a lor în raport de contribuția fiecăruia.
Arată că a trăit în concubinaj cu pârâtul din anul 1994 într-o altă casă a sa, relație din care s-a născut fiica lor DianaD. în 1997, în octombrie s-au căsătorit legal iar în anul 2008 s-au mutat în casa din litigiu pe care au ridicat-o în perioada 2004-2008.
Reclamant arată că declarațiile martorilor audiați în cauză, (fila 78 dosar fond), (fila 79) și (fila 37) sunt probe concludente a modului de ridicare a casei de părți și a înțelegerii lor privind statutul juridic de bun comun a imobilului în litigiu.
Reclamanta susține că înscrierea dreptului de proprietate în CF 1916 în favoarea pârâtului nu are caracter constitutiv și că prezumția de proprietate poate fi combătută în justiție iar instanța poate da o hotărâre de stabilire a caracterului de bun comun și a cotelor de proprietate convenite de părți, prin tranzacția încheiată.
În drept invocă dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Examinând decizia civilă atacată în raport de probatoriul administrat, de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, de art.30, 31 Codul familiei, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, imobilul situat în localitatea nr.top.358/a/1/51/1/1/1/1/1/1/43-44 - constând din intravilan cu casa nr.6.-6. cu teren 2000 mp, este proprietatea pârâtului - prin construire în anul 2006, fiind dobândit înainte de încheierea căsătoriei părților (19.10.2007).
Inițial, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.815/13.04.2004 de Biroul Notarului Public G, pârâtul a cumpărat imobilul înscris în CF 1916 compus din fundație cu prețul de 40.000 lei, iar pentru finalizarea construcției a contractat un credit ipotecat prin Banca Comercială Română SA (fila 41 dosar fond), în sumă de 49975,28 Euro, act încheiat de asemenea anterior căsătoriei, respectiv la data de 31.03.2006.
Este adevărat, așa cum susține reclamanta prin motivele de recurs că pârâtul nu contestă că atât reclamanta cât și SC PLUS SRL A - la care aceasta este asociată - au avut o contribuție la edificarea imobilului, respectiv la cumpărarea materialelor de construcție, însă, corect au reținut cele două instanțe, contribuțiile reclamantei sau a societății comerciale nu sunt de natură a conferi acesteia o cotă de coproprietate asupra imobilului, ci doar un drept de creanță față de proprietarul imobilului în raport de aportul acestora.
Atât în contractul de vânzare-cumpărare din 13.04.2004 cât și în contractul bancar de credit ipotecar încheiate de pârât în nume propriu este făcută mențiunea că acesta la data încheierii contractelor era necăsătorit.
Practica judiciară a fost constantă în a decide că în situația în care o persoană a pus la dispoziția concubinului o sumă de bani pentru achiziționarea unui imobil, acest aspect îi conferă doar un drept de creanță împotriva concubinului pe numele căruia s-a dobândit imobilul.
soți însă pot conveni ca imobilul achiziționat pe numele unuia dintre soți dar cu contribuția ambilor să între în regimul comunității de bunuri la data căsătoriei.
s-a reținut corect de către ambele instanțe că neexistând o convenție între părți anterior căsătoriei din care să rezulte că imobilul a fost dobândit pentru a fi proprietatea lor indiviză în funcție de contribuția părților, regimul juridic al imobilelor achiziționate în timpul concubinajului nu poate fi schimbat chiar dacă părțile s-au căsătorit ulterior.
Mai mult, s-a făcut dovada cu contractul de credit că imobilul a fost achiziționat de pârât în nume propriu - cu credit de la Banca Comercială, contractul încheindu-se în considerarea persoanei pârâtului care avea la data contractării creditului calitatea de concubin, situație în care reclamanta nu poate avea un drept de coproprietate asupra construcției.
Având în vedere considerentele arătate, constată că hotărâre atacată este temeinică și legală astfel că în baza art.312 (2) Cod procedură civilă va respinge recursul declarat de reclamanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 225/A din 12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - - - -
GREFIER
- -
Red.ML/7.12.2009
Dact./9.12.2009
Judecătoria Arad -judecător
Tribunalul Arad -judecători,
2 ex.
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Daniela Calai, Claudia Rohnean
| ← Divort. Sentința 3428/2010. Curtea de Apel Alba Iulia | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 988/2008. Curtea... → |
|---|
