Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 988/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 988
Ședința publică de la 24 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tania Țăpurin PREȘEDINTE: Tania Țăpurin
JUDECĂTOR 2: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 3: Paula Păun
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 131 din 24 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect reîncredințare minor.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant, asistat de avocat, și intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care curtea, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurentul reclamant, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, arătând că innstanța de apel a dat o greșită interpretare art. 44 din Codul familiei, întrucât acesta nu se referă strict doar la condițiile materiale și morale. A susținut că schimbările intervenite de la încredințarea copiilor mamei constau în faptul că minorii au rămas în același domiciliu, respectiv al tatălui, iar mama nu și-a manifestat dorința de a lua copii spre creștere. Totodată, mamei îi revenea obligația de a îngriji minorii, obligație ce nu a fost materializată. Aceasta nu și-a manifestat interesul nici pentru situația școlară a copiilor și nu au existat motive independente de voința intimatei care să împiedice punerea în executare a hotărârii de încredințare a minorilor. A pus concluzii de admitere a recursului, modificarea deciziei atacate și menținerea sentinței civile, fără cheltuieli de judecată.
Intimata pârâtă a arătat că a fost împiedicată să pună în executare hotărârea de încredințare a minorilor, însă nu a fost niciodată la școală să se intereseze de situația școlară acestora. A solicitat respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 17.10.2007 și înregistrată sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând să se dispună reîncredințarea minorilor, născută la 22.07.1994, născut la 01.10.1999, născută la 22.03.1996 și născută la 15.11.1997.
În motivarea acțiunii, a arătat că, din căsătoria cu pârâta au rezultat cei 4 minori, iar prin sentința civilă nr. 596/29.06.2006 pronunțată de Judecătoria Băilești, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 25/24.10.2006 pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a desfăcut căsătoria încheiată cu aceasta, iar minorii au fost încredințați spre creștere și educare mamei.
A mai arătat că, deși minorii au fost încredințați mamei, aceștia continuă să locuiască în domiciliul său, pârâta nedorind să se implice în educarea lor.
La primul termen de judecată din 8.11.2007, pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Băilești, motivând că localitatea sa de domiciliu se află în competența Judecătoriei Segarcea.
Prin sentința civilă nr. 1248/2007 a Judecătoriei Băileștis -a dispus declinarea soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Segarcea, pe rolul căreia a fost înregistrată la data de 20.11.2007.
În dovedirea cererii și în apărare, părțile au solicitat încuviințarea probei testimoniale și a probei cu înscrisuri. Instanța din oficiu a dispus efectuarea unor anchete sociale de către autoritatea tutelară la domiciliul părților și a ascultat minorii în Camera de Consiliu, aceștia arătând că doresc să locuiască în continuare cu reclamantul.
Prin sentința civilă nr. 92/1.02.2008, pronunțată de Judecătoria Segarcea, s-a admis acțiunea civilă având ca obiect reîncredințare minori și sistare pensie, formulată de reclamantul, domiciliat în com., jud. D, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în com., jud.
S-a dispus reîncredințarea minorilor, născută la 22.07.1994, născut la 01.10.1999, născută la 22.03.1996 și născută la 15.11.1997, tatălui-reclamant.
A sistat pensia de întreținere stabilită în sarcina reclamantului prin sentința civilă nr. 596/29.06.2006 a Judecătoriei Băilești.
A fost obligată pârâta la 45 lei lunar pensie de întreținere în favoarea fiecărui minor, începând cu data de 17.10.2007 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a constatat și reținut următoarele:
Reclamantul și pârâta au fost căsătoriți, căsătoria lor fiind desfăcută prin sentința nr. 596/2006 a Judecătoriei Băilești prin care s-a dispus, de asemenea, și încredințarea minorilor mamei, pârâtul fiind obligat la plata unor pensii de întreținere în favoarea minorilor.
Deși minorii au fost încredințați mamei, pârâtă în cauza de față, aceștia au continuat să locuiască la domiciliul tatălui lor, fiind în îngrijirea acestuia și a bunicilor paterni.
După desfacerea căsătoriei pârâta a avut o tentativă de a lua minorii la domiciliul său la data de 17.10.2007, când, fiind însoțită de executorul judecătoresc, s-a deplasat la domiciliul reclamantului unde, găsind doar unul din minori, și anume pe, care nu a recunoscut-o, a renunțat la punerea în executare a hotărârii de încredințare. Se constată că pârâta nu a luat legătura cu minorii de aproximativ 5 ani, negăsind modalitatea de a menține o relație de familie cu aceștia.
