Divort. Decizia 1213/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(1682/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.1213
Ședința publică de la 1 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie MARI -
JUDECĂTOR 2: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 3: Bianca Elena Țăndărescu
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă, împotriva deciziei civile nr.388 din 16.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
are ca obiect - divorț fără copii.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat, în calitate de reprezentant al recurentei-pârâte, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, pe care o depune la dosar, lipsind intimatului-reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocatul recurentei-pârâte depune la dosar chitanța nr.-/1/01.10.2009 în cuantum de 19 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar în valoare de 0,50 lei. Declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs, urmând a pune concluzii și în ceea ce privește încadrarea criticilor în motivele de recurs, în conformitate cu dispozițiile art.304 pct.1-9 din Codul d e procedură civilă și în ceea ce privește interesul recurentei de a promova această cale de atac.
Avocatul recurentei-pârâte, susținând oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în temeiul dispozițiile art.304 pct.7 din Codul d e procedură civilă, modificarea deciziei atacate, în sensul precizării că motivul desfacerii căsătoriei este și infidelitatea, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Consideră că instanța trebuia să analizeze și să critice motivele invocate de apelantă, potrivit dispozițiilor art.109 și art.129 din Codul d e procedură civilă care prevede că judecătorul poate dispune numai asupra obiectului dedus judecății.
Arată că prin sentința civilă nr.3875/2008, pronunțată de Judecătoria Sectoru lui 6, instanța de judecată reține că în dosarul nr- reclamanta a precizat că vina pentru desfacerea căsătoriei o are soțul pârât care întreținea o relație extraconjugală, consuma băuturi alcoolice și o agresa fizic; în motivarea acestui aspect, instanța de fond, arată că acele cauze ale dezbinării sunt imputabile soțului pârât care a contribuit la deteriorarea relațiilor conjugale deoarece pe baza consumului de alcool a creat o atmosferă tensionată în domiciliul conjugal, amenințându-și familia și recurgând la agresiuni fizice asupra soției, în concluzie, instanța de judecată nu analizează toate motivele invocate de reclamantă în cererea de chemare în judecată aceasta omițând să se pronunțe pe motivul relațiilor extraconjugale.
Toate aceste aspecte au fost arătate și în fața instanței de apel, solicitând ca aceasta să analizeze și motivul invocat în fața instanței de fond.
A mai arătat că nu evenimentul de agresiune fizică menționat în sentință a caracterizat relația părților ci relațiile de infidelitate pe care acesta le avea cu diferite persoane.
Consideră că instanța de apel a greșit atunci când a respins cererea ca lipsită de interes, având în vedere că instituția căsătoriei are un caracter aparte, iar desfacerea acesteia este atent tratată de legiuitor.
Solicită respingerea excepției lipsei de interes invocată întrucât la baza desfacerii acestei căsători au stat relațiile extraconjugale ale soțului și din acest motiv s-a destrămat această căsătorie.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 B la data de 25.01.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei din culpă comună, pârâta să revină la numele purtat anterior căsătoriei -, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că s-a căsătorit cu pârâta în anul 1999, iar din căsătorie nu au rezultat copii minori.
S-a mai susținut că de mai mult timp, fiecare soț este preocupat de locul său de muncă, că fiecare are viața și preocupările lui personale fapt ce a dus la o lipsă de comunicare totală între părți.
Reclamantul a apreciat că relațiile de familie sunt grav și iremediabil vătămate, căsătoria nemaiputând continua din acest motiv.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.37 alin.2, art.38, art.40 alin.3 Codul familiei.
La termenul de judecată din 18.02.2008, pârâta a solicitat conexarea dosarului nr- cu dosarul nr-, acesta din urma având ca obiect cererea de divorț formulata de pârâta în contradictoriu cu reclamantului, din vina exclusivă reclamantului.
În acest dosar, reclamanta a arătat că vina pentru desfacerea căsătoriei o are soțul pârât care întreține o relație extraconjugală, consumă băuturi alcoolice și o agresează fizic.
La termenul din 10.03.2008 - dosar nr- - pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care solicitat desfacerea căsătoriei din culpă comună, soția să revină Ia numele anterior, respectiv, cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.115 și următoarele Cod de procedură civilă.
La termenul din 10.03.2008, instanța a dispus conexarea dosarului nr- la dosarul nr-.
În cadrul dosarului nr- a fost administrat interogatoriul propus de reclamant pentru a fi luat pârâtei, interogatoriul propus de pârâtă pentru reclamant.
