Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 517/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 517
Ședința publică de la 14 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 3: Sorin Drăguț
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă () împotriva deciziei civile nr. 235 din 25 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă () reprezentată de avocat și intimatul pârât reprezentat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederându-se depunerea întâmpinării formulate de intimatul pârât, nclusiv exemplar pentru comunicare, după care;
Se comunică un exemplar al întâmpinării apărătorului recurentului reclamant care nu solicită acordarea unui termen pentru observare.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat susține că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală care cuprinde motive contradictorii, iar motivele de recurs se întemeiază pe dispozițiile prevăzute de art. 304 pct. 7 și art. 312 Cod procedură civilă.
Susține că prețul apartamentului este mai mare decât cel trecut în contractul de vânzare cumpărare, așa cum rezultă din declarația martorului și din susținerea pârâtului din întâmpinarea sa.
În realitate acesta a fost de 38.000.000 lei ROL.
În procesul verbal încheiat la 13.11.1996 se menționează că pârâtul a achitat un avans de 3.000.000 lei ROL, avans achitat din banii comuni, acesta lichidând suma de 24.884.426 lei la 14.11.1996.
În mod greșit instanța a reținut că s-au folosit pentru cumpărarea apartamentului bani exclusiv din suma ridicată.
Arată că nu s-a folosit de către reclamant, pentru achiziționarea apartamentului, toată sulta primită din procesul de partaj, diferența fiind achitată de pârâtă cu banii de la părinții săi care și-au vândut apartamentul, și-au cumpărat o garsonieră iar diferența au dat-o fiicei pentru a cumpăra la rândul său apartamentul.
În raport de cele susținute, se solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de Tribunalului Dolj, a sentinței și IAP pronunțate de Judecătoria Craiova și reținerea spre rejudecare în sensul de a se pronunța o nouă încheiere de admitere în principiu care să rețină la masa partajabilă, ca bun comun dobândit în timpul căsătoriei apartamentul situat în C, Cartier Nouă-,. 201 Z,.1,. 7. Ca urmare a reținerii spre rejudecare se solicită efectuarea unei expertize pentru evaluarea și întocmirea variantelor de lotizare.
Avocat, pentru intimatul pârât, arată că sulta primită de pârât în urma soluționării dosarului având ca obiect partajul averii defunctului, tatăl pârâtului, a fost plătită ca preț al apartamentului, iar potrivit art. 31 lit f Codul familiei, sunt bunuri proprii ale fiecărui soț și valoarea care reprezintă și înlocuiește un bun propriu sau bunul în care a trecut această valoare.
Susține că părinții reclamantei nu au contribuit la dobândirea apartamentului prin vânzarea apartamentului acestora, de altfel prin cererea introductivă nu s-a susținut că ar fi primit un ajutor de la părinți.
Arată că la instanța de fond reclamanta a fost decăzută din proba cu expertiză iar cererea de efectuarea a unei noi expertize în urma reținerii cauzei spre rejudecare este nefondată.
Apărătorul intimatului pârât pune concluzii de respingere a recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se partajeze, în două loturi egale, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, atribuirea bunurilor imobile și mobile din apartament în lotul pârâtului și corelativ, în lotul său, autoturismul și contravaloarea bunurilor imobile și mobile care i-ar reveni prin partaj sub forma unei sulte, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pe rolul Judecătoriei Craiova se află dosarul de divorț nr. 22260/2000 și că în timpul căsătoriei cu pârâtul, care a durat 19 ani, au dobândit următoarele bunuri: apartament cu 2 camere, autoturism, mobilă bucătărie, mobilă dormitor, mobilă sufragerie, combină frigorifică, mașină de spălat, 3 televizoare color, combină muzicală, aparat video, cuier hol, aragaz cu 4 ochiuri, hotă electrică, colțar de bucătărie, utilitățile necesare unui apartament cu 2 camere.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 36.fam. și art. 728.civ.