Această lipsă de comunicare a condus la situația ca minorii să nu fie sub îngrijirea pârâtei, părinte căruia i-au fost încredințați ci la reclamant, situație care generează o stare de incertitudine pentru minori, creând un climat de instabilitate, prelungindu-se un interval atât de mare de timp.
De altfel pârâta nu doar că nu a încercat să ia legătura cu minorii la domiciliul reclamantului dar nici nu s-a interesat de situația școlară a acestora în ultimul an. În acest sens este de menționat declarația dirigintei minorei care arată că nu o cunoaște pe mama acesteia. Ori, este greu de presupus că, existând atâtea modalități de comunicare, pârâta nu a găsit nici o cale pentru a lua legătura cu personalul didactic ori că ar fi fost expusă vreunui pericol dacă ar fi vizitat minorii la școala pe care aceștia o frecventează. Reluarea legăturii dintre pârâtă și minori ar fi evident în interesul acestora însă, cum pârâta nu a găsit pe durata unui an calea de a se apropia de minori și a relua legăturile de familie cu aceștia, instanța a apreciat că menținerea unei situații de incertitudine, nu poate decât să le afecteze dezvoltarea psihică și chiar și relațiile cu mama-pârâta în cauză, pe care o percep în mod negativ, ca fiind persoana care dorește să îi rupă din mediul în care au crescut și de persoanele de care s-au atașat.
Ori, potrivit art. 31 alin. 2 din Lg. 272/2004 "exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului". Instanța apreciază că este în interesul minorilor să rămână în continuare la reclamant, cu care au o relație de familie efectivă, în sensul art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reclamantul preocupându-se de menținerea acesteia chiar dacă ocupația sa (transport de persoane în țări europene) presupune absența pentru anumite perioade de la domiciliu.
Împotriva sentinței civile a declarat apel apelanta - pârâtă, susținând că, nu s-a avut în vedere că nici una din rațiunile avute în vedere anterior la încredințarea minorilor, nu s- schimbat în cauză.
Astfel, opțiunea minorilor a fost analizată la acel moment, apreciindu-se că nu are o valoare absolută, atâta timp cât este vorba de minori pe care nu i-a putut vedea ani de zile din cauza opoziției constante manifestată de fostul soț și familia acestuia.
Acțiunea reclamantului nu aduce nici un element nou față de precedentele litigii, cu excepția aspectului că pârâta nu ar fi manifestat un real interes pentru a lua copiii, după obținerea hotărârii prin care i-au fost încredințați, ceea ce arată un fals interes pentru aceștia, susțineri ce au fost reluate obsesiv de reclamant în toate cauzele derulate.
A fost în imposibilitatea de a-și lua copii și cu executorul judecătoresc, întrucât reclamantul ascundea o parte din copii pentru a nu-i lua pe toți, punând-o astfel în imposibilitatea de a finaliza demersul.
În apărare, intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, întrucât împrejurările care au dus la pronunțarea deciziei tribunalului s-au schimbat, minorii sunt în continuare la reclamant, pârâta nedorind să se implice în ultimul an la creșterea și educarea copiilor.
În mod corect prima instanță a admis acțiunea de reîncredințare, reținând că pârâta nu a luat legătura cu minorii de aproximativ 5 ani, nu a comunicat în tot acest timp cu ei, deși îi fuseseră încredințați, nu s-a interesat de situația lor școlară.
Prin decizia civilă nr.131 din 24 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de pârâta, împotriva sentința civile nr.92/1.02.2008, pronunțată de Judecătoria Segarcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
S-a schimbat sentința civilă, în sensul că, s-a respins acțiunea formulată de reclamant.
S-a reținut că, potrivit art.44 Codul familiei, măsura reîncredințării copiilor spre creștere și educare, își găsește justificare numai dacă s-au schimbat împrejurările avute în vedere la momentul încredințării, ținându-se seama în primul rând de interesul minorilor.
O schimbare parțială a condițiilor care au determinat ca minorii să fie încredințați unuia sau altuia din părinți, nu poate atrage revenirea asupra măsurii, atâta timp cât subzistă argumentele de bază care au justificat-o și care confirmă necesitatea ca ea să fie menținută, în interesul minorilor.