În cadrul probei testimoniale au fost audiați martorii,.
Prin sentința civilă nr.3875/09.06.2008, Judecătoria Sectoru lui 6 Baa dmis în parte cererea principală formulată de reclamantul - pârât, împotriva pârâtei - reclamante, a admis cererea conexă formulată de pârâta - reclamantă, a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți la 18.09.1999 și înregistrată în actul de căsătorie sub nr.1392 din vina exclusivă a pârâtului, a dispus ca pârâta-reclamantă să revină la numele de "" și în baza art.276 Cod de procedură civilă, a respins cererea reclamantului - pârât de obligare a pârâtei - reclamante la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 18.09.1999, iar din căsătoria acestora nu au rezultat copii. În stabilirea situației de fapt, referitoare la relațiile conjugale ale părților, instanța a avut în vedere proba testimonială administrată și a apreciat că acele cauze ale dezbinăriisunt imputabile soțului pârât, care a contribuit la deteriorarea relațiilor conjugale, deoarece pe baza consumului de alcool a creat o atmosferă tensionată în domiciliul conjugal, amenințându-și familia și recurgând la agresiuni fizice asupra soției.
Pentru aceste motive s-a apreciat că se justifică desfacerea căsătoriei din vina reclamantului - pârât, în temeiul art.38 alin.1 Codul familiei.
În baza art.40 alin.3 din Codul familiei s-a dispus ca pârâta-reclamantă să revină la numele de "", avut anterior căsătoriei.
Instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului - pârât de obligare a pârâtei - reclamante la plata cheltuielilor de judecată, cu motivarea că acesta se face vinovat de destrămarea relațiilor de familie, astfel nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.274 alin.1 raportat la art.276 din Codul d e procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta-reclamantă, cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr-, la data de 15.08.2008, prin care aceasta a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței civile nr.3875/09.06.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorul 6 B și să se dispunădesfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului, datorită relațiilor extraconjugale pe care acesta le avea în timpul căsătoriei cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului s-a arătat că aceste aspecte le-a relevat și în cuprinsul acțiunii principale dar din eroare ele nu au făcut obiectul analizei instanței de judecată.
Apelanta - pârâtă-reclamantă a arătat că de-a lungul timpului a depus mari eforturi ca părțile să se înțeleagă și a refuzat să vadă defectele soțului, care la un moment dat au devenit mult prea evidente și apăsătoare. Cu că va reuși să-l schimbe, a hotărât să rămână alături de el pentru a face această căsnicie durabilă, și un mediu afectuos viitorilor copii.
În ciuda eforturilor de a rămâne împreună, relațiile conjugale au fost grav și iremediabil vătămate, motiv pentru care aceasta căsnicie nu a mai putut continua întrucât între părți nu mai exista afecțiune și respect reciproc. Evenimentul de agresiune fizică menționat în sentință nu a caracterizat cu adevărat motivul separării, ci relațiile de infidelitate pe care acesta le avea cu diferite domnișoare. Acesta este motivul adevărat pentru care a solicitat să fie desfăcută căsătoria și care solicită să fie cuprins în hotărâre.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.36, art.38, art.40 alin.3, art.42 alin.1 și alin.3 Codul familiei.
Intimatul - reclamant-pârât, a depus la dosar o cerere prin care a solicitat respingerea apelului formulat de apelanta - reclamantă-pârâtă, ca fiind nefondat.
Astfel, s-a solicitat a se observa că motivele invocate în cererea de apel nu au făcut obiectul dosarului de fond, realitatea fiind că apelanta - reclamantă nu dorește decât crearea de șicane.
În susținerea acestei afirmații s-a arătat că la primul termen de judecată (17.11.2008) a solicitat termen pentru angajarea unui apărător, pentru ca abia la termenul din data de 19.01.2009 să depună motivele de apel.
Prin decizia civilă nr.388 A/16.03.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis excepția lipsei de interes, a respins ca fiind lipsit de interes apelul declarat de apelanta - pârâtă-reclamantă, împotriva sentinței civile nr.3875/09.06.2008, pronunțată de Judecătoria Sectoru lui 6 B în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - reclamant-pârât și a obligat apelanta la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale incidente în cauză, a constatat că apelul lipsit de interes, pentru următoarele considerente:
Tribunalul a reținut că prin interes, ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile sau a căii de atac exercitate, se înțelege folosul practic urmărit de către persoana care a pus în mișcare acțiunea civilă sau calea de atac, respectiv de către apelanta-pârâtă-reclamantă.