La data de 30.03.2005, pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin întâmpinare, pârâtul a arătat că în timpul căsătoriei cu reclamanta au dobândit următoarele bunuri: o mobilă de sufragerie, canapea extensibilă, două fotolii, măsuță etajată din sticlă pe cadru metalic, mașină de spălat Daewoo, două televizoare color, o combină frigorifică, un aparat video, un cuier hol, aragaz cu 4 ochiuri, o hotă electrică și un colțar de bucătărie, însă în posesia sa sunt doar trei corpuri detașabile din mobila de sufragerie.
Pe cale reconvențională, pârâtul a solicitat aducerea la masa partajabilă a următoarelor bunuri comune care se află în posesia reclamantei: canapea extensibilă de sufragerie, două fotolii de sufragerie, lampadar de cu raft de sticlă pe cadru metalic, măsuță sufragerie etajată din sticlă pe cadru metalic, tablou perete argintat, icoană argintată, două icoane lemn, TV color marca Panasonic-diagonala 54 cm, TV color marca -diagonala 54 cm, aspirator marca Panasonic, radiocasetofon cu CD-marca Panasonic, fier de călcat cu vapori de apă marca, mașină de spălat marca Daewoo semiautomată, radiator încălzit pe ulei cu 7 elemenți - marca, robot bucătărie marca, mixer de bucătărie marca, 8 bibelouri porțelan diferite mărimi, bijuterii din aur aproximativ 80 grame, constând în 5 inele de damă, un set din aur alb și galben compus din brățară și lănțișor, 2 perechi de cercei, o brățară simplă, un set compus din: lănțișor subțire cu pandantiv cu piatră albastră și inel cu piatră albastră, un set 6 pahare de șampanie din, un serviciu ceai din porțelan pentru 6 persoane, serviciu masă și ceai pentru 6 persoane, 3 platouri cu, lenjerii noi pentru pat: 3 bucăți pentru două persoane și una pentru o persoană, două bucăți pilotă () pat două persoane, plapumă lână de culoare galbenă, pătură de lână grena cu bej, pătură lână maro cu bej, 6 prosoape de baie noi, covor plușat 3/4 mp grena cu bej, covor plușat 2/3 mp bej cu grena, traversă plușată 1/3 m grena cu bej, 10 bucăți de plante naturale de valoare, în vase ceramice, respectiv: dracena, yuca, bucarnee, azalee, ficus, palmier, suma de 800 euro, bani economisiți de pârât pentru ca fiica rezultată din căsătorie să urmeze o facultate în străinătate.
Pârâtul a arătat că prețul apartamentului cu două camere, situat în C, dobândit în timpul căsătoriei cu reclamanta, potrivit contractului autentificat sub nr. 272/21.11.1996 de BNP, a fost achitat cu banii din sulta pe care pârâtul a primit-o la 14.11.1996 de la, mama sa, în urma soluționării dosarului 2243/1996 al Judecătoriei Craiova care a avut ca obiect partajul averii defunctului și că din adresa CEC- Sucursala C cu nr. 8970/04.03.2005, rezultă că suma de 24.884.426 lei a fost depusă la 21.10.1996 de, la dispoziția pârâtului și lichidată la 14.11.1996, reprezentând sulta de partaj.
Pârâtul a solicitat să se constate contribuția sa exclusivă la dobândirea apartamentului, potrivit art. 31 lit. b și art. 31 lit. fam. care este bunul său propriu.
Prin sentința civilă nr. 542/MF/10.03.2006, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr.4001/2005, în prima instanță, s-au admis în parte cererea reclamantei și cererea reconvențională a pârâtului, constatându-se că imobilul-apartament este bun propriu al pârâtului.
Împotriva sentinței civile nr.542/MF/10.03.2006, pronunțată de Judecătoria Craiovaa declarat recurs reclamanta - recurs care a fost admis prin decizia civilă nr. 1013/14.06.2006 pronunțată de Tribunalul Dolj, casându-se sentința civilă și trimițându-se cauza spre rejudecare la aceeași instanță - cu mențiunea că se impune suplimentarea probatoriului sub aspectul lămuririi caracterului regimului juridic al apartamentului.
