Divort. Decizia 1191/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1191/R-MF
Ședința publică din 25 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Mariana
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta, împotriva deciziei civile nr.38/A/MF din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunlaul A, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurenta-pârâtă, asistată de avocat -, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.63/2009, eliberată de Baroul Argeș și intimatul-reclamant Vaile, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.61/2009, eliberată de Baroul Argeș.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei, conform chitanței de la dosar cu rn.- din 18 mai 2009, eliberată de Trezoreria Curtea de A și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat -, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită admiterea recursului, desființarea deciziei și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală, în sensul respingerii acțiunii, ca nedovedită. Apreciază că motivarea Tribunalului Argeș, în sensul că relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, este netemeinică. Instanța trebuia să aibe în vedere toate probele de la dosar și nu doar declarațiile unor martori care nu mergeau în mod constant în locuința părților și nu puteau constata în mod direct atmosfera de familie, ci doar anumite aspecte episodice. Nu se poate dispune desfacerea căsătoriei pe baza unor certuri, cu atât mai mult cu cât intimatul este cel care a plecat din domiciliu de bună-voie, iar recurenta s-a ocupat de casă, copii și gospodărie. În anul 2000, când intimatul s-a operat, recurenta a avut grijă de acesta, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-reclamant, solicită respingerea recursului, ca inadmisibil, având în vedere faptul că soluția Tribunalului Argeș este legală și temeinică. Cu privire la declarația dată de ginerele părților, se arată că din declarația acestuia nu rezultă că intimatul are o relație extraconjugală, ci doar faptul că acesta dorește să-și ajute soacra aflată în această situație. Intimatul se află și în prezent sub observație medicală, iar soția sa nu i-a asigurat climatul normal în raport de starea precară de sănătate pe care acesta o are. Intimatul a fost în permanență jignit, iar recurenta avea dorința de a rămâne cu apartamentul, așa cum rezultă din răspunsul acesteia la interogatoriu. Depune la dosar practica de specialitate, respectiv o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 13 octombrie 2006. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat -, având cuvântul asupra excepției inadmisibilității, solicită respingerea acesteia.
CURTEA:
Deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 31.03.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca în baza probelor ce le va administra să dispună desfacerea căsătoriei lor și revenirea soției la numele de familie purtat anterior căsătoriei, acela de "".
A motivat reclamantul că între părți au existat neînțelegeri generate de aspecte materiale ale conviețuirii, că nu mai există încredere, respect reciproc și afecțiune.
Au fost depuse la dosar înscrisuri și au fost audiați 6 martori.
Soluționând în primă instanță cauza, Judecătoria Curtea d Argeșa respins ca neîntemeiată cererea reclamantului.
A reținut prima instanță că din conviețuirea părților nu au rezultat copii iar din conținutul probelor administrate ar fi rezultat culpa exclusivă reclamantului ce nu poate fi invocată în promovarea cererii de divorț.
Împotriva sentinței civile nr.992/2008, pronunțată de Judecătoria Curtea d Argeșa formulat apel reclamantul, apreciind că este nelegală și netemeinică.
A criticat apelantul faptul că prima instanță a apreciat greșit probele administrate ignorând că relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate iar aceștia s-au despărțit în fapt.
A mai criticat apelantul și modul defectuos în care judecătoria a valorificat depozițiile martorilor audiați, din care rezulta clar că pârâta este lipsită de orice afecțiune față de reclamant, că îl ignoră și disprețuiește chiar în mediul public.
Prin decizia nr.38/A/MF/27.02.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost admis apelul declarat de reclamant, a chimbat în tot sentința în sensul că a admis acțiunea și a desfăcut căsătoria din culpa comună a soților, pârâta reluând numele de familie purtat anterior, acela de "".
Pentru a se pronunța în acest mod, instanța de apel a reținut următoarele:
Din depozițiile martorilor audiați de către judecătorie s-a constatat că pârâta avea un comportament necuviincios față de reclamant, insultându-l, adresându-i apelativul de prăpădit, amărât, Ť. nenorocit, etc.(martorii, și ).
