Divort. Decizia 531/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 531/R-MF
Ședința publică din 19 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim judecător
JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător - -
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul, domiciliat în P, str.-, -.9,.A,.14, județul A, împotriva deciziei nr.165/A/MF din 18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns:recurentul-pârât, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.31/2009, emisă de Cabinetul individual- Baroul Argeș, lipsind intimata-reclamantă -.
Procedura, îndeplinită prin afișare cu intimata-reclamantă.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin intermediul serviciului registratură, s-a depus la dosar cererea formulată de avocat, prin care solicită a se lua act că a fost reziliat contractul de asistență juridică încheiat cu intimata-reclamantă - și, în consecință, aceasta nu mai are domiciliul ales la adresa Cabinetului de avocatură.
Avocat, pentru recurentul-pârât, în raport de cererea de formulată de avocat, precizează că intimata-reclamantă mai poate fi citată la adresa menționată în contractul de închiriere a unui spațiu locativ, act depus în dosarul de fond.
Curtea, având în vedere adresa de domiciliu invocată în motivele de apel formulate de reclamantă, constată ca fiind legal îndeplinită procedura de citare cu această parte.
Avocat, pentru recurentul-pârât, arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Constatând recursul în stare de judecată, curtea, acordă cuvântul asupra lui.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-pârât -, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea deciziei în sensul obligării recurentului-pârât la plata pensiei de întreținere începând cu data de 10 noiembrie 2008 și până la majoratul minorei, cu obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces. Precizează că până la data de 10 noiembrie 2008, minora s-a aflat tot timpul în întreținerea recurentului, întrucât intimata a fost plecată în Italia.
După strigarea cauzei și lăsarea ei în pronunțare, s-a prezentat avocat, pentru intimata-reclamantă -, în baza împuternicirii avocațiale nr.318/2009, emisă de Cabinetul individual- Baroul Argeș, care a depus la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11.02.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând desfacerea căsătoriei din vina acestuia, încredințarea minorei, născută la 16.03.2006, spre creștere și educare, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere, în favoarea minorei în funcție de venitul minim pe economie, să se ia act de faptul că nu este de acord ca pârâtul să poarte în continuare numele de familie al reclamantei, acela de, ci să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că părțile s-au căsătorit în anul 2002 și din relațiile de căsătorie s-a născut minora -, la 16.03.2006, însă relațiile de familie s-au deteriorat și au apărut neînțelegeri ce s-au datorat pârâtului care era o fire extrem de violentă, consuma băuturi alcoolice, provoca scandal, o amenința pe reclamantă, îi adresa cuvinte jignitoare, lovind-o de nenumărate ori, arătând totodată, că pârâtul este cunoscut ca o fire violentă, având antecedente penale și probleme grave de sănătate mintală, fiind diagnosticat cu tulburare de personalitate, aspecte ce au determinat-o pe reclamantă să părăsească domiciliul comun în anul 2007 și să se mute împreună cu minora la mama sa.
Pârâtul, deși a fost legal citat, nu a formulat întâmpinare sau cerere reconvențională.
Prin sentința civilă nr.3922/20.06.2008, Judecătoria Pitești a respins acțiunea, reținând în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.37 alin.2 și art.38 alin.1 Codul familiei, nefiind motive temeinice pentru desfacerea căsătoriei, întrucât prin probele administrate nu s-a făcut dovada că relațiile de căsătorie ale părților sunt grav afectate.
S-a mai reținut că părțile s-au căsătorit în anul 2001, iar până la data nașterii fetiței, au călătorit în și Italia. Între părți au apărut neînțelegeri determinate de dorința acestora de a merge în străinătate. La plecarea în străinătate, minora a rămas în grija mamei reclamantei, iar când fetița a împlinit vârsta de un an a venit și reclamanta, care lucrează în Italia, în țară, deși acest lucru i-a fost interzis de către pârât. Din februarie 2008, fetița se găsește la bunica paternă și reclamanta a venit în țară în luna aprilie 2008, aceasta netrecând să o vadă pe minoră, deoarece îi este teamă de pârât, dar îi oferea bani pentru creșterea și îngrijirea minorei.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea motivând că, a rezultat din declarațiile martorilor audiați în cauză că părțile se pot împăca, deși aceștia au relatat că pârâtul este foarte violent cu reclamanta, care a fost de nenumărate ori lovită și agresată de către acesta, fiind nevoită să părăsească domiciliul conjugal împreună cu minora și să locuiască la mama sa.
Din acest punct de vedere, conviețuirea părților nu mai poate fi reluată, iar minora urmează a fi încredințată reclamantei, așa cum s-a dispus și prin sentința civilă nr.4526/23.07.2008 pronunțată de Judecătoria Pitești, prin care minora a fost încredințată reclamantei până la soluționarea prezentei cauze.