În rejudecarea cauzei, au fost administrate noi probe: acte, interogatoriile părților și proba testimonială,( fiind audiați martorii, ), iar la data de 14.05.2007 s-a pronunțat o încheiere interlocutorie de Judecătoria Craiova, prin care s-au admis în parte și în principiu atât cererea principală cât și cererea reconvențională a reclamantei, respectiv a pârâtului.
S-a constatat că reclamanta și pârâtul au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri: mobilă de sufragerie compusă din 3 corpuri detașabile suprapuse, canapea extensibilă, două fotolii, măsuță etajată din sticlă pe cadru metalic, lampadar de cu raft de sticlă pe cadru metalic, mașină de spălat Daewoo, un color marca Panasonic, color marca, combină frigorifică, aparat video, cuier hol, aragaz cu 4 ochiuri, hotă electrică, tablou perete argintat, icoană argintată, două icoane din lemn, fier de călcat marca, radiator încălzit pe ulei cu 7 elemenți marca, robot bucătărie marca, 8 bibelouri porțelan diferite mărimi, pătură lână maro cu bej, covor plușat 3/4 albastru cu bej, covor plușat 2/3 albastru cu bleu, traversă plușată, autoturism, mobilă de bucătărie, colțar de bucătărie.
S-a dispus ieșirea din indiviziune în cote de 1/2 pentru reclamantă și pârât cu privire la bunurile menționate.
S-a constatat că apartamentul situat în C, cartier Nouă -,. 201 Z,.1,. 7, jud. D, cumpărat în timpul căsătoriei, este bunul propriu al pârâtului, dobândit cu contribuția sa exclusivă.
S-a dispus efectuarea unei expertize tehnice specialitatea evaluări bunuri mobile pentru evaluarea și lotizarea bunurilor ce compun masa partajabilă, cu indicația de a se evalua bunurile la valoarea actuală de circulație, de a se efectua mai multe variante de lotizare în funcție și de posesia bunurilor, iar inegalitatea de valoare a loturilor să fie compensată prin sultă.
S-a stabilit onorariu provizoriu pentru expert în sumă de 400 lei în sarcina reclamantei și pârâtului în mod egal.
S-a întocmit și a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză bunuri mobile de expertul, la data de 18.02.2008.
Prin sentința civilă nr.4277/24 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a admis în parte cererea principală a reclamantei (fostă ), în contradictoriu cu pârâtul.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul.
S-a dispus omologarea raportului de expertiză bunuri mobile din 18.02.2008 întocmit de expert, în varianta I de lotizare.
S-a dispus atribuirea bunurilor mobile în cote de pentru fiecare parte, astfel:
Lotul 1, în cotă valorică de 5.445 lei s-a atribuit reclamantei, care primește fizic în lot bunurile mobile din anexa I, pct.B (aflate în posesia reclamantei) și anume: canapea extensibilă 3 locuri cu 2 fotolii, măsuță etajată din sticlă cu cadru metalic, lampadar de, mașină de spălat semiautomată Daewoo, TV color Panasonic D 54, TV color, tablou argintat, icoană argintată, icoane pictate pe lemn, fier de călcat, radiator cu ulei ( 7 elemenți) robot bucătărie, bibelouri porțelan, pătură de lână, covor plușat 3 x 4 din lână, covor plușat 2 x 3 sintetic, traversă plușată 1.2 x 3.3, un autoturism.
Total valoare lot fizic atribuit reclamantei = 7075 lei.
Reclamanta plătește sultă pârâtului 1630 lei.
Lotul 2, în cotă valorică de 5445 lei s-a atribuit pârâtului, care primește fizic în lot bunurile mobile din anexa 1, pct.A și anume: combină frigorifică, aparat video player, cuier hol, mobilă de bucătărie, colțar bucătărie, aragaz cu 4 ochiuri hotă electrică.