Altfel spus, persoana care formulează o cerere de chemare în judecată, este datoare să justifice printre altele și faptul că în urma admiterii cererii sale ea ar dobândi un anumit folos practic, în caz contrar, dacă admiterea cererii nu ar schimba cu nimic situația actuală a reclamantului, cererea sa ar urma să fie respinsă ca lipsită de interes.
Partea care declară apel, trebuie să justifice, de asemenea, un interes în exercitarea acestei căi de atac. Prin urmare, partea care a avut câștig de cauză în fața instanței de fond, în sensul că i s-au admis în întregime pretențiile, nu îndeplinește toate condițiile pentru exercitarea apelului, acesta fiind lipsit de interes.
În speța dedusă judecății, obiectul litigiului este declararea desfacerii căsătoriei părților prin divorț, soluția instanței de fond fiind în sensul celor solicitate de apelanta-pârâtă-reclamantă prin cererea conexă, respectiv de desfacere a căsătoriei părților din culpa soțului reclamant - intimatul reclamant-pârât - și revenirea apelantei-pârâte-reclamante, la numele avut anterior căsătoriei, acelea de.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta- reclamantă.
În susținerea recursului, recurenta arătat că instanța trebuia să analizeze și să critice motivele invocate de apelantă, așa cum prevede art.109 și 129 Cod procedură civilă, potrivit cu care judecătorul poate dispune numai asupra obiectului dedus judecații.
Se arată că în cuprinsul sentinței civile nr.3875 pronunțata în data de 09.06.2008 de către Judecătoria Sectoru lui VI B, instanța de judecată reține că în dosarul nr- reclamanta a arătat că vina pentru desfacerea căsătoriei o are soțul pârât care întreținea o relație extraconjugală, consuma băuturi alcoolice și o agresează fizic.
În sentința de fond, prima instanța arată că acele cauze ale dezbinării sunt imputabile soțului pârât care a contribuit la deteriorarea relațiilor conjugale deoarece pe baza consumului de alcool a creat o atmosferă tensionata în domiciliul conjugal, amenințându-și familia și recurgând la agresiuni fizice asupra soției. Așadar, aceasta instanța de judecată nu analizează toate motivele invocate de reclamantă în cererea de chemare în judecată aceasta omițând să se pronunțe pe motivul relațiilor extraconjugale.
Arată apelanta că aceste aspecte au fost arătate și în fața instanței de apel unde a solicitat ca aceasta să analizeze și motivul invocat în fața instanței de fond, susținând că nu evenimentul de agresiune fizică menționat în sentință a caracterizat relația părților, ci relațiile de infidelitate pe care acesta le avea cu diferite domnișoare si solicitat că acest motiv să fie cuprins în hotărâre.
În opinia recurentei, instanța de apel a greșit atunci când a respins cererea ca lipsită de interes având în vedere că instituția căsătoriei are un caracter aparte iar desfacerea acesteia este atent tratată de legiuitor. Astfel, consideră că primează motivul desfacerii căsătoriei și nu desfacerea căsătoriei în genere.
În concluzie, solicită să se constate că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.304 pct.7 Cod procedură civilă și să se dispună modificarea deciziei în sensul arătării că motivul desfacerii căsătoriei este și infidelitatea.
La termenul de judecată din data de 01.10.2009, din oficiu, curtea a pus în discuția recurentei,care a beneficiat de asistenta juridică calificată a unui avocat, încadrarea criticilor formulate în prevederile înscrise în art. 304 pct. 1 -9 din Codul d procedură civilă, prin raportare la prevederile legale înscrise în art. 306 alin. 3 din Codul d procedură civilă și art. 3021alin. 1 lit. din Codul d procedură civilă.
Curtea apreciază că se impune ca această analiză să fie efectuată cu prioritate, întrucât sancțiunea prevăzută de lege pentru nerespectarea de către recurentă, obligației de motiva recursul, sprijinindu-și criticile pe cel puțin unul dintre motivele de recurs prevăzute în art. 304 pct. 1-9 Codul d procedură civilă, este cea nulității recursului.
Astfel, potrivit art. 129 alin.1 din Codul d procedură civilă, incident în faza procesuală recursului în conformitate cu prevederile art. 316 din Codul d procedură civilă raportat la art. 298 din Codul d procedură civilă, părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările.