Într-o altă critică a susținut că prima instanță în mod greșit a reținut lipsa acordului pârâtului la desfacerea căsătoriei, deși acesta nu a fost prezent la niciun termen de judecată, nu a formulat cerere reconvențională sau întâmpinare, apărătorul acestuia neputând să-l reprezinte în instanță sub acest aspect.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.165/A/MF din 18 decembrie 2008, a admis apelul declarat de reclamanta, a schimbat în tot sentința în sensul că a admis acțiunea în parte și a dispus desfacerea căsătoriei din vina ambilor soți.
Prin aceeași decizie a fost încredințată minora spre creștere și educare apelantei-reclamante, pârâtul fiind obligat la 135 lei lunar, cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorei, de la data de 11.02.2008 și până la majorat.
Totodată, s-a dispus ca pârâtul să revină la numele avut anterior căsătoriei și anume acela de "", acesta fiind obligat la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către apelantă.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut în esență că, din proba testimonială administrată în cauză, a rezultat în mod cert comportamentul atât al reclamantei, cât și a pârâtului, ce a condus la destrămarea relațiilor de familie, raporturile dintre soți fiind grav vătămate, astfel încât nu mai este posibilă continuarea căsătoriei.
În tot acest timp minora s-a aflat în întreținerea reclamantei și a mamei acesteia, iar din ianuarie 2008 pârâtul nu a mai vizitat-o pe minoră, așa cum rezultă din interogatoriul administrat acestuia (35, dosar fond).
În consecință, s-a reținut culpa comună a părților în acest sens, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art.37 și art.38 alin.1 Codul familiei s-a făcut dovada unor motive netemeinice care să conducă la desfacerea căsătoriei prin divorț.
Potrivit art.42 alin.1 Codul familiei, tribunalul a apreciat în soluționarea cererilor accesorii, ținând cont de interesul minorei ce a rezultat din căsătoria părților, conform art.38 alin.4 din același cod, respectiv, născută la data de 16.03.2006, că minora se impune a fi încredințată reclamantei spre creștere și educare, întrucât, așa cum rezultă din ancheta socială întocmită în cauză și declarațiile martorilor, minora a fost îngrijită de către reclamantă, în timp ce pârâtul a contribuit sporadic cu sume de bani pentru întreținerea acesteia. În consecință, paratul a fost obligat la plata pensiei de întreținere in favoarea minorei, de la data formulării cererii de chemare in judecată.
Împotriva deciziei a formulat recurs pârâtul, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, pârâtul susține că în mod greșit instanța de apel l-a obligat la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei începând cu 11.02.2008, deoarece minora s-a aflat în îngrijirea sa până la data de 10.11.2008, când a fost luată de reclamantă cu executorul judecătoresc, conform procesului-verbal din 10.11.2008.
În dezvoltarea criticii arată că a fost de acord ca minora să fie încredințată pe cale de ordonanță președințială, conform sentinței civile nr.4526/23.07.2008 a Judecătoriei Pitești, în intenția de a se împăca cu reclamanta, care a refuzat acest lucru.
Mai mult, arată recurentul, în toată această perioadă reclamanta a fost plecată în Italia, astfel că minora s-a aflat tot timpul în întreținerea pârâtului, iar obligarea sa la plata pensiei anterior datei de 10.11.2008 este nelegală.
Se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul obligării recurentului-pârât la plata pensiei de întreținere începând cu 10.11.2008 și până la majoratul minorei, cu cheltuieli de judecată.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse.
Susține recurentul că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile care reglementează obligația de întreținere, respectiv art. 42 alin. 3 și 86 din codul familiei, stabilind eronat data de la care curge această obligație.
Critica este nefondată față de situația de fapt reținută de instanța de apel, potrivit cu care, minora s-a aflat în întreținerea reclamantei și a mamei acesteia, din ianuarie 2008 iar pârâtul nu a mai vizitat-o pe minoră, așa cum rezultă din interogatoriul administrat acestuia.
Cum stabilirea situației de fapt este atributul instanțelor de fond, în recurs nu se poate reanaliza administrarea probelor, ci doar aplicarea corectă a dispozițiilor legale la situația reținută.
Se constată astfel că raportat la situația de fapt reținută, respectiv faptul că minora s-a aflat in îngrijirea reclamantei din ianuarie 2008, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 42 alin. 3 și 86 din codul familiei, dând prioritate și interesului superior al minorilor, și stabilind obligația de plata a pensiei de întreținere in sarcina recurentului începând cu 11.02.2008, data formulării cererii de chemare in judecată.
În materia obligației de întreținere, principiul este în sensul că pensia de întreținere se acordă în măsura in care este cerută.
Față de considerentele mai sus expuse, recursul este nefondat și va fi respins ca atare potrivit disp. art. 312 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul, domiciliat în P, str.-, -.9,.A,.14, județul A, împotriva deciziei nr.165/A/MF din 18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./31.03.2009
Jud.apel:
Jud.fond:
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Veronica Șerbănoiu Bădescu
| ← Situație juridică minor. Decizia 345/2009. Curtea de Apel... | Divort. Decizia 1191/2009. Curtea de Apel Pitesti → |
|---|