Total valoare lot fizic atribuit pârâtului = 3815 lei.
Pârâtul primește sultă de la reclamantă 1630 lei.
Au fost compensate cheltuielile de judecată în parte și s-a dispus obligarea reclamantei la plata sumei de 195,02 lei către pârât (reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat).
Împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței civile a declarat apel reclamanta (), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, s-a arătat că, potrivit art. 30 alin. 1.fam. "bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților", iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol "calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită".
Aceste texte de lege au fost complet ignorate și, mai mult decât atât, nu s-a ținut cont de probele pe care le-a administrat în apărare și în mod eronat instanța a constatat că apartamentul menționat este bun propriu al pârâtului, dobândit cu contribuția sa exclusivă.
In fapt, apartamentul este bun comun, dobândit de reclamantă și de pârât în timpul căsătoriei prin contribuție comună.
Pârâtul susține că ar fi achitat din bani proprii prețul apartamentului, beneficiind de o sultă de 24.884.426 lei dintr-un proces de partaj.
În actul de vânzare cumpărare al apartamentului sunt trecuți ambii soți ca și cumpărători, fără a se face nici o mențiune contrară în cuprinsul actului, că o mare parte din sumă sau toată suma ar aparține doar unuia dintre soți. Dacă cele susținute de pârât ar fi fost reale, cu siguranță că s-ar fi luat aceste măsuri de precauție. Nu s-a menționat nimic însă pentru că scopul contractului a fost dobândirea ca bun comun a apartamentului.
În contractul de vânzare-cumpărare prețul apartamentului este trecut ca fiind de 7 milioane de lei, în realitate însă prețul apartamentului a fost de 38 milioane de lei, s-a convenit să se treacă un preț mai mic pentru a plăti taxe mai mici la stat, așa cum reiese și din declarația martorului .
Un alt argument care arată faptul că prețul apartamentului a fost în realitate mai mare decât cel trecut în contractul de vânzare-cumpărare, este chiar susținerea pârâtului din întâmpinarea sa: " ridicată la 14.11.1996 a fost plătită ca preț al apartamentului", fiind astfel clar că prețul real al acestuia a fost mai mare decât cel trecut în contract. Atitudinea acestuia a fost nesinceră pe tot parcursul procesului și acest lucru reiese și din răspunsul său la interogatoriu unde acesta afirmă că prețul trecut în acte a fost cel corect, aspect în contradicție cu susținerile din întâmpinare.
De asemenea, prețul de 7 milioane trecut în contractul de vânzare-cumpărare raportat la zonă, la numărul de camere și la prețurile practicate în zona respectivă la data cumpărării apartamentului, este mai mult decât modic, ceea ce ridică serioase semne de întrebare asupra veridicității prețului consemnat în act.
Pârâtul nu a folosit toată sulta primită din procesul de partaj la achiziționarea apartamentului, iar diferența până la 38 de milioane de lei a achitat-o reclamanta cu bani dați de părinții săi, care și-au vândut apartamentul lor și au achiziționat o garsonieră, diferența de bani primind-o reclamanta pentru a putea cumpăra la rândul său un apartament împreună cu soțul.
Aceste susțineri sunt confirmate și de declarațiile martorilor și.
În situația în care pârâtul ar fi vrut să cumpere singur acest imobil, reclamanta nu ar fi figurat ca și cocontractant, ci numai pârâtul în calitate de cumpărător, cu mențiunea că banii primiți ca preț de către vânzător au o anumită sursă, or în contractul încheiat de reclamantă și pârât nu se face o astfel de mențiune, ceea ce dovedește că părțile au înțeles să dobândească acest apartament împreună, ca bun comun.