În același timp, art. 3021alin. 1 lit. din Codul d procedură civilă, cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat iar potrivit art. 303 din Codul d procedură civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Totodată, art. 304 din Codul d procedură civilă, stabilește că modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate:
1. când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale;
2. când hotărârea s-a dat de alți judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii;
3. când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe;
4. când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești;
5. când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2;
6. dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut;
7. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii;
8. când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia;
9. când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Conform art.306 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal; neindicarea motivelor de recurs sau indicarea greșită a acestora nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea criticilor formulate face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă. Rezultăper a contrario, că, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304.proc.civ. sancțiunea care intervine este nulitatea recursului.
În considerarea textelor de lege anterior menționate, recurentul este obligat să sprijine recursul pe cel puțin unul dintre motivele de recurs prevăzute în art. 304 pct. 1-9 Codul d procedură civilă, nefiind suficientă simplă enunțare motivelor de recurs, ci este necesar ca titularul căii de atac extraordinare a recursului, să procedeze la dezvoltare a acestora, atât prin indicarea normelor de drept încălcate sau aplicate greșit în apel cât și la argumentare analitică a acestor afirmații. Altfel spus, motiva recursul înseamnă nu numai arătarea motivului de recurs, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 din Codul d e procedură civilă, ci implică cu necesitate dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unorcritici privind modul de judecată al instanțeide apel, raportat la motivul de recurs invocat. Declararea recursului trebuie să fie însoțită de o corespunzătoare motivare a lui, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera nelegalitatea hotărârii atacate.
Prin urmare, un recurs nu poate fi socotit motivat decât atunci când motivele sale se află în legătură cu hotărârea atacată, constituindu-se într-o critică totală sau parțială a acesteia și tinzând la a afirma nelegalitatea ei.
În cauză, așa cum rezultă din cuprinsul deciziei civile ce face obiectul recursului, apelul formulat de aceeași parte, a fost soluționat de către Tribunalul București, în temeiul unei excepții de fond, fiind respins ca fiind lipsit de interes.
Din verificarea conținutului cererii de recurs formulate de recurentă, se constată că acesta conține reluare motivelor de divorț invocate de către recurenta -reclamantă în acțiunea introductivă de divorț, fiind reiterate totodată criticile formulate în apel împotriva hotărârii primei instanțe, singura referire la soluția adoptată prin hotărârea recurată vizând aprecierea recurentei în sensul că instituția căsătoriei are un caracter aparte iar desfacerea acesteia este atent tratată de legiuitor, aceasta considerând că primează motivul desfacerii căsătoriei iar nu desfacerea căsătoriei în genere.
Așadar, deși în mod formal cererea de recurs este întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 7 din Codul d procedură civilă, nici una dintre aceste aprecieri ale recurentei nu se întemeiază pe faptul că decizia recurată, de respingere ca lipsit de interes apelului promovat de această parte - nu ar cuprinde motivele pe care se sprijină, sau că ar cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, singurele elemente care ar fi putut fi de natură să susțină acest motiv de recurs.
Pe de alta parte, în condițiile în care prin decizia recurată, calea de atac a apelului, exercitată de aceasta parte, împotriva hotărârii primei instanțe, s-a soluționat în temeiul unei excepții, statuându-se că apelul formulat de către pârâta reclamantă-recurenta din prezenta cauza, este lipsit de interes, susținerea din cererea de recurs, care vizează aspecte de fond ale cauzei - vizând obligația instanței de retine toate motivele de divorț invocate de parte - nu poate fi apreciată ca fiind aptă să valoreze critică a deciziei recurate, recurenta neînțelegând a-și adapta criticile în raport cu dispozițiile și considerentele hotărârii supuse recursului.
Cum în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei din apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurent a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia, succesiunea de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nefiind structurată din punct de vedere juridic în așa fel încât să se poată reține, nici din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.
Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art.304 Cod procedură civilă, iar criticile formulate de recurentă nu se circumscriu acestui cadru legal, Curtea v-a constata nulitatea recursului, conform art.3021alin.(1) lit.c Cod procedură civilă coroborat cu art.306 alin.(3) Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de recurenta - pârâtă, împotriva deciziei civile nr.388/16.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - reclamant.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
MARI - - - - - -
GREFIER
-
Red.
.
2 ex./13.10.2009
TB-4 -;
Jud.6 -
Președinte:IlieJudecători:Ilie, Ionelia Drăgan, Bianca Elena Țăndărescu
| ← Răpire internațională de copii. Decizia 634/2009. Curtea de... | Răpire internațională de copii. Decizia 27/2010. Curtea de... → |
|---|
