Divort. Decizia 121/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.121/2009-
Ședința publică din 27 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - judecător
R - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamantul domiciliat în O,-, - 4,. F,. 104, județul B în contradictoriu cu intimata pârâtă domiciliată în,-, - 1,. 7, județul B, împotriva deciziei civile nr. 138 din 20 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost schimbată în totalitate sentința civilă nr. 2081 din 22 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, având ca obiect: divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă recurentul reclamant - personal și reprezentat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 19.05.2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, și intimata pârâtă - personal și reprezentată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 18.11.2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că recursul este legal timbrat cu suma de 19,5 lei, achitată prin chitanța nr. 140-1-3/19.05.2008 emisă de Primăria Municipiului O - Direcția Finanțe Locale și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Reprezentanta intimatei pârâte solicită ca instanță să emită o adresă la Universitatea unde reclamantul în perioada 2004 - 2005 și-a făcut studiile, deoarece la această universitate cursurile s-au ținut sâmbăta și duminica și nu le-a fost eliberată o adeverință în acest sens.
Reprezentantul recurentului reclamant se opune probei solicitate de reprezentanta intimatei reclamante, considerând că aceasta nu este utilă cauzei.
Reprezentanta intimatei pârâte depune la dosar înscrisuri cu privire la atitudinea recurentului: copia a două file din ziarul "" datate 11 august 2008 și respectiv 18 august 2008 și ziarul "" din 23 noiembrie 2008.
Instanța, respinge proba solicitată de reprezentanta intimatei pârâte, cu privire la emiterea unei adrese la Universitatea.
La întrebarea instanței, reprezentanții părților, pe rând, arată că nu mai au probe sau cereri de formulat și solicită judecarea cauzei.
Nemaifiind probe sau cereri de formulat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recursului.
Reprezentantul recurentului reclamant solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului și menținerii ca legale și temeinice a sentinței instanței de fond, fără cheltuieli de judecată. În motivare arată că, soluția instanței de apel este nelegală și netemeinică, relațiile dintre cei doi soți fiind deteriorate datorită atitudinii culpabile a intimatei. Învederează că, din 15.11.2005 părțile s-au separat în fapt, datorită neînțelegerilor existente între acestea. Solicită înlăturarea declarațiilor martorilor și care sunt contradictorii, deoarece martorul a arătat că soții locuiesc împreună în iar martorul a arătat că locuiesc în.
Reprezentanta intimatei pârâte solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate, fără cheltuieli de judecată. În motivare arată că, nu există nici o culpă pe care pârâta să o aibă în desfacerea căsătoriei, iar instanța potrivit art. 38 trebuie să constate culpa soțului pârât în desfacerea căsătoriei. Învederează că, intimata și-a respectat căsătoria, cei doi soți au muncit împreună obținând veniturile necesare vieții în comun, dar recurentul reclamant s-a raliat în relații de concubinaj cu o femeie mult mai tânără. Precizează că, este anormal și ilegal ca recurentul să-și invoce propria culpă.
În replică, reprezentantul recurentului reclamant solicită ca instanța să aibă în vedere probele cauzei.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă 2081/2007 din 22.03.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr-, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta s-a dispus desfacerea din culpă comună a căsătoriei încheiată între părți în O, la data de 22.09.1976, pârâta urmând să-și reia numele avut anterior căsătoriei -.
Au fost compensate cheltuielile de judecată ale părților.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din declarațiile martorilor audiați în cauza a reieșit că problemele mai deosebite în căsătoria parților au apărut în urmă cu aproximativ un an și J, când au început să nu se mai înțeleagă, că pârâta nu s-a mai implicat în chestiunile gospodărești, reclamantul plângându-se că e neglijat.
De mai mult de un an părțile sunt despărțite în fapt, reclamantul mutându-se de la domiciliul conjugal și stând, în prezent cu o altă femeie.
Față de aceste împrejurări, instanța a apreciat că relațiile de căsătorie ale părților sunt grav vătămate din culpă comună, nemaifiind posibilă o reluare a conviețuirii.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a formulat apel pârâta solicitând admiterea acestuia și în consecință modificarea în totalitate a hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii de divorț.
În motivarea apelului s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a considerat că ambii soți se fac vinovați de destrămarea relațiilor conjugale în pofida probatoriului administrat în cauză, probatoriu din care rezultă că singurul vinovat de această situație este reclamantul, care s-a raliat în relații de concubinaj.
