Divort. Decizia 157/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
Complet specializat de familie și minori
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.157
Ședința publică din 23 februarie 2010
PREȘEDINTE: Daniela Calai
JUDECĂTOR 2: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.805/17.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu reclamanta și Autoritatea Tutelara T, având ca obiect desfacerea căsătoriei.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru pârâtul recurent, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul pârâtului recurent depune dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 20 lei și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei.
Apărătorul pârâtului recurent solicită acordarea unui termen scurt în vederea pregătirii apărării și pentru ca părțile să încerce soluționarea litigiului pe cale amiabilă. Arată totodată că, de la data introducerii acțiunii și efectuarea anchetei sociale starea de fapt s-a modificat, astfel că se impune refacerea acestei probe.
Instanța, raportat la dispozițiile art.305 Cod procedură civilă, respinge această solicitare și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul pârâtului recurent solicită admiterea recursului, în principal casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea suplimentării probatoriului, în sensul efectuării unei noi anchete sociale și respectiv în vederea respectării dreptului la apărare, arătând că în apel s-a soluționat cauza fără a se lua în considerare cererea de amânare a cauzei formulată de pârât, astfel că acesta nu a putut să propună probe în apărare, în prima instanță nu s-a efectuat anchetă socială la domiciliul pârâtului întrucât acesta era în stare de arest, însă acesta are condiții materiale superioare reclamantei.
În subsidiar, solicită modificarea deciziei recurate, arătând că din probele administrate în cauză rezultă culpa reclamantei în destrămarea relațiilor de familie, aceasta fiind raliată în concubinaj cu un alt, relație din care a rezultat un copil, iar starea de arest a pârâtului nu poate fi reținută ca aspect la destrămării relațiilor de familie întrucât în momentul încheierii căsătoriei această stare de fapt exista.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.805 din 17.11.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa respins apelul declarat de paratul apelant, împotriva sentinței civile nr.10513/08.09.2008, pronunțata de Judecătoria T, in dosar nr-, in contradictoriu cu reclamanta intimata.
Tribunalul a reținut în esență că prin sentința civilă nr. 10513, pronunțata de Judecătoria T, la data de 08.09.2009, a fost admisa acțiunea formulata de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul ; s-a ispus desfacerea casatoriei încheiată de parți la data de 15.02.2007 la Primăria T, casatorie înregistrata in registrul de stare civila nr.175/2007, din culpa comuna a parților; s-a incuviintat ca reclamanta după divorț să revină la numele purtat anterior casatoriei, acela de; a fost incredintat minorul, născut la 08.06.2006, spre creștere si educare mamei reclamante; a fost bligat paratul la plata unei contributii lunare de intretinere pe seama minorului, născut la 08.06.2006, in cota de 1/4 parte lunar din venitul minim pe economia naționala, incepand cu data introducerii actiunii - 27.03.08 si pana la majoratul minorului sau alte dispozitii legale.
Pentru a hotărî astfel prima instanța a reținut ca, artile p. s-au casatorit in data de 15.02.2007 la Primăria T, casatorie înregistrata in registrul de stare civila nr.175/2007, din casatoria parților a rezultat minorul născut la 08.06.2006.
Din referatul de ancheta sociala efectuat in cauza de către Serviciul Autoritate Tutelara din cadrul Primăriei T, efectuata la domiciliul reclamantei, a rezultat ca minorul se afla in îngrijirea mamei, la creșterea căruia reclamanta este ajutata de bunicii materni; aceștia locuiesc intr-un apartament cu 4 camere, mobilat si curat întreținut, proprietatea bunicilor materni.
Din declarațiile coroborate ale martorelor Price si rezultat ca paratului ii revine întreaga culpa pentru destrămarea relațiilor de familie, acesta manifesta un comportament agresiv verbal fata de reclamanta, generat de stări conflictuale si era dezinteresat fata de viata de familie.
Din declarația martorei a rezultat ca reclamantei ii revine in exclusivitate culpa pentru destrămarea relațiilor de familie deoarece aceasta a parasit domiciliul conjugal si s-a raliat in concubinaj cu o alta persoana.
Având in vedere ca relațiile dintre parți sunt grav vătămate, iar continuarea casatoriei nu mai poate fi posibila, în temeiul art.38 al.2 fam. prima instanța a admis acțiunea precizata si a dispus desfacerea casatoriei încheiată de parți la data de 15.02.2007 la Primăria T, casatorie înregistrata in registrul de stare civila nr.175/2007, din culpa comuna a parților.
In baza art.40.fam. a incuviintat ca reclamanta după divorț să revină la numele purtat anterior casatoriei, acela de.
In temeiul art.42 alin.1 a incredintat minorul, născut la 08.06.2006 spre crestere si educare mamei reclamante, avand in vedere interesul minorului si concluziile referatului de ancheta sociala ținând cont și de condițiile materiale pe care mama le poate oferi pentru o bună creștere și educare.
In temeiul art.42 alin.3, art.86 si 94. prima instanta din oficiu, a dispus obligarea paratului la plata unei contributii lunare de intretinere pe seama minorului, nascut la 08.06.2006 in cota de 1/4 parte lunar din venitul minim pe economia nationala, incepand cu data introducerii actiunii -27.03.08 si pana la majoratul minorului sau alte dispozitii legale.
Împotriva sentinței civile nr.10513/8.09.2008 a declarat apel pârâtul care nu a precizat care sunt criticile aduse, hotărârii atacate si fara a motiva in drept cererea.
