Divort. Decizia 974/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 974/ Dosar nr-
Ședința publică din 7 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 2: Roxana Maria Trif
JUDECĂTOR 3: Dorina
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, în contradictoriu cu intimata pârâtă, având ca obiect: "divorț", împotriva deciziei numărul 60 din 23 martie 2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 30.06.2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la 07.07.2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 8469/18.09.2008 Judecătoria Brașova admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pîrîta și în consecință:
A desfăcut căsătoria părților încheiată la data de 25 iulie 1977 și înregistrată în registrul stării civile al Primăriei sub nr. 197/25.07.1977, din culpa exclusivă a pîrîtei.
A încredințat reclamantului spre creștere și educare pe minorul, născut la data de 16 august 1991.
A obligat pîrîta să plătească în favoarea minorului pensie de întreținere în cuantum de 137,5 lei începînd cu data pronunțării prezentei hotărîri și pînă la majoratul minorului sau noi dispoziții ale instanței.
A dispus ca pentru viitor reclamantul să revină la numele purtat anterior căsătoriei acela de " - ".
A luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Prima instanță a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 25 iulie 1977 în localitatea. Din relația părților au rezultat cinci copii dintre care doar este minor fiind născut la data de 16 august 1991.
Din probele administrate în cauză prima instanță a reținut că pîrîta a părăsit domiciliul conjugal în anul 2002 fără a-l înștiința pe reclamant sau pe copii. După căutări care au durat 5 sau 6 luni pîrîta a fost găsită în com. unde locuia împreună cu concubinul său. Întrucît pîrîta a refuzat să revină la familia sa reclamantul a intrat într-o relație de concubinaj din care au rezultat trei copii minori.
Avînd în vedere starea de fapt reținută prima instanță a apreciat că relațiile dintre părți sunt grav vătămate iar căsătoria lor nu mai poate continua. Culpa în destrămarea relației dintre părți revine în exclusivitate pîrîtei care a părăsit domiciliul conjugal refuzînd să revină. Din aceste motive, în temeiul art.38 al.1 fam. a desfăcut căsătoria părților, din culpa exclusivă a pîrîtei.
În temeiul art.40 alin 3.fam. potrivit caruia."Daca nu a intervenit o invoiala sau daca instanta nu a dat incuviitarea fiecare dintre fostii soti va purta numele avut inainte de casatorie", prima instanță a dispus ca reclamantul să revină la numele purtat anterior căsătoriei acela de " - ".
În ce privește încredințarea minorului prima instanță a avut în vedere următoarele împrejurări:
Din probele administrate și ancheta socială efectuată în cauză rezultă că minorul avea vîrsta de 10 ani cînd pîrîta a părăsit domiciliul conjugal minorul rămînînd în grija tatălui său.
Minorul a fost înfiat de părți la vărsta de 6 ani. După ce pîrîta a părăsit domiciliul reclamantul nu a fost preocupat de soarta minorului astfel că acesta a săvîrșit mai multe fapte antisociale pentru care a fost condamnat penal în prezent fiind în executarea unei pedepse privative de libertate la Centrul de reeducare de la Tg.Ocna. (decizia penală nr.20/10.05.2002 a Tribunalului Brașov )
Pîrîta locuiește în locuința concubinului său în întreținerea căruia se află. Din cuprinsul anchetei sociale întocmite de Primăria Comunei reiese că numitul, concubinul pîrîtei, nu dorește ca minorul să locuiască împreună cu ei. Pîrîta nu deține o locuință a sa și nici nu realizează venituri care să-i permită întreținerea minorului.
Reclamantul locuiește în împreună cu concubina sa și cei trei copii minori într-un imobil compus din 5 camere dotat cu utilități.
Nici unul din părinți nu dorește încredințarea minorului însă dat fiind că situația copilului adoptat este identică cu situația copilului din căsătorie iar potrivit art.101 fam. părinții sunt datori să îngrijească de copii lor minori instanța consideră că minorul trebuie încredințat părintelui care are posibilitatea de a-i oferi minorului o locuință și cele necesare din punct de vedere material. Pîrîta nu deține o locuință și nu are posibilitatea de a se întreține singură astfel că aceasta este în imposibilitate de a se îngriji de minor.
de cele expuse prima instanță a apreciat ca este in interesul minorului-interes ce primeaza in aceasta materie conform art.42 fam.- sa fie incredințat tatălui, motiv pentru care, în temeiul art 42 alin.1 fam. va dispune în consecință.
Conform art.42 alin.3 fam. potrivit căruia odată cu pronuntarea divorțului si încredințarea minorilor instanța judecătorească va stabili contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere si educare, învățătură si pregătire profesională a copiilor, avînd în vedere modalitatea de încredințare a minorilor urmează ca celălalt părinte să fie obligat la plata pensiei de întretinere, baza de calcul a pensiei fiind dată de venitul minim pe economie avînd în vedere că pîrîta nu are un loc de muncă cunoscut.Astfel, salariul minim pe economie este de 550 lei, și ținînd cont de faptul că pîrîta nu mai are și alți minori în întreținere și de plafonul maxim de 1/4 stabilit de art.94 al.3 fam. prima instanță a obligat pe pîrîtă să plătească în favoarea minorului, o pensie de întreținere în cuantum de 137,5 lei lunar ce se va plăti începînd cu data pronunțării prezentei hotărîri și pînă la majoratul minorului sau noi dispoziții ale instanței.
Prin decizia civilă nr. 60/S/23.03.2009 apelul promovat de reclamantul împotriva sentinței sus-menționate a fost respins ca tardiv reținându-se că sentința a fost comunicată la data de 31.10.2008, iar calea de atac a fost promovată la data de 12.02.2009, cu mult peste termenul de 30 de zile prevăzut de lege.
Împotriva acestei sentințe e declarat recurs apelantul.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că recurentul este bolnav psihic și nu și-a dat seama că a depășit termenul legal, motiv pentru care solicită repunerea în termenul de declarare a apelului.
Examinând cauza, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că recursul nu este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 103 Cod procedură civilă cererea de repunere în termen, în cazul în care partea care dorea să declanșeze calea de atac a depășit termenul prevăzut de lege, se poate formula în termen de 15 zile de la data la care au încetat motivele care au împiedicat partea să formuleze acea cerere. Această cerere se formulează concomitent cu cererea de declarare a apelului.
Recurentul nu a formulat cererea de repunere în termen în fața instanței de apel, ci doar prin prezentul recurs, ceea ce conduce la concluzia că această cerere de repunere în termen este ea însăși tardiv formulată și nu poate fi soluționată pentru prima dată de instanța de control judiciar.
De altfel, cele afirmate de către recurent, cu privire la boala sa psihică, nu sunt probate în nici un fel și nici confirmate prin alte înscrisuri aflate la dosarul cauzei.
Pentru toate motivele de mai sus, în temeiul arz. 312 alin. 1 Cod procedură civilă curtea va respinge recursul.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.60/A/23.03.2009 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Pt.GREFIER,
,
aflată în concediu de odihnă,
semnează prim grefier,
Red./21.07.2009
Tehnoredact./22.07.2009/ 2 ex.
Jud. apel,
Jud. fond
Președinte:Mihail LohănelJudecători:Mihail Lohănel, Roxana Maria Trif, Dorina
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 119/2010. Curtea de Apel Brasov → |
|---|
