Divort. Decizia 1205/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1205/R/2009 | |
Ședința publică din 13 mai 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Traian Dârjan | - - |
JUDECĂTOR 2: Marta Carmen Vitos Tania | --- - -- - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 9/A din 15 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe reclamantul, precum și pe autoritatea tutelară PRIMĂRIA COMUNEI și PRIMĂRIA COMUNEI OCNA, având ca obiect divorț.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților. Cauza este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților să se prezinte la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 88 mai, reclamantul-intimat a depus la dosar prin registratura instanței, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca inadmisibil și obligarea pârâtei-recurente la plata cheltuielilor de judecată.
Se constată că prin memoriu de recurs, pârâta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă (fila 3).
Instanța, verificând actele dosarului, constată că deși a fost legal citată cu mențiunea timbrării recursului cu 19,5 lei taxă judiciară de timbru șți 0,30 lei timbru judiciar, așa cum rezultă și din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 11 din dosar, până la acest termen de judecată, pârâta-recurentă nu s-a conformat dispoziției instanței.
Curtea, față de această situație, în temeiul prevederilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă și art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, invocă excepția netimbrării recursului și reține cauza în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1276/15 mai 2008 Judecătoriei Sighetu Marmațieia fost admisă acțiunea de divorț înaintată de reclamantul împotriva pârâtei și în consecință a fost desfăcută din culpa exclusivă a pârâtei căsătorita încheiată la data de 12 iulie 2003 în fața delegatului de stare civilă al Consiliului Local al comunei înregistrată sub nr.14 din 12 iulie 2003 în Registrul Stării Civile.
S-a dispus ca pârâta să poarte în viitor numele avut anterior căsătoriei cel de "".
A fost încredințată reclamantei spre creștere și educare minora - născută la data de 29 februarie 2004.
A fost obligată pârâta să plătească pe seama minorei o pensie de întreținere lunară de 125 lei începând cu data introducerii acțiunii 21 ianuarie 2008 și până la majoratul minorei sau noi dispoziții.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului 539 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței s-a reținut că părțile au încheiat căsătorie legală la data de 12 iulie 2003 în fața delegatului de stare civilă al Consiliului Local al comunei, fiind înregistrată sub nr.14/12.06.2003.
Din căsătoria părților a rezultat minora născută la data de 29 februarie 2004.
Între părți s-au ivit divergențe datorate neînțelegerilor dintre pârâtă și familia reclamantului, astfel că în urmă cu aproximativ 2 ani de zile aceasta a părăsit domiciliul conjugal.
La aproximativ o lună de zile după aceea pârâta a luat legătura cu reclamantul și i-a predat acestuia minora spre creștere și educare deoarece a plecat pentru o perioadă de timp la lucru în țară.
Ulterior, pârâta a intrat în relații de concubinaj cu un alt, persoană cu care conviețuiește și în prezent.
În această perioadă de aproximativ 2 ani pârâta a luat legătura sporadic cu minora, iar din luna decembrie 2007, în urma unei situații conflictuale intervenite între părți, pârâta nu a mai luat legătura cu aceasta.
În toată această perioadă de aproximativ 2 ani, de îngrijirea, creșterea și educarea minorei s-au ocupat părinții reclamantului împreună cu acesta.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, și a reieșit că destrămarea relațiilor de căsătorie s-a datorat culpei exclusive a pârâtei.
Martorul a susținut în declarația sa că reclamantul ar fi avut relații cu alte femei și că a amenințat-o pe pârâtă cu acte de violențe, însă a precizat că aceste afirmații le-a aflat de la pârâtă, astfel că declarația acestuia apare separată în peisajul probațional și nu certifică o stare reală a lucrurilor.
Având în vedere cele de mai sus, judecătoria a considerat că relațiile de familie sunt grav și iremediabil vătămate din culpa exclusivă a pârâtei și a dispus în baza art.37 din Codul familiei desfacerea căsătoriei încheiate la data de 12 iulie 2003 în fața delegatului de stare civilă al Consiliului Local al comunei.
În baza art.40 din Codul familiei a dispus ca pârâta că poarte numele avut anterior căsătoriei cel de "".
Din concluziile anchetei sociale precum și din probele testimoniale s-a apreciat că rezultă că reclamantul asigură condiții bune de creștere și educare pentru minoră.