S-a reținut că la termenul din 10.02.2009, pricina s-a suspendat fata de lipsa nejustitifata a partilor si de faptul ca nu s-a solicitat solutionarea cauzei si in absenta lor la dezbateri.
Cauza a fost repusa pe rol la solicitarea reclamantei intimate.
La termenul din 15.09.2009, cauza s-a amanat pentru lipsa de aparare la solicitarea paratului apelant, iar la termenul din 10.11.2009 a fost repinsa cererea acestuia de a se amana judecata, -i-se posibilitatea sa depuna concluzii scrise pentru termenul de pronuntare.
Reclamanta intimata nu a depus intampinare, insa prezenta in instanta la termenul din 10.11.2009 a solicitat respingerea apelului.
Tribunalul a confirmat soluția pronunțată de prima instanță cu motivarea în esență că judecătoria a constatat corect pe baza probelor testimoniale administrate atat indeplinirea conditiilor prevazute de dispozitiilor art.38 alin.1 Codul familiei pentru desfacerea casatoriei, cat si culpa comuna a partilor la disolutia acestor raporturi.
De asemenea, tinand cont de interesul superior al copilului, prima instanta l-a incredintat mamei reclamante spre crestere si educare, avand in vedere ca aceasta ii asigura minorului conditiile cele mai bune pentru crestere si educare, in mod corelativ fiind obligat paratul sa contribuie la intretinerea lui (a minorului).
În termen împotriva deciziei civile nr.805 din 17.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs pârâtul care a solicitat casarea hotărârii atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței competente.
În motivare a arătat că din probatoriul administrat în fața primei instanțe nu a rezultat vinovăția sa în deteriorarea relațiilor de familie ci doar a reclamantei care, de altfel, în timpul judecării cauzei la prima instanță era însărcinată cu alt.
A arătat că, ancheta socială nu s-a efectuat la domiciliul său, că la mai multe termene de judecată a fost lipsă de procedură cu pârâtul iar sentința s-a pronunțat la 8.09.2009 și până la eliberarea sa din penitenciar, aceasta nu i-a fost comunicată.
Susține că i s-a încălcat dreptul la apărare, întrucât deși a formulat cerere de amânare motivată de împrejurarea că la termenul din 10.11.2009 a fost citat la Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul în care a fost arestat preventiv, instanța de apel i-a respins cererea de amânare, neavând astfel posibilitatea de a-și dovedi nevinovăția în destrămarea relațiilor de familie.
Recursul nu este motivat în drept.
Examinând decizia atacată în raport de motivele invocate și de probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, prima critică adusă hotărârii atacate vizează reținerea culpei în sarcina ambilor soți, pârâtul susținând că nu se face vinovat de destrămarea relațiilor de familie.
Or, din declarațiile martorilor audiați în fața instanței de fond rezultă, pe de o parte că pârâtul a avut un comportament agresiv verbal față de reclamantă,era excesiv de gelos și manifesta dezinteres față de viața de familie, necontribuind la creșterea și întreținerea copilului iar pe de altă parte, reclamanta a părăsit domiciliul conjugal intrând într-o relație de concubinaj.
Raportat la această stare de fapt, se constată că în mod corect s-a opinat de instanță ca fiind incidente în cauză dispozițiile art.38 alin.2 Codul familiei și în consecință s-a dispus desfacerea căsătoriei din culpa comună a părților.
Susținerea pârâtului că i s-a încălcat dreptul la apărare de instanța de apel nu este întemeiat întrucât așa cum rezultă din încheierile de ședință din 30.06.2009 (fila 18 dosar apel) și respectiv din data de 10.11.2009 tribunalul cu respectarea dispozițiilor art.156(1) Cod procedură civilă, a admis cererea de amânare a cauzei (încheierea din 30.06.2009) formulată de pârât, iar la termenul din 10.11.2009 când acesta a formulat oad oua cerere de amânare, iar instanța în raport de dispozițiile art.156 (2) Cod procedură civilă, respingând cererea, a dispus amânarea pronunțării pentru ca pârâtul să aibă posibilitatea de a depune concluzii scrise.
Cum, apelul are caracter devolutiv, părțile care se declară nemulțumite de hotărâre trebuie să invedereze atât temeiurile de fapt cât și cele de drept pe care-și fundamentează criticile aduse hotărârii atacate iar în cauză pârâtul apelant (care nu motivat apelul) a avut ocazia ca în contradictoriu cu reclamanta să-și exercite dreptul la apărare respectiv că propună probe în susținerea motivelor de apel și cum nu a înțeles să valorifice acest drept - rezultă că nu este întemeiată critica ce vizează nerespectarea dreptului la apărare.
Întrucât din motivele de recurs se constată că pârâtul critică hotărârea atacată sub aspectul culpei și al nerespectării dreptului la apărare, susținerea că neefectuarea anchetei sociale la domiciliul său ar constitui un motiv de casare a hotărârii nu este întemeiată, mai mult, din ancheta socială efectuată de Primăria municipiului T rezultă că a avut în vedere posibilitățile material ale ambilor părinți.
Față de considerentele arătate, Curtea în baza art.312(1) Cod procedură civilă va respinge rec declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.805/17.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.805/17.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - - - -
GREFIER
- -
Red.ML/27.02.2010
Dact./1.03.2010
Judecătoria Timișoara -judecător
Tribunalul Timiș -judecători,
5 ex. - 3 com.
Președinte:Daniela CalaiJudecători:Daniela Calai, Claudia Rohnean, Maria Lăpădat
| ← Divort. Decizia 1191/2009. Curtea de Apel Pitesti | Răpire internațională de copii. Decizia 1206/2009. Curtea de... → |
|---|
