Divort. Decizia 122/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 122/2009
Ședința publică din 9 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
Grefier:
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 71/A/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în contradictoriu cu intimata, în dosar nr-, având ca obiect divorț.
Se constată că s-au depus la dosar prin serviciul registratură, concluzii scrise formulate de către părți, prin mandatari.
dezbaterilor și concluziile părților au avut loc la termenul de judecată din 9 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare inițială a pronunțării întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie
Instanța, față de lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 1386/2007 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr- a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâtului și în consecință:
A fost desfăcută din culpa exclusivă a pârâtului căsătoria încheiată de părți în data de 07.09.1985
S-a dispus ca reclamanta să revină la numele purtat anterior încheierii căsătoriei acela de
A fost încredințat spre creștere și educare reclamantei minorul născut la 23.02.1997
A fost obligat pârâtul la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorului în sumă de 150 Ron, începând cu data de 29.03.2007 și până la majoratul acestuia.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Părțile sunt căsătorite din data de 7.09.1985 și au avut ultimul domiciliu comun în Ocna M, jud.A, în același apartament în care își desfășoară activitatea SC SRL, respectiv Radio.
Reclamanta și fiica majoră a părților, deranjate fiind permanent de prezența martorei, angajată a postului de radio, au comunicat această împrejurare pârâtului reclamant-reconvențional, această situație generând neînțelegeri și certuri între părți, totul culminând cu separarea în fapt a acestora, în cursul lunii martie 2007, când pârâtul i-a spus reclamantei să plece din acel spațiu de locuit, respectiv din "locuința de serviciu", motivând abateri grave repetate ale casierei de Regulamentul Intern iar aceasta și-a stabilit domiciliul la tatăl său, martorul.
De la separarea părților în fapt, pârâtul reclamant-reconvențional i-a transmis reclamantei pârâte-reconvenționale, să revină la domiciliu, atât direct, prin mesaj scris (adulții care până orele 20,00 nu vin la mine, pot să-și caute alt sălaș prin lume ) și în fața instanței de judecată, cât și indirect, prin intermediul fiicei lor majore (" cred că ar trebui să-ți repari greșeala și să o lămurești pe mama ta să vină acasă", "săptămâna viitoare vei primi trei plângeri penale și vor merge până la capăt") însă reclamanta pârâtă-reconvențională a refuzat.
La data de 13 iunie 2007 pârâtul reclamant-reconvențional a formulat o plângere penală împotriva reclamantei pârâtă reconvențional, pentru săvârșirea infracțiunilor de " abuz, amenințare, înșelăciune și hărțuire psihică a minorului ".
S-a reținut că susținerile pârâtului reclamant-reconvențional, în ce privește starea de sănătate a pârâtei și comportamentul acesteia nu au fost probate.
Instanța de fond a constatat că raporturile dintre soți sunt foarte grav vătămate și relația de căsătorie a soților nu mai poate continua, din culpa exclusivă a pârâtului.
In ceea ce privește încredințarea minorului la 23.02.1997, s-a reținut că până la separarea în fapt a soților, părinții s-au ocupat împreună de îngrijirea și educația acestuia, iar după separarea în fapt a soților, minorul a locuit alternativ cu fiecare părinte.
S-a reținut, însă, că audiat fiind de instanță, inițial și în mod constant, minorul a declarat că dorește să fie încredințat mamei spre creștere și educare. Ulterior minorul și-a schimbat radical și nemotivat poziția, declarând că dorește să fie încredințat tatălui spre creștere și educare. Raportat la această schimbare de opțiune, prima instanță a reținut ca relevante două împrejurări pe care le-a și avut în vedere pentru încredințarea minorului și anume:
- pe de o parte susținerile reclamantei consemnate în cuprinsul anchetei sociale, în sensul că pârâtul reclamant reconvențional l-a atras pe minor cu diferite cadouri pe care minorul și le-a dorit, susțineri confirmate de depoziția martorei, care a afirmat că, în cursul lunii mai pârâtul reclamant reconvențional i-a făcut cadou minorului o bicicletă, pe care acesta și-o dorea demult.
- pe de altă parte, într-o convorbire tată-fiu înregistrată pe suport magnetic și depusă la dosar la termenul din 13 iunie, la solicitarea pârâtului reclamant reconvențional " spune să te aud, că eu nu știu cum o zis și vreau să știu ca să văd ce -o zis", minorul afirmă că "n-am s-o mai văd niciodată dacă nu-i spun la judecător că rămân cu ea" împrejurare confirmată de martora.