În baza art.42 din Codul familiei prima instanță, ținând seama de vârsta minorei și de condițiile în care a crescut și a fost îngrijită și educată, a apreciat că este în interesul acesteia să nu fie scoasă din mediul în care a crescut până în prezent, astfel că a încredințat reclamantului spre creștere și educare minora, fiind asigurate garanții materiale și morale pentru dezvoltarea fizică și corespunzătoare a acesteia.
În baza art.86 și 94 din Codul familiei instanța a obligat pe pârâtă să plătească pe seama minorei o pensie de întreținere lunară de 125 lei începând de la pronunțare și până la majoratul minorului sau noi dispoziții.
În baza art.274 Cod procedură civilă instanța de fond a obligat pârâta la plata sumei de 539 lei cheltuieli de judecată reprezentând 500 lei onorariu avocat, 39 lei taxă judiciară de timbru.
În ce privește cererea reconvențională formulată, aceasta a fost respinsă ca fiind lipsită de obiect atât timp cât instanța a apreciat că se impune încredințarea minorei spre creștere și educare reclamantului.
Prin decizia civilă nr. 9/A din 15 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- s-a admis în parte apelul declarat de către pârâta-reclamantă reconvențional împotriva sentinței civile nr.1276/15.05.2008 a Judecătoriei Sighetu -M care a fost schimbată în parte în sensul că s-a reținut culpa comună a soților în desfacerea căsătoriei.
S-au menținut restul dispozițiilor primei instanțe.
S-au compensat în totalitate cheltuielile de judecată efectuate în apel.
Din probatoriul testimonial administrat în fața primei instanțe și completat prin declarațiile de martori audiați în apel - și - rezultă o culpă comună a soților în destrămarea relațiilor matrimoniale. Fără a se bucura de suficientă maturitate, niciunul dintre soți nu a făcut eforturi susținute pentru a păstra căsnicia neafectată. cu părinții reclamantului, imixtiunile familiei acestuia, în principal ale mamei, tendința acesteia de a domina viața cuplului, în cele mai elementare aspecte (pornind de la gestionarea câștigului realizat de reclamant și terminând cu cantitatea de hrană consumată de pârâtă) au condus în cele din urmă la despărțirea în fapt a soților. Reclamantul nu a dovedit o disponibilitate reală pentru a găsi o soluție care să-i salveze căsnicia, iar pârâta ulterior a intrat într-o relație de concubinaj cu un alt.
Este evident că relațiile de căsătorie ale părților sunt grav vătămate, iar continuarea căsniciei nu mai este posibilă, însă, contrar celor reținute de prima instanță, cauza acestei situații derivă dintr-o culpă comună a soților.
În ceea ce privește încredințarea minorului, tribunalul menținut hotărârea primei instanțe, apreciind că în stadiul actual al relațiilor dintre pârâtă și fiica sa, nu se recomandă din punct de vedere psihologic ruperea minorei din mediul în care se simte în siguranță, fiind obișnuită cu acesta și forțarea unei legături față de care, în prezent, minora prezintă o atitudine de refuz.
Împotriva acestei decizii declarat recurs în termen legal pârâta, solicitând modificarea în sensul admiterii cererii reconvenționale.
Pentru termenul de judecată din 13.05.2009 pârâta recurentă a fost citată cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 19,5 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,3 lei, după cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare (11), însă aceasta nu s- prezentat în instanță și nu depus prin registratură taxa judiciară de timbru datorată.
Potrivit disp.art.1 raportat la art.11 din Legea nr. 147/1996, taxa judiciară de timbru se achită până la primul termen de judecată.
Sancțiunea nedepunerii taxei judiciare de timbru până la termenul stipulat de către instanță este anularea cererii ca netimbrate potrivit art.20 alin.3 din Legea nr. 147/1996.
În cazul de față, recurenta nu și- îndeplinit obligațiile stabilite de instanță, motiv pentru care în temeiul art.137 alin.1 Cod proc.civ. raportat la art.20 alin.3 din Legea nr. 147/1996, va anula ca netimbrat recursul formulat.
În baza art. 274 alin. 1 Cod proc.civ. recurenta va fi obligată să plătească intimatului suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat (13).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 9/A din 15 ianuarie 2009 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatului suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - TARȚA
Red. MV dact. GC
2 ex/21.05.2009
Jud. apel:,
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 106/2009. Curtea... | Divort. Decizia 176/2010. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