Sunt acestea dovezi ale degradării relațiilor dintre soți pe care judecătoria le-a examinat cu destulă ușurință.
Și faptul sprijinirii în situația de nevoie în care s-a aflat apelantul reclamant atunci când s-a aflat internat în spital vine să confirme slaba afecțiune a acesteia față de soț.
Nici interesul "major" exprimat de către soție la interogatoriul luat de către instanța de fond, nu poate fi ignorat, și anume dorința sa de a obține, dacă se poate, apartamentul bun comun.
Dincolo de probele deja analizate și faptul că soții s-au despărțit în fapt vine să confirme cât se poate de clar că relațiile de familie sunt grav vătămate iar conviețuirea normală a celor doi soți nu mai este posibilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului se susține că instanța de apel a interpretat subiectiv motivele de apel formulate de către reclamantul, în favoarea acestuia, admițându-le în situația în care acestea nu sunt susținute de probele administrate în cauză.
Astfel se susține că nu s-a făcut dovada în sensul că relațiile dintre soți sunt iremediabil vătămate. Martorii audiați, prieteni de familie ai părților au arătat instanței că cei doi soți s-au înțeles întotdeauna bine, recurenta fiind o bună gospodină, o mamă extraordinară care și-a respectat soțul și care nutrește și în prezent sentimente reale față de acesta, nedorind să divorțeze.
Se susține că instanța de apel, în mod subiectiv, a analizat doar declarațiile martorilor propuși de intimatul reclamant, respectiv mama acestuia, fratele și sora actualei concubine a intimatului, impunându-se ca instanța să facă o analiza a tuturor probelor.
Recurenta menționează că cei doi soți sunt separați în fapt la inițiativa intimatului reclamant care a plecat din domiciliu, după 30 de ani de căsătorie, în februarie 2008, fără să aibă vreo discuție cu recurenta, pentru o relație extraconjugală, păstrându-și cheile de la apartament, unde a venit pentru a-și lua anumite lucruri.
Se precizează faptul că intimatul nu-și poate invoca propria culpă în desfacerea căsătoriei, potrivit practicii în materie, existând o culpă reală exclusivă a acestuia, care are o relație extraconjugală, iar declarațiile lacunare ale martorilor propuși de reclamant nu sunt determinante și nici nu constituie probe suficiente pentru a face dovada certă a destrămării relațiilor de familie.
Recurenta consideră că depoziția martorei, sora concubinei, se referă la un episod nereal, care a avut loc după plecarea din domiciliu a reclamantului, iar în situația în care acest comportament al recurentei ar fi real, acesta este determinat de relația extraconjugală a soțului, recurenta apărându-și căsnicia.
Referitor la motivația tribunalului, prin care se susține că intimatul s-a aflat în stare de nevoie, iar soția nu i-a fost alături, recurenta arată că soțul acesteia a fost operat în anul 2000, aceasta îngrijindu-se de el, însă după ce s-a însănătoșit a intrat în relații de concubinaj, părăsind domiciliul comun, fapt dovedit cu declarația notarială a ginerelui recurentei, în care acesta din urmă arată clar că intimatul nu dorea să fie vizitat la spital de către recurentă, deoarece avea alături o femeie de care nu dorea să afle soția.
La motivele de recurs au fost atașate declarațiile de la filele 6-7 dosar, declarațiile autentificate de la filele 13 -14 dosar.
Prin concluziile scrise depuse la data de 25.06.2009, intimatul solicită respingerea recursului, cu acordarea cheltuielilor de judecată, susținând că acesta este inadmisibil, bazându-se pe un text de lege abrogat, motivele de recurs, vizând netemeinicia deciziei recurate.
În situația în care va fi respinsă această excepție, intimatul susține că nu se mai impune căsătoria părților, impunându-se despărțirea în fapt, datorită unei boli grave a acestuia, un neopulmonar operat, care a impus eliminarea oricăror factori de stres, recurenta provocând scandal, insultându-l și cerându-i să-i facă acte de vânzare - cumpărare pentru apartamentul bun comun.