În subsidiar, considerând că pârâtul a contribuit cu întreaga sumă rezultată din sulta ridicată la 14.11.1996 de 24.884.426 lei din prețul apartamentului, se poate considera că acesta are un drept de creanță asupra apartamentului bun comun constând în suma respectivă reactualizată, de vreme ce prețul său a fost mai mare și a contribuit și reclamanta, conform probelor amintite mai sus.
O altă critică adusă soluției instanței de fond se referă la omologarea raportului de expertiză specialitatea bunuri mobile în varianta
Reclamanta a solicitat prin apărător într-o primă teză ca toate unurile să fie trecute în lotul pârâtului, urmând să primească sultă, iar într-o teză subsidiară omologarea raportului de expertiză în varianta a II-
Instanța nu a ținut cont de niciuna din solicitările sale, găsind de cuviință să aleagă varianta
Arată că ea în prezent nu locuiește în țară și i-ar fi imposibil să se deplaseze pentru a lua bunurile ce i-au fost atribuite în natură. Nu s-a dovedit că toate bunurile care nu au fost găsite la fața locului cu ocazia efectuării expertizei au fost luate de reclamantă pentru a fi ignorată complet prima teză solicitată.
Mai mult decât atât, autoturismul, care îi este atribuit în lot cu ocazia omologării variantei I, a ajuns într-o stare deplorabilă datorită atitudinii pasive a pârâtului, iar ea este obligată să primească în lot o epavă care a fost în posesia pârâtului de la despărțirea în fapt.
Prin decizia civilă nr.235 din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de apelanta-reclamantă (), împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 14.05.2007 și a sentinței civile nr. 4277/24.03.2008, pronunțate de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât.
S-a luat act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că apartamentul este bun propriu al pârâtului, fiind achiziționat cu bani proveniți din moștenire, potrivit art. 31, lit. b și f din codul fam. astfel că în mod corect nu a fost inclus în masa partajabilă.
Au fost înlăturate susținerile reclamantei potrivit cărora prețul real al apartamentului ar fi fost superior celui menționat în contractul autentic, și că părinții săi ar fi contribuit cu o sumă de bani la cumpărarea apartamentului,sumă provenită din operațiunea de schimb a unui apartament cu 2 camere cu o garsonieră, în cauză nefiind făcută o astfel de dovadă, deși în baza caracterului devolutiv al căii de atac, apelantei i s-a încuviințat administrarea probei cu martori și expertiză tehnică, din care ulterior a fost decăzută, pentru neîndeplinirea obligațiilor impuse în sarcina sa, potrivit art. 170, alin.3, cod pr. civ.
S-au apreciat ca fiind neîntemeiate și criticile referitoare la evaluarea și lotizarea bunurilor supuse partajării, reținându-se că au fost respectate criteriile legale incidente.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate.
A susținut că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii, iar probele administrate au fost interpretate în mod unilateral și trunchiat în defavoarea pârâtei, antrenând o concluzie eronată în ceea ce privește regimul juridic al apartamentului achiziționat de soți în timpul căsătoriei.
Astfel, au fost ignorate probele care dovedeau că prețul real de cumpărare a fost superior celui menționat în contract, că cel puțin avansul a fost plătit din banii comuni ai soților, la data de 13.11.1996, cu o zi anterior ridicării sultei de către pârât, sultă care, de altfel reprezintă în parte un drept de creanță al reclamantei.
S-a mai arătat că dacă apartamentul ar fi fost cumpărat ca bun propriu al pârâtului nu există nicio justificare pentru care reclamanta a figurat ca și cocontractant în actul de dobândire și pentru care nu s-a făcut mențiunea provenienței sumei de bani reprezentând prețul, aspecte care coroborate determină concluzia că intenția comună a soților a fost acea ca imobilul să se dobândească în devălmășie.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei, și reținerea cauzei spre rejudecare, cu pronunțarea unei noi încheieri de admitere în principiu, și reținerea la masa partajabilă ca bun comun a apartamentului.
În drept, s-au invocat prevederile art. 304, pct.7, și 312, Cod pr. civ.
