Divort. Decizia 176/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 176/R/2009
Ședința publică din 27 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos Tania Antoaneta Nistor
JUDECĂTORI:
--- -
--- -
-- -
GREFIER:
TARȚA
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta -, împotriva deciziei civile nr. 77 din 16 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe reclamantul și Autoritatea tutelară - PRIMĂRIA COMUNEI, având ca obiect divorț
La apelul nominal, la prima și la a doua strigare a cauzei se prezintă reclamantul-intimat și pâârta-recurentă -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reclamantul-intimat depune la dosar o adeverință din care rezultă că minorul frecventează zilnic grădinița cu program normal din localitatea, fiind în grupa mică-mijlocie, și un înscris, prin care aduce la cunoștința instanței unele aspecte cu privire la cauză.
Întrucât reclamantul-intimat a depus azi în instanță doar câte un exemplar din fiecare act, curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea pârâtei-recurente să ia la cunoștință cuprinsul acestora.
La reluarea cauzei, la apelul nominal se prezintă aceleași părți.
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților inadmisibilitatea motivelor de recurs care vizează stabilirea unui program de vizitare a copilului și partajul bunurilor comune, având în vedere că aceste cereri sunt formulate pentru prima dată în calea de atac a recursului, și acordă cuvântul asupra excepției invocate.
Pârâta-recurentă și reclamantul-intimat lasă la aprecierea instanței soluția asupra excepției invocate.
La întrebarea instanței, reclamantul-intimat arată că minorul se află în îngrijirea sa, iar copilul se află la pârâta-recurentă. Arată de asemenea faptul că nu este tatăl minorului, și că a formulat o acțiune în tăgada paternității acestui minor.
Pârâta-recurentă întrebată fiind, artă că locuiește la părinții săi împreună cu și că este în căutarea unui loc de muncă.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Pârâta-recurentă solicită admiterea recursului așa cum a fost formula în scris, și în consecință încredințarea minorului spre creștere și educare, cu cheltuieli de judecată 32 lei, reprezentând transportul la instanță, dus-întors, sens în care depune la dosar biletul de autobus.
Reclamantul-intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând transportul la instanță, în valoare de 16 lei pentru un singur drum, arătând că nu poate depune la dosar dovadă în acest sens întrucât a venit cu ocazia.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 375/19.05.2009 a Judecătoriei Șimleu Silvanieia fost admisă în parte acțiunea reclamantului împotriva pârâtei și a fost desfăcută căsătoria părților din vina ambilor soți; s-a dispus ca pe viitor pârâta să poarte numele de familie; au fost încredințați pârâtei minorii, născut la 5.12.2005 și născut la 27.11.2008. Reclamantul a fost obligat să plătească în favoarea celor doi minori o pensie de întreținere de câte 65 de lei lunar.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că vinovați în destrămarea relațiilor de căsătorie se fac ambii soți, pârâta a intrat într-o relație extraconjugală și reclamantul consuma alcool și o bătea pe pârâtă.
Ambii minori au fost încredințati mamei, ținând cont de vârsta fragedă a acestora, iar la stabilirea pensiei de întreținere s-a luat în considerare venitul net din ultimele 6 luni realizat de reclamant la SA Șimleu S, de 416 lei.
Prin decizia civilă nr. 77/16.10.2009 a Tribunalului Sălaja fost admis apelul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 575 din 19.05. 2009 Judecătoriei Șimleu Silvaniei, care a fost schimbată în parte în ceea ce privește încredințarea minorului și pensia de întreținere. Rejudecând cauza, s-a dispus încredințarea minorului, născut la 5 decembrie 2005, tatălui. Reclamantul a fost obligat să plătească minorului născut la 27.11.2008 o pensie de întreținere de 65 lei lunar, începând cu 19 mai 2009 până la majorat. Pârâta a fost obligată la plata unei pensii de întreținere de 100 lei în favoarea minorului începând cu 05.08.2008 până la majoratul acestuia.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, din ancheta socială efectuată la domiciliul mamei în fața instanței de fond, a rezultat că minorul nu se află în îngrijirea mamei sale, ci a unei prietene de familie în, în timp ce pârâta locuia în Z cu concubinul ei. Ulterior, copilul a fost dat în plasament la străbunica acestuia. Deși mama sa a promis că se ocupă în permanență de creșterea copilului, această promisiune a ținut din aprilie 2008 până în 15 iunie 2008, când pârâta a plecat la concubinul ei în Z, iar copilul a fost lăsat în întreținerea bunicii materne, care nu și-a putut asuma creșterea copilului.
