Divort. Decizia 12/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - divorț -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.12
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 3: Dumitrașcu Veronica
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta (), domiciliată în oraș,- - la familia, județul S, împotriva deciziei civile nr. 349 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-), intimați fiind reclamantul, domiciliat în, mr.595, județul S și Autoritățile Tutelare de pe lângă Primăria Comunei, respectiv Primăria orașului, județul
La apelul nominal se prezintă pârâta recurentă, lipsă fiind reclamantul intimat și reprezentanții Autorităților Tutelare de pe lângă Primăriile comunei, respectiv orașului, județul
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Pârâta recurentă depune la dosar chitanța seria - nr.-, cu care face dovada achitării taxei judiciare de 20 lei și timbru judiciar de 0,15 lei și, întrebată fiind de către instanță, arată că nu s-a prezentat în apel la termenul de judecată din data de 14 octombrie întrucât nu a primit citația și nu avut cunoștință despre termenul de judecată. Totodată precizează că locuiește în oraș, la adresa indicată.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat, declară recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Pârâta recurentă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul de a-i fi încredințat minorul G spre creștere și educare, pentru motivele arătate, respectiv pentru faptul că nu lucrează, nu realizează venituri și nu are posibilitatea de a achita pensia de întreținere stabilită în sarcina sa.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr.3011/26 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr-, s-a admis acțiunea de divorț formulată de reclamantul împotriva pârâtei și s-a desfăcut căsătoria încheiată la data de 23 octombrie 2002 la Primăria, din vina soților, dispunându-se ca pârâta să revină la numele de "".S-au încredințat reclamantului spre creștere și educare minorii, născut la 27 iunie 2004 și -, născută la 6 februarie 2003, pârâta fiind obligată să plătească câte 80 lei cu titlu de pensie de întreținere pentru fiecare minor, începând cu data introducerii acțiunii și până la majorat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că relațiile de familie sunt grav vătămate din vina ambilor soți, care, prin conduita lor, au dat dovadă de lipsă de interes în menținerea căsniciei și de responsabilitate în viața de familie.
În ceea ce privește situația minorilor rezultați din căsătorie, instanța a apreciat că este în interesul lor, dată fiind și vârsta de 4, respectiv 5 ani, să nu fie despărțiți și să crească împreună, mai ales în condițiile în care reclamantul a solicitat să-i fie încredințați ambii minori.
Referitor la plata pensiei de întreținere s-a reținut că pârâta este aptă de muncă și poate realiza venituri cel puțin egale cu venitul minim pe economie.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, care a susținut că este de acord ca minorul, născut la 27 iunie 2004 să-i fie încredințat pârâtei, iar minora -, născută la 6 februarie 2003 să rămână la el, precizând că îi este imposibil să crească doi copii, deoarece nu are nici un ajutor. Mai mult, pârâta a fost de acord cu această modalitate de întreținere iar el, în instanța de fond și-a modificat acțiunea în acest sens.
Prin decizia civilă nr.349 din 14 octombrie 2008, Tribunalul Suceavaa respins apelul ca nefondat, motivat de următoarele:
Conform anchetei sociale de la fila 11 dosar fond, de la data părăsirii domiciliului conjugal de către pârâtă, ambii copii au rămas în întreținerea tatălui, acesta din urmă solicitând în instanță ca aceștia să-i fie încredințați spre creștere și educare, susținerea conform căreia pe parcursul judecății și-a modificat acțiunea nefiind reală.
Ulterior părțile s-au înțeles să se ocupe fiecare de creșterea minorilor, prin încredințarea fetei tatălui iar a băiatului mamei, însă instanța nu a putut fi de acord cu această înțelegere, având în vedere interesul minorilor, care este de a crește împreună și nu despărțiți, dată fiind și vârsta acestora și faptul că tatăl are condiții de a-i avea în grijă pe amândoi, mama urmând să-și exercite drepturile sale prin legăturile personale cu minorii și prin plata unei pensii de întreținere.
Interesele minorilor se apreciază nu numai în legătură cu posibilitățile materiale ale părinților, ci și cu vârsta copilului și comportarea părinților înainte de desfacerea căsătoriei și legăturile afective care s-au stabilit între părinți și copii.
Ca atare, tribunalul a apreciat că apelul este nefondat.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, susținând că nu a fost citată la instanța de apel, că dorește să-i fie încredințat minorul, neavând posibilități materiale care să-i permită a plăti reclamantului pensie de întreținere pentru minorii rezultați din căsătoria cu acesta.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art.299 Cod procedură civilă, sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.
Din actele și lucrările dosarului, rezultă că împotriva sentinței civile nr.3011 din 26 iunie 2008 judecătoriei Rădăuția declarat apel numai reclamantul, apel respins prin decizia civilă nr.349 din 14 octombrie 2008 Tribunalului Suceava, hotărârea tribunalului fiind atacată cu recurs numai de către pârâta. Ori, partea care nu a atacat cu apel hotărârea primei instanțe, poate face recurs contra hotărârii date de instanța de apel în urma apelului altei părți, atunci când i s-a creat o situație mai rea decât aceea creată prin hotărârea primei instanțe, ceea ce nu este cazul în speță.
Cum pârâta nu putea formula prima dată în recurs criticile aduse sentinței pe care nu le-a dedus judecății instanței de apel, recursul său va fi respins ca inadmisibil, în baza art.312 al.1C.pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta (), domiciliată în oraș,- - la familia, județul S, împotriva deciziei civile nr. 349 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-), intimați fiind reclamantul, domiciliat în, mr.595, județul S și Autoritățile Tutelare de pe lângă Primăria Comunei, respectiv Primăria orașului, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.MA
Tehnored.SP/27.01.2009
Nr.ex.2
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Frunză Sanda, Dumitrașcu Veronica
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 148/2010. Curtea... | Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 2/2009. Curtea... → |
|---|