Or, cum reclamantul nu poate să-și invoce propria culpă în desfacerea căsătoriei, apelanta a arătat că se impunea respingerea acțiunii.
Prin decizia civilă nr.138/A din 20.02.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a admis ca fondat apelul civil formulat de apelanta domiciliată în localitatea,-, -1,.7, județul B în contradictoriu cu intimatul domiciliat în O,-, -.4,. F,.104, județul B împotriva sentinței civile nr. 2081 din 22 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a schimbat-o în totalitate, în sensul că:
S-a respins cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta, pentru divorț.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
În conformitate cu art. 38 alin.1 Codul familiei, instanța poate dispune desfacerea căsătoriei dintre părți în condițiile în care raporturile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
Acestor condiții li se adaugă însă aceea că deteriorarea relațiilor dintre soți să fie consecința conduitei culpabile cel puțin parțiale a soțului care solicită desfacerea căsătoriei, nefiind așadar admisibilă în condițiile în care acesta este singurul vinovat de destrămarea relațiilor conjugale.
Or, probatoriul administrat atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței de apel nu este de natură să releve nici un fel de culpă a pârâtei apelante în despărțirea în fapt a părților, ce a fost reținută de instanța de fond ca motiv al imposibilității continuării căsniciei.
Instanța de fond a reținut că pârâta nu s-a mai implicat în chestiunile gospodărești, situație de fapt ce nu rezultă însă din depozițiile martorilor audiați la fond. Faptul că martorul a declarat că "reclamantul este cel care își făcea cafeaua dimineața și l-am văzut călcându-și cămașa înainte de a merge la serviciu sau făcându-și pantofii " neconstituind o împrejurare de natură să ducă la concluzia că reclamanta nu și-a îndeplinit îndatoririle conjugale, calitatea de soție neconfundându-se cu aceea de menajeră.
În condițiile în care ambii soți au un loc de muncă cu un program zilnic, obținând astfel veniturile necesare vieții în comun, le revine deopotrivă obligația de a se implica în treburile gospodărești, acesta nefiind un atribut exclusiv al pârâtei.
Mai mult decât atât, martorii audiați în fața instanței de apel au relevat implicarea certă a apelantei pârâte în administrarea gospodăriei, arătând că participând la construirea unei case pentru cei doi soți, apelanta era cea care le aducea mâncare în fiecare zi în cursul săptămânii, constatând că aceasta era o bună gospodină.
Față de cele de mai sus a rezultat în mod indubitabil că nu poate fi reținută în nici un fel culpa pârâtei în destrămarea raporturilor de căsătorie, motiv pentru care nefiind îndeplinite condițiile art. 38 Codul familiei, în temeiul art. 296 cod procedură civilă a fost admis apelul formulat și în consecință a fost modificată în totalitate sentința civilă nr. 2081/2007 a Judecătoriei Oradea în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
S-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii, în termen și legal timbrat a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii apelului și păstrarea în tot a sentinței civile nr.2081/22.03.2007 a Judecătoriei Oradea, fără cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că decizia atacată este nelegală și netemeinică, instanța de apel a soluționat în mod superficial cauza, fără să analizeze toate probele administrate.
Astfel, recurentul susține că, din declarațiile celor cinci martori audiați în fața primei instanțe, rezultă în mod cert că intimata nu s-a mai implicat în chestiunile gospodărești și l-a neglijat pe recurent, împrejurări care au dus în cele din urmă la separarea în fapt a părților.
Pe de altă parte, declarațiile celor doi martori audiați în fața instanței de apel, sunt contradictorii, iar instanța a omis să analizeze conținutul acelei scrisori, adresată de către recurent - intimatei, care, la rândul ei, confirmă deteriorarea ireversibilă a căsătoriei.
În drept au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și 312 Cod procedură civilă.
Intimata deși legal citată nu a formulat întâmpinare, solicitând prin concluziile orale din ședința publică din 27 ianuarie 2009, respingerea recursului civil de față, cu cheltuieli de judecată.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, conform art. 306 sub aspectul tuturor nulităților prev. de art. 304 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa reținut următoarele:
Părțile sunt căsătorite din anul 1976, în prezent fiind despărțite în fapt, respectiv din data de 15 noiembrie 2005, după cum arată reclamantul în cererea de chemare în judecată, înregistrată la 16 martie 2006, pe rolul Judecătoriei Oradea.