Având în vedere comportamentul mamei, tribunalul a dispus încredințarea acestui copil tatălui, iar pârâta a fost obligată la o pensie de întreținere în favoarea acestuia de 100 lei lunar începând cu 19 mai 2009 până la majorat.
Împotriva acestei decizii a promovat recurs în termen legal pârâta, solicitând încredințarea copilului acesteia, deoarece fostul soț trăiește în concubinaj cu altă femeie, este tot timpul în stare de ebrietate și nu are grijă de copil.
Recurenta a afirmat că într-o noapte reclamantul a făcut scandal, iar polițistul a fost nevoit să ducă copilul la o vecină. S-a mai afirmat că în 5.12.2009, ziua de naștere a copilului, recurenta s-a deplasat cu un cadou, iar copilul nu a fost lăsat de tatăl său să primească cadoul.
S-a solicitat de către recurentă stabilirea unui program de vizitare până în momentul în care îi va fi încredințat copilul.
Pârâta a arătat că solicită ca ambii copii să-i fie încredințați, iar din ianuarie, când se va angaja, de copii va avea grijă mama sa,.
Recurenta a solicitat ca bunurile cumpărate de soți împreună și darurile primite la logodnă să fie împărțite.
Reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că deține locuință, lucrează și deține și pământ în proprietate, motiv pentru care apreciază că îndeplinește condițiile necesare pentru a-i fi încredințat copilul.
Intimatul a arătat că recurenta a avut o tentativă de suicid cu ocazia nașterii celui de-al doilea copil, situație în care, pentru cel de-al doilea copil s-a luat măsura de protecție specială a plasamentului.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Recursul este o cale extraordinară de atac care permite verificarea deciziei pronunțate în apel doar pe motive de nelegalitate, nu și pe motive de netemeinicie, după cum rezultă din disp. art. 304 pct. 1-9 Cod proc.civ.
Motivele invocate de recurenta pârâtă sunt motive de netemeinicie, care puteau fi invocate în apel, însă pârâta nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat apărări, deși au fost acordate două termene în acest ciclu procesual.
Faptul că reclamantul este tot timpul în stare de ebrietate și nu are grijă de copilul sunt aprecieri de circumstanță, nedovedite de recurentă.
Având în vedere probatoriul administrat la fond și în apel, curtea apreciază că starea de fapt a fost corect reținută de tribunal. Mama nu a dat dovadă de suficientă responsabilitate în ceea ce privește creșterea și educarea copilului, care a fost lăsat în grija tatălui, a bunicii materne, în plasament, timp în care întreținea o relație extraconjugală.
În aceste circumstanțe în mod corect tribunalul a aplicat disp. art. 42 alin. 1.fam. apreciind că copilul poate să se bucure de condiții de viață și stabilitate emoțională dacă este încredințat tatălui, mama nu a dat dovadă de maturitate în abordarea responsabilităților parentale.
Prin urmare, dispozițiile legale în materie au fost corect aplicate, nefiind incident nici un motiv de nelegalitate a hotărârii.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei pârâte de stabilirea unui program de vizită a copilului, precum și cererea de partaj a bunurilor comune, curtea va reține că aceste cereri sunt inadmisibile, deoarece au fost formulate prima dată în recurs.
Or, coroborând disp. art. 316 cu disp. art. 294 Cod proc.civ. curtea va constata că în apel și în recurs nu se pot face alte cereri noi de către părți, pârâta având posibilitatea ca programul de vizitare și partajul bunurilor comune să le solicite prin acțiuni separate.
Pentru considerentele mai sus reținute, curtea în temeiul art. 304 pct.9 Cod proc.civ. raportat la art. 312 alin. 1 Cod proc.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 77 din 16 octombrie 2009 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o va menține.
În temeiul art. 274 Cod proc.civ. recurenta pârâtă va fi obligată să-i plătească intimatului suma de 32 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând cheltuielile de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII:
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 77 din 16 octombrie 2009 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatului suma de 32 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - - - -
GREFIER
TARȚA
Red. dact. GC
5 ex/5.02.2010
Jud.apel: M,
Președinte:Marta Carmen Vitos Tania Antoaneta NistorJudecători:Marta Carmen Vitos Tania Antoaneta Nistor
| ← Divort. Decizia 1205/2009. Curtea de Apel Cluj | Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 2/2009. Curtea... → |
|---|