La data de 25.03.2009, intimatul pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei din apel ca legală și temeinică.
La dosar s-au depus: dovada achitării taxei de timbru și timbru judiciar.
Recursul este nefondat, și potrivit art. 312, Cod pr.civ. se va respinge, pentru următoarele considerente:
Criticile formulate de recurenta reclamantă referitoare la prețul real al apartamentului dobândit la data de 21.11.1996, și la contribuția părinților săi la cumpărarea acestui bun nu pot face obiectul analizei în recurs, căci vizează aspecte de temeinicie, respectiv de interpretare a probatoriilor administrate în cauză, incompatibile cu structura actuală a acestei căi extraordinare de atac, în condițiile abrogării pct. 10 din art. 304, Cod civ.p. prin OUG nr. 138/2000.
Cât privește regimul juridic al apartamentului dobândit în timpul căsătoriei, Curtea apreciază că instanțele de fond au făcut o corectă apreciere, în raport de dispozițiile legale cuprinse în art. 30 și 31 din Codul familiei.
Deși bunul imobil a fost dobândit în timpul căsătoriei, iar în calitate de cumpărători au figurat ambii soți, prezumția de comunitate instituită de art. 30 din codul Familiei a fost răsturnată prin proba contrară făcută în condițiile art.31, lit.f din codul familiei.
Astfel, în mod just s-a reținut că la data de 14.11.2006, pârâtul a lichidat de la CEC suma de 24.884.426 lei, depusă la data de 21.10.1996, cu titlu de sultă, potrivit sentinței pronunțată în dosarul de partaj nr.2243/2005, așa cum reiese din adresa nr. 8970/4.03.2005 emisă de Sucursala CEC C ( fila 27 dosar fond). Apartamentul a fost cumpărat la data de 21.11.1996, cu suma de 7.000.000.lei, provenită din sulta achitată de mama pârâtului,.
Potrivit art. 31, lit.b din Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei prin moștenire sunt bunuri proprii ale fiecărui soț, iar potrivit art.31, lit.f, are același regim juridic, de bun propriu, și valoarea care reprezintă și înlocuiește un bun propriu sau bunul în care a trecut această valoare.
În consecință, s-a apreciat în mod corect, în raport de dispozițiile legale mai sus enunțate că apartamentul este bun propriu al pârâtului, și nu a fost inclus în masa bunurilor supuse partajării.
Critica recurentei reclamante în sensul că sulta provenită din dezbaterea succesiunii tatălui pârâului ar reprezenta parțial un drept de creanță al său împotriva soțului nu este întemeiată, în considerarea excepției reglementată de art. 31, lit.b din Codul Familiei.
Cât privește susținerea subsidiară potrivit căreia avansul pentru apartament, în cuantum de 3.000.000.lei, ar fi fost achitat din bani comuni, cu o zi anterior ridicării sultei de la CEC de către pârât, așa cum rezultă din antecontractul de vânzare cumpărare al apartamentului materializat în actul sub semnătură privată, intitulat proces verbal, încheiat la data de 13.11.1996 ( fila 19 dosar apel), aceasta nu este de natură să modifice caracterul de bun comun al bunului imobil, iar analizarea acestui aspect în recurs ar presupune o reapreciere a materialului probator administrat, operațiune juridică ce nu se poate realiza în recurs, cale de atac extraordinară prin care se pot valorifica doar critici de nelegalitate, nu și de netemeinicie.
Criticile formulate de recurenta pârâtă sunt neîntemeiate și nu pot fi încadrate în niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art.304, pct. 1-9, cod pr.civ. astfel că recursul declarat se apreciază a fi nefondat, și se va respinge ca atare, potrivit art.312, cod pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă () împotriva deciziei civile nr. 235 din 25 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.2 ex
Șt.
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Oana Ghiță, Sorin Drăguț
| ← Divort. Decizia 122/2009. Curtea de Apel Alba Iulia | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