Intimatul arată că depoziția martorului, ginerele acestuia este subiectivă, acesta urmărind să o ajute pe recurentă, declarația acestuia fiind o probă extrajudiciară, susținând că recurenta nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art.2 din Codul familiei, referitoare la sprijinul moral reciproc datorat de soți, bazat pe afecțiune reciprocă, pe îngrijirile cu caracter personal, legate de sănătate sau infirmitate.
Intimatul susține că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.38 Codul familiei, pentru a fi desfăcută căsătoria, părțile fiind despărțite în fapt de doi ani, recurenta opunându-se divorțului, în scop șicanatoriu, dând dovadă de agresivitate verbală nejustificată, pe fondul unei lipse de comunicare.
Curtea, analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, constată că acesta este fondat, urmând a-l admite ca atare, în baza art.312 Cod procedură civilă, fiind îndeplinite cerințele art.304 pct.9 Cod procedură civilă, cu modificarea deciziei, în sensul că se va respinge apelul declarat de reclamant și se va menține sentința pronunțată de către instanța de fond, ca temeinică și legală.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a avut în vedere următoarele:
Potrivit art.38 din acest cod, instanța de judecată poate desface căsătoria prin divorț atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
Textul de lege citat dă expresie principiului constituțional al căsătoriei liber consimțite și al egalității între soți și determină condițiile în care instanțele judecătorești pot pronunța divorțul. Condiționarea pronunțării hotărârii judecătorești de desfacere a căsătoriei, de respectarea unor cerințe stabilite în mod imperativ de lege, demonstrează grija legiuitorului pentru menținerea instituției căsătoriei și protejarea familiei.
Pronunțarea divorțului din vina ambilor soți se va face numai atunci când culpa concurentă a soțului pârât este gravă și bine stabilită și ar fi putut duce ea singură la desfacerea căsătoriei, situație ce nu se regăsește în speță.
În cauză se constată că în mod just instanțele au respins acțiunea reclamantului, întrucât din actele și lucrările dosarului rezultă că relațiile dintre soți sunt vătămate din culpa acestuia, care și-a încălcat obligațiile de fidelitate.
Întrucât pârâta nu a înțeles să ceară desfacerea căsătoriei, iar instanțele au constatat culpa exclusivă a soțului reclamant, se constată incidența în cauză a deciziei de îndrumare a fostului Tribunal Suprem nr.10/1969, modificată prin decizia de îndrumare nr.10/1974, pct.5 lit.a, ce statuează că divorțul nu se poate pronunța decât dacă se constată că motivele temeinice care fac cu neputință continuarea căsătoriei au fost provocate de soțul pârât, nu și atunci când cauza dezbinării este imputabilă soțului reclamant.
Celelalte susțineri vizează netemeinicia soluției adoptată de instanța de apel, cu privire la interpretarea și analizarea materialului probator administrat în cauză, la fond și în apel și exced analizei de față, urmare abrogării punctelor 10 și 11 ale art.304 din Codul d e procedură civilă, statuarea asupra situației de fapt fiind atributul instanțelor de fond, fiind întemeiată excepția inadmisibilității recursului, cu privire la aceste critici, excepție invocată de către intimatul -reclamant prin întâmpinare.
Față de considerentele mai sus expuse, recursul este fondat, urmând a fi admis ca atare, potrivit dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, în sensul că se va respinge apelul declarat de către reclamant ca nefondat, cu menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond, ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de pârâta, împotriva deciziei civile nr.38/A/MF din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunlaul A, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul:.
Modifică decizia în sensul că respinge apelul și menține sentința pronunțată de instanța de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
pt., pensionată,
Semnează Președinte,
Grefier,
Red.
/4 ex./08.07.2009
Jud.apel Gh.;;
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florinița Ciorăscu, Mariana
| ← Divort. Decizia 531/2009. Curtea de Apel Pitesti | Divort. Decizia 157/2010. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