Despărțirea în fapt a soților timp îndelungat poate constitui temei de divorț, dar numai dacă în raport de împrejurările cauzei, stabilite pe bază de probe, instanța este în măsură să-și formeze convingerea că despărțirea constituie o situație ireversibilă și că o continuare a căsătoriei nu mai este posibilă. Sub acest aspect trebuie să se analizeze și să se cerceteze cauzele reale ale despărțirii în fapt, pentru a se putea stabili care dintre soți este vinovat de destrămarea raporturilor de familie, deoarece în măsura în care ar rezulta culpa exclusivă a reclamantului, acțiunea de divorț nu poate fi admisă.
Așadar, în sensul dispozițiilor art. 38 din Codul familiei, despărțirea în fapt a soților poate să ducă la desfacerea căsătoriei numai dacă se constată, pe bază de probe, că despărțirea este definitivă, că sustragerea de la obligația de conviețuire, îndelungată și nejustificată, este imputabilă soțului pârât.
Or, în speță, despărțirea în fapt a părților s-a produs prin părăsirea domiciliului conjugal de către reclamant, acesta întreținând relații extraconjugale cu o altă femeie, el fiind cel care refuză reluarea vieții conjugale.
Faptul că martorul a declarat că l-a văzut pe reclamant că își făcea cafeaua dimineața, că și-a călcat cămașa sau și-a lustruit pantofii, nu sunt împrejurări de natură a concluziona că pârâta intimată nu și-a îndeplinit obligațiile conjugale, și așa cum a reținut și instanța de apel, calitatea de soție nu trebuie confundată cu aceea de menajeră, aceasta în condițiile în care ambii soți avea un loc de muncă și un program care trebuia respectat, iar intimata aducea, alături de soțul său, venituri în gospodărie, necesare menajului comun.
Pe de altă parte, această probă nu se coroborează cu alte probe, care împreună să confirme că intimata ar fi refuzat să se ocupe de menaj, mai mult chiar, martorii audiați în fața instanței de apel au relatat că aceasta în perioada în care au efectuat lucrări de construcție la casa de la țară, le aducea mâncare în fiecare zi în cursul săptămânii.
Soțul vinovat de separarea în fapt fiind cel care a părăsit domiciliul conjugal, nu se poate prevala de această separare, oricât de îndelungată ar fi, pentru a obține desfacerea căsătoriei.
Culpa exclusivă a reclamantului recurent rezultă și din scrisoarea adresată de către el intimatei, și invocată de către acesta în motivele de recurs.
Din cuprinsul acestei scrisori rezultă că recurentul recunoaște că intimata "a fost o mamă bună și o femeie deosebită", dar ca "" nu mai simte nimic pentru ea, nu o mai iubește și orice ar face, nu poate să-l readucă înapoi.
Din cele relevate mai sus, reiese fără nici un dubiu că reclamantul recurent este cel vinovat de despărțirea în fapt, pe care acum o invocă ca motiv principal de divorț, or, în absența culpei intimatei - pârâte, în mod corect instanța de apel a schimbat în tot hotărârea primei instanțe, iar pe cale de consecință, a respins acțiunea promovată de reclamant.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că nu subzistă nici una din criticile invocate, Curtea de APEL ORADEA în temeiul art. 312 al. (1) Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul civil de față, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de reclamantul domiciliat în O,-, - 4,. F,. 104, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă domiciliată în,-, - 1,. 7, județul B, împotriva deciziei civile nr. 138 din 20 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 27 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
-cu opinie separată-
Red.dec.- /12.02.2009
Jud.fond.
Jud.apel. -
Dact./16.02.2009
Ex.2
OPINIE SEPARATĂ
Apreciez că se impunea admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului declarat de petenta, cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond.
Astfel, din probele administrate în cauză rezultă și culpa pârâtei în destrămarea relațiilor de familie, reprezentată prin neglijarea reclamantului, respectiv a treburilor gospodărești, ceea ce a condus la separarea în fapt a soților, separare care durează de aproximativ trei ani, astfel că se poate aprecia că o reluare a conviețuirii nu mai este posibilă, relațiile dintre soți fiind grav vătămate.
JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
- -
Red.- /18.02.2009
Dact./18.02.2009, Ex.2
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 969/2009. Curtea de... | Pensie întreținere. Decizia 1691/2009. Curtea de Apel Oradea → |
|---|