S-a mai reținut împrejurarea că pârâtul a folosit un limbaj neadecvat în conversația purtată cu fiica sa majoră, căreia i s-a adresat cu expresiile "să nu crezi că ucrainianul meu nu o să te caute. am pus deja deoparte pentru el 5000 EURO și o să te găsească", "spurcăciunea pământului", " du-te dracului netrebnică"
Instanța de fond a constatat că reclamanta a avut un loc de muncă la SC SRL, unde patron este pârâtul, dar, la data de 24.09.2007, acesta i-a desfăcut contractul de muncă din motive neimputabile reclamantei; potrivit adresei nr. 9389/5.11.2007 emisă de Direcția Regionalei de Poștă B, reclamanta urmează a fi angajată la această companie pe perioadă nedeterminată, prin urmare, aceasta va realiza și în continuare venituri.
obiectivi și subiectivi (vârsta, sexul, posibilitățile materiale ale fiecărui părinte, posibilitățile de dezvoltare psihică oferite de fiecare dintre părinți, comportarea fiecărui părinte înainte și după separarea în fapt, starea sănătății minorului, relația afectivă stabilită între minor și fiecare dintre părinți, precum și intre minor și ceilalți membrii ai familiei, moralitatea părinților) au fost cântăriți de către instanța de fond la determinarea interesului minorului, constituind criteriile încredințării minorului spre creștere și educare, mamei sale.
La stabilirea cuantumului pensiei de întreținere datorate de pârât minorului s-au avut în vedere veniturile lunare ale pârâtului și anume 600 lei și disp. art. 94 alin.3 cod fam.
In drept s-a reținut incidența și a prev. art. 40 alin.3 Cod fam., ale art. 42 alin. 1 Cod fam.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și solicitând desființarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
In motivarea apelului s-au formulat următoarele critici:
Au fost încălcate criteriile de bază ale codului familiei, criterii după care minorul se încredințează spre creștere și educare și anume ancheta socială și dorința minorului care a împlinit 10 ani. Astfel minorul în ultima declarație dată arată că dorește să fie crescut de tatăl său
In ceea ce privește ancheta socială, aceasta a fost contestată în instanța de fond și atacată într-o instanță superioară deoarece instanța de fond s-a eschivat a se pronunța asupra acesteia la cererea expresă a apelantului. De asemenea instanța de fond, la cererea expresă a apelantului cu privire la efectuarea unei alte anchete sociale, s-a pronunțat că nu are dreptul să ceară o nouă anchetă.
Instanța de fond a refuzat să se pronunțe asupra cererii exprese de suspendare a cauzei până la judecarea la ribunalul Albaa cererii de anulare
anchetei sociale cu toate că avea depusă acțiunea în anulare la dosar.
Instanța nu s-a pronunțat pe baza dovezilor existente, martori, probe.
Instanța de fond a hotărât în mod nelegal, încredințarea minorului spre creștere reclamantei, fără a avea la dosarul cauzei adeverința de salarizare din partea reclamantei și fără ca aceasta să aibă vreun loc de muncă la acea dată.
Instanța de fond a cerut un examen medical complet, inclusiv psihiatric, ambelor părți și a acceptat judecarea cauzei doar cu adeverința de la specialist adusă de apelant, făcându-se că nu a observat aceasta, cu toate că cererea expresă pentru această expertiză a fost solicitată de apelant prin cererea reconvențională.
Instanța de fond a acceptat acțiunea de divorț sub această formă, cu toate că motivele de divorț erau de fapt în afara cadrului prevăzut de codul familiei, motivarea divorțului este în cadrul relațiilor de serviciu, instanța încălcând cadrul legal după care apelantul a cerut instanței să se impună reclamantei o precizare de acțiune, instanța refuzând cererea și a constatat că aceasta este motivată legal.
A considerat că este inadmisibil și total nelegal conform dispozițiilor codului familiei ca instanța să hotărască acordarea divorțului din culpa pârâtului deoarece la SC SRL nu a fost de acord ca soția angajată pe post de casier să dispună fără nici un drept asupra angajaților și stării de drept a acestei societăți comerciale.
Prin decizia civilă nr. 71/A/2009 pronunțată în rejudecare de către Tribunalul Alba - secția civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 1386/2007 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr-.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele:
Sub aspectul culpei în ceea ce privește desfacerea căsătoriei se constată că în mod corect s-a reținut de prima instanță că raporturile dintre părți sunt foarte grav vătămate și relația de căsătorie a soților nu mai poate continua din culpa exclusivă a pârâtului.
Astfel părțile s-au separat în fapt în martie 2007 când pârâtul a dat-o afară pe reclamantă împreună cu copiii, aspect confirmat de martorul (fila 68).
Mai mult pârâtul a formulat mai multe plângeri penale împotriva reclamantei pentru abuz, amenințare înșelăciune și hărțuire psihică a minorului, din adresa de la fila 78 rezultând că nu s-a început urmărirea penală împotriva acesteia.
În ceea ce privește motivul de apel privind încredințarea minorului, Tribunalul a constatat următoarele:
Din ancheta socială efectuată în apel la filele 49 - 51 rezultă că reclamanta locuiește la domiciliul tatălui în Ocna M unde sunt condiții normale de igienă și condiții bune de viață.
În ceea ce privește declarația minorului (fila 82) s-a reținut că aceasta nu constituie o regină a probelor la încredințarea minorului, ci trebuie și a fost apreciată în raport de ansamblul probator și contextul cauzei.
