Divort. Decizia 119/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 119/
Ședința publică din 09 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Rizea
JUDECĂTOR 2: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 3: Roxana Maria
Grefier șef secție
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanta în contradictoriu cu intimatul pârât, având ca obiect: "divorț", împotriva deciziei numărul 154 din 17 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă: recurenta reclamantă asistată de av., lipsă fiind intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat, pentru recurenta reclamantă depune la dosarul cauzei diferență de taxă de timbru în cuantum de 15, 50 lei și timbru judiciar de 0,45 lei.
Precizează că temeiul juridic al recursului îl constituie art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri formulate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului:
Avocat, pentru recurenta reclamantă, având cuvântul, solicită admiterea recursului și casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru administrarea probelor încuviințate.
Se reține în hotărârea atacată că în fața primei instanțe a fost încuviințată proba testimonială cu un martor, dar reclamanta ar fi renunțat la această probă la termenul din 20.01.2009. Această teză nu este reală, întrucât reclamanta nu a renunțat la administrarea acestei probe, ci martorul a trebuit să plece din instanță, pentru că întârziase la serviciu, iar instanța putea acorda un nou termen pentru audierea acestuia.
Mai mult, pârâtul este de acord cu divorțul din culpă comună.
În cauză s-a administrat ca probă doar ancheta socială, probă insuficientă pentru ca instanța să se pronunțe asupra cauzei, astfel ambele instanțe, de fond și de apel s-au pronunțat fără a intra în cercetarea fondului.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
C rte A
Asupra recursului civil de față;
Prin decizia civilă nr. 154/A din 17.11.2009 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașova respins ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă în contradictoriu cu intimatul pârât împotriva sentinței civile nr.913/03.02.2009 pronunțată de Judecătoria Brașov, în dosarul civil nr-, pe care a menținut-
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că în analiza cererii privind desfacerea căsătoriei instanța trebuie să constate - potrivit dispozițiilor art.38 alin.1 din Codul Familiei - existența unor motive temeinice care să fi vătămat atât de grav raporturile dintre soți astfel încât continuarea căsătoriei să nu mai fie posibilă pentru cel care solicită desfacerea ei, în speța de față, pentru reclamantă.
În procesul civil proba acestor motive temeinice revenea reclamantei întrucât potrivit art.1169 Cod civil"cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească".
În acest sens reclamantei i-a fost încuviințată proba testimonială cu audierea martorului, probă la care aceasta a renunțat la termenul de judecată din data de 20.01.2009, când a solicitat dezbaterea cauzei în fond. Pârâtul prezent în sală la acel termen de judecată nu a insistat în audierea martorului reclamantei ci a pus concluzii de desfacere a căsătoriei părților din culpă comună și fără motivarea hotărârii.
Din cele ce preced Tribunalul a constatat că deși ambele părți erau de acord cu divorțul nici una dintre acestea nu a administrat probe pentru dovedirea celor susținute. În aceste condiții instanța nu avea cum să pronunțe desfacerea căsătoriei întrucât nu era în măsură a verifica - în lipsa unui martor sau a oricărei alte probe -existența vreunui motiv temeinic care să conducă lavătămarea gravă a raporturilor dintre soți astfel încât continuarea căsătoriei să devină imposibilă pentru cel care cere desfacerea ei.
Tribunalul a apreciat astfel că în lipsa administrării oricărui mijloc de probă, prin raportare la dispozițiile art.1169 din Codul civil mai sus citate, soluția instanței de fond de respingere a acțiunii formulate de reclamantă ca nedovedită este legală și temeinică.
În instanța de apel, ca și instanță de fond, apelanta reclamantă nu a solicitat (deși avea posibilitatea legală potrivit art.292 Cod procedură civilă) administrarea vreunui mijloc de probă pentru a dovedi susținerile sale din cererea de divorț, reluate apoi în cererea de apel, ci numai desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru audierea martorului propus în prima fază procesuală. Or, această soluție de desființare a sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare se impunea - potrivit art.297 Cod procedură civilă -numai dacăprima instanță ar fi rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului.În cazul de față prima instanță a administrat proba cu ancheta socială, a încuviințat proba testimonială la care reclamanta a renunțat ulterior, a cercetat fondul cauzei și a ajuns la concluzia că reclamanta nu a făcut dovada existenței acelor motive temeinice care să fi vătămat grav raporturile de căsătorie, motiv pentru care a respins acțiunea ca neîntemeiată.
În această situație - a analizării cauzei pe fond de către prima instanță - Tribunalul nu poate pronunța soluția de desființare a sentinței apelate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, ci cel mult poate analiza, încuviința și administra probele invocate în fața primei instanțe sau în instanța de apel, în măsura în care ele au fost solicitate de parte. Or, în speța de față reclamata apelantă nu a formulat cereri în probațiune motiv pentru care instanța de apel s-a pronunțat în fond numai pe baza celor invocate la prima instanță, conform art.292 alin.2 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta arătând că nu a renunțat la administrarea probei testimoniale, iar în fața instanței de apel nu a solicitat probe pentru a nu fi lipsită de un grad de jurisdicție.
Recursul este fondat.
Conform art. 129 alin. 4 și 5 Cod procedură civilă,judecătorul este în drept, cu privire la situația de fapt să ceară părților explicații și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt și pot să ordone administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
principiul rolului activ al judecătorului, textul obligă instanța să stăruie pentru aflarea adevărului, inclusiv prin ordonarea probelor pe care le consideră necesare. Principiul se impune cu atât mai mult în cazul în care partea din ignoranță, neștiință ori lipsă de pregătire juridică omite sau renunță să administreze probele necesare.
Văzând că partea a renunțat la administrarea probei testimoniale, cel mai probabil datorită atitudinii conciliante a pârâtului, care a fost de acord cu admiterea acțiunii, prima instanță trebuia să pună în discuția părții consecințele renunțării și să ordone administrarea probei ținând cont și de petitul privitor la încredințarea minorului.
Procedând la respingerea acțiunii pe acest considerent, prima instanță a pronunțat o hotărâre nulă, dată cu încălcarea principiului de drept enunțat.
, instanța de apel care s-a mulțumit să respingă calea de atac în loc să anuleze sentința și să judece fondul conform art. 297 alin. 2 Cod procedură civilă, după administrarea probei testimoniale.
Mai mult motivul respingerii este absolut nelegal, întrucât instanța nu este ținută de solicitarea părții, ci poate să dea oricare din soluțiile prevăzute pentru apel. Soluția aparține instanței și nu părții, astfel că nu poate fi acreditată ideea că dacă nu poate desființa sentința, se impune respingerea apelului.
În fața unei decizii nule, curtea reține că nu a avut loc o cercetare a fondului, astfel că potrivit art. 304 punctul 5 și art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, decizia din apel va fi casată iar cauza trimisă spre rejudecare instanței de apel.
Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va administra probele necesare urmând dă se pronunțe asupra fondului cererii de divorț și accesoriilor sale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Decide
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 154/A/17.11.2009 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 09.02.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, |
Red. -/11.02.2010
Dact. /15.02.2010
Jud. fond:
Jud. apel: -
Președinte:Dorina RizeaJudecători:Dorina Rizea, Mihail Lohănel, Roxana Maria
| ← Divort. Decizia 974/2009. Curtea de Apel Brasov | Răpire internațională de copii. Decizia 1167/2010. Curtea de... → |
|---|