Singurul argument reținut de instanța de fond în motivarea soluției, îl constituie faptul că în perioada de 1 an de la rămânerea irevocabilă a sentinței prin care i-au fost încredințați copii, pârâta nu a făcut suficiente demersuri pentru punerea în executare a hotărârii, deși cererea acesteia de punere în executare s-a depus la 5 luni de la pronunțarea deciziei Curții de APEL CRAIOVA, iar din procesele verbale nr.20/E/2006 din 2 martie 2006 și 113/EB/2007 din 17 oct. 2007, rezultă că pârâtei nu i se poate imputa neexecutarea hotărârii.
În baza art.299 Cod pr.civilă împotriva deciziei reclamantul a declarat recurs, susținând că tribunalul a făcut o greșită interpretare a prevederilor art.44 din Codul familiei.
Prin soluția dată în apel, instanța nu ținut seama de interesul copiilor minori, care este de a rămâne în continuare la tată, unde locuiesc de 5 ani și cu care au o relație de familie efectivă, în sensul prevăzut de art.8 din Convenția Europeană a Dreptului Omului.
Pârâta nu a manifestat interes, după ce i-au fost încredințați copii la divorț, față de situația lor materială sau școlară, deși nu i s-a interzis niciodată să ia legătura cu minorii.
Examinând criticile invocate se constată fondat recursul, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art.44 Codul familiei prevăd că în cazul schimbării împrejurărilor, la cererea oricăruia din părinți sau a copilului, dacă acesta a împlinit vârsta de paisprezece ani, a autorității tutelare sau a vreunei instituții de ocrotire, instanța judecătorească va putea modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale sau nepatrimoniale între părinții divorțați și copii.
În contextul avut în vedere de norma legală menționată, măsura reîncredințării minorilor spre creștere și educare de la un părinte la altul, își găsește justificare și poate fi luată numai atunci când se stabilește că interesul acestora o impun.
Precizarea noțiunii de "interes al copilului" se raportează în primul rând, la prevederea din art.101 Codul familiei, în conformitate cu care părinții sunt obligați să crească minorul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, de educarea, învățătura și pregătirea profesională a acestuia.
Interesul copilului se apreciază prin examinarea complexității elementelor ce concură la precizarea acestei noțiuni, fiind irelevantă, așa cum a considerat în speță tribunalul, schimbarea parțială a condițiilor care au determinat ca minorii să fie încredințați unuia sau altuia din părinți.
Instanța a făcut însă o greșită interpretare și aplicare a prevederilor art.44 Codul familiei, reținând că unica împrejurare pe care s-a întemeiat soluția judecătoriei o constituie lipsa de interes manifestată de pârâtă în executarea hotărârii prin care i s-au încredințat copiii.
Relevant în aprecierea interesului celor 4 minori este faptul că locuiesc cu reclamantul și bunicii paterni de circa 5 ani, între aceștia stabilindu-se puternice legături afective.
În toată perioada arătată demersurile pârâtei de a lua legătura cu copii au fost sporadice, aceasta nu a insistat în finalizarea încercărilor sale, manifestând un dezinteres total față de educația minorilor, sens în care probele cauzei au evidențiat că nu s-a preocupat niciodată de situația școlară a copiilor și nu a încercat să-i vadă pe timpul orarului școlar.
Inexistența oricăror raporturi între mamă și copii în ultimii 5 ani, nu reprezintă un factor minor, fără importanță în stabilirea interesului minorilor, așa cum a apreciat tribunalul, ci dimpotrivă lipsa relațiilor afective între părinte și copii este esențială în încredințarea spre creștere și educare.
Este de netăgăduit că tatăl - reclamant oferă minorilor un climat familial corespunzător pentru îngrijire și educare, iar schimbarea climatului în care copii au crescut ar fi de natură a cauza acestora traume psihice.
Prin urmare, prima instanță a interpretat corespunzător noțiunea de "interes al copilului", dând eficiență împrejurărilor rezultate din probele cauzei și aplicând în mod just dispozițiile art.44 Codul familiei.
Față de considerentele expuse, recursul este fondat și urmează să fie admis conform art.304 pct.9 rap. la art.312alin.3 Cod pr.civilă, să se modifice decizia și să se respingă apelul declarat de pârâtă, menținându-se sentința.
Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 131 din 24 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta.
Modifică decizia în sensul că respinge apelul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.92/1.02.2008, pronunțată de Judecătoria Segarcea în dosarul nr-, și menține această sentință.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.2 ex
Fl.
4.12.2008
Președinte:Tania ȚăpurinJudecători:Tania Țăpurin, Emilian Lupean, Paula Păun
| ← Divort. Decizia 1169/2009. Curtea de Apel Timisoara | Stabilire program vizitare minor. Decizia 127/2009. Curtea de... → |
|---|