Aprecierea acestei probe s-a făcut în mod corect de către prima instanță având în vedere factorii obiectivi și subiectivi: (vârstă, sex, posibilitățile materiale ale fiecărui părinte, posibilitățile de dezvoltare psihică oferite de fiecare părinte, comportarea fiecărui părinte înainte și după separarea în fapt, starea sănătății minorului, relația afectivă stabilită între minor și fiecare dintre părinți precum și între minor și ceilalți membri ai familiei, moralitatea părinților).
Nu există nici o certitudine în privința adevăratei dorințe a minorului de a fi încredințat tatălui, ci mai degrabă o influențare a voinței acestuia de către tată, sau chiar o temere a minorului dacă se are în vedere atitudinea amenințătoare și agresivă a tatălui față de fiica majoră, ceea ce denotă un mod total inadecvat de educare și comportare a unui tată față de fiica sau fiul său.
Prin urmare Tribunalul a apreciat că este în interesul minorului ca acesta să fie încredințat mamei spre creștere și educare.
În ce privește cererea de a se efectua un examen medical complet psihiatric ambelor părți în proces, în mod corect prima instanță a respins această cerere întrucât nu există nici un indiciu referitor la o posibilă boală psihică a părților, adeverințele medicale eliberate de medicul de familie al părților aratând fără echivoc că acestea nu au nici o afecțiune psihică în prezent.
Motivele invocate în acțiunea de divorț nu se situează în afara cadrului prevăzut de codul familiei, reclamanta invocând alungarea sa și a copiilor părților de la domiciliul conjugal și imposibilitatea continuării căsătoriei datorită neînțelegerilor dintre soți.
Referirile apelantului la atitudinea intimatei ori chiar acțiunile intimatei de a angaja ori concedia personal la societatea unde părțile au lucrat, nu au făcut și nu fac obiectul cercetării judecătorești în cauza de față.
Așa cum rezultă din adeverința depusă la Tribunal la fila 9 reclamanta este angajată la SC 2. SRL S cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată din data de 20.01.2009, astfel că nu se mai poate susține că reclamanta nu realizează venituri și prin urmare nu i se poate încredința minorul.
Împotriva deciziei civile nr. 71/A/2009 a Tribunalului Albaa declarat recurs în termen pârâtul, care a solicitat casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată pe de o parte că instanța de apel a încălcat dreptul la apărare al pârâtului prin respingerea cererilor în probațiune și prin refuzul acordării unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
de aceasta se invocă faptul că instanța de apel a purces la judecată deși pârâtul formulase o cerere de recuzare a completului, cerere care nu a fost soluționată și că nu s-a pronunțat asupra datei la care trebuie plătită pensia de întreținere.
În drept, au fost indicate dispozițiile art. 304 pct. 4-10, art. 289 alin. 2, art. 29 alin. 2, art. 312 alin. 3, art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu conform art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul pârâtului este fondat pentru considerentele ce vor urma:
La termenul de judecată din data de 20.03.2009, după dezbateri, pârâtul a depus la dosarul tribunalului o cerere care viza pe de o parte recuzarea completului de judecată iar pe de altă parte recuzarea tuturor judecătorilor Tribunalului Alba.
Deși din cuprinsul înscrisului rezulta existența a două cereri de recuzare distincte, prin încheierea nr. 70/CC/26.03.2009 a fost soluționată doar cererea care privea recuzarea tuturor judecătorilor instanței, cerere inadmisibilă prin prisma dispozițiilor art. 28 alin. 2 Cod procedură civilă.
Pe cale de consecință instanța de apel a pășit la deliberarea și pronunțarea hotărârii în data de 27.03.2009 fără ca cererea de recuzare a judecătorilor completului să fi fost soluționată conform art. 30, 31 Cod procedură civilă. Acest fapt atrage nulitatea hotărârii și incidența cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 1 Cod proicedură civilă.
de aceasta se observă în speță și incidența cazului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, referitoare la data de la care era datorată pensia de întreținere.
Cât privește criticile recurentului referitoare la încălcarea dreptului la apărare, ca urmare a neacordării unui termen în vederea angajării de apărător și aplicarea sancțiunii decăderii cu privire la martorul încuviințat, acestea sunt nefondate.
Tribunalul a făcut în speță o corectă aplicare a prevederilor art. 156 și 186 Cod procedură civilă, în condițiile în care pârâtul nu a motivat corespunzător cererea de amânare și nu s-a conformat solicitării tribunalului dea depune lista cu martorul în termenul stabilit.
Față de considerentele expuse, constatând că Tribunalul nu a cercetat toate motivele de fond ale apelului iar pronunțarea hotărârii s-a făcut de către judecători împotriva cărora s-a formulat o cerere de recuzare nesoluționată, Curtea, în temeiul art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă va casa decizia atacată, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Alba.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 71/A din 27 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Civilă.
Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, Tribunalul Alba - Secția Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
red.
Tehn. 2 exA. 26 Ianuarie 2010
Jud. fond:. Jud. Apel:,
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica, Marius Aurel
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
