Divort. Decizia 1220/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1220
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr. 259 din 3 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, Autorități Tutelare fiind PRIMĂRIA M-SERVICIUL AUTORITATE TUTELARĂ, PRIMĂRIA DTS - SERVICIUL AUTORITATE TUTELARĂ, având ca obiect divorț,
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât asistat de avocat și intimata reclamantă asistată de avocat, lipsind Autoritățile Tutelare Primăria M-Serviciul Autoritate Tutelară, Primăria DTS - Serviciul Autoritate Tutelară.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Avocat, pentru recurentul pârât, depune o grupare a motivelor de recurs solicitând să fie calificate concluzii scrise.
De asemenea, solicită efectuarea de anchete sociale din care să rezulte legăturile personale ale părinților cu minorul.
Avocat, pentru intimata reclamantă, se opune probei solicitate susținând că este inadmisibilă în această fază procesuală. De asemenea, susține că anchetele sociale efectuate la instanța de fond nu au fost contestate.
Instanța respinge cererea de probatorii, apreciind că este inadmisibilă în recurs, potrivit art. 305 Cod procedură civilă.
La interpelarea instanței, părțile precizează că minorul în prezent se află la mamă, ca urmare a punerii în executare a deciziei Tribunalului Mehedinți.
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul asupra recursului, punând în discuție excepția nulității recursului invocată de intimata reclamantă prin întâmpinare.
Avocat, pentru recurentul pârât, solicită respingerea excepției arătând că motivele de recurs se încadrează în dispozițiile prevăzute de art. 304 pct. 9.
Pe fond, solicită, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Mehedinți în vederea completării probatoriului, iar în subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului și menținerii ca legală și temeinică deciziei pronunțate de Judecătoria Dr. Tr. S, fără cheltuieli de judecată.
Susține că din probele administrate rezultă că este în interesul minorului ca acesta să fie încredințat spre creștere și educare tatălui.
Precizează că minorul a locuit de la naștere cu tatăl său și bunicii paterni și a-l lua din acest cadru extins și a-l insera într-un alt mediu familial este de natură să producă un dezechilibru emoțional care poate afecta dezvoltarea sa fizică și psihică. În plus, condițiile locative oferite de mamă sunt mai puțin corespunzătoare decât cele existente în casa tatălui, veniturile reclamantului sunt superioare celor de care dispune pârâta.
Avocat, pentru intimata reclamantă, arată că motivele de recurs invocate sunt motive de netemeinicie solicitând să se constate nulitatea recursului.
Susține că instanța de apel a pronunțat o decizie legală și temeinică, făcând o interpretare corectă a probatoriului, urmărind doar interesul minorului.
De asemenea, susține că interesul superior al minorului este să locuiască cu mama sa, să fie în prejma acesteia și să se bucure de ceea ce nu îi poate oferi nici tatăl, nici bunica paternă.
Precizează că din probatoriul administrat rezultă că intimatei nu i se poate reproșa nimic privitor la devotamentul față de copil, la creșterea și educarea acestuia și că până la vârsta de doi ani minorul a avut-o permanent alături de el pe mama sa.
Arată că în prezent minorul este la mamă, fiind bine îngrijit, iar despărțirea copilului de mama sa ar fi dureroasă și acest lucru numai pentru că tatăl nu vrea să respecte o hotărâre judecătorească și nu se gândește la binele copilului, ci doar la interesele sale.
Pune concluzii de respingere a recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Drobeta Turnu S la data de 25.06.2008 și înregistrată sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a pârâtului, încredințarea minorului, spre creștere si educare, obligarea pârâtului să contribuie la cheltuielile privind creșterea și educarea minorului, revenirea la numele avut anterior de încheierea căsătoriei.
În motivare acțiunii, s-a arătat că părțile s-au căsătorit la data de 22.12. 2005, iar din relațiile de căsătorie a rezultat minorul, născut la data de 26.07.2006. A arătat reclamanta că neînțelegerile părților se datorează faptului că pârâtul consumă excesiv alcool, folosește cuvinte vulgare și are un comportament violent.
Pârâtul legal citat nu a formulat întâmpinare.
Părțile au solicitat și instanța a încuviințat proba cu martori, fiind ascultați, în cadrul administrării acestei probe martorii și, pentru reclamantă, și, pentru pârât și a fost efectuată ancheta socială la domiciliile părților.
Judecătoria Drobeta Turnu S prin sentința civilă nr. 71/14.01.2009, a admis în parte acțiunea, desfăcut căsătoria părților încheiată la data de 22.12.2005 și înregistrată în Registrul de Stare civilă al Primăriei DTS sub nr.911 din culpă comună, a dispus ca reclamanta să revină la numele anterior, acela de, i-a fost încredințat pârâtului spre creștere și educare minorul, născut la data de 26.07.2006.
A fost obligată reclamanta către pârât și în beneficiul minorului la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 120 lei lunar începând cu data de 14.01.2009 și până la majorat.
S-a lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că ambele părți prin atitudinea avută au determinat destrămarea relațiilor de căsătorie, iar cu privire la încredințarea minorului s-a apreciat că este în interesul acestuia să locuiască în aproprierea persoanelor de care este legat afectiv, respectiv tatăl și bunicii paterni, locuind cu aceștia de la naștere.
In termen legal, a declarat apel reclamanta criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că în mod legal a fost soluționat capătul de cerere privind încredințarea minorului, întrucât atât Codul familiei, cât și Legea 272/2004 prevăd interesul superior al copilului ca principiu, instanța de fond pronunțându-se cu privire la acest petit pe baza unor probe insuficiente, neținând seama de vârsta fragedă a copilului, de faptul că pârâtul este muncitor necalificat la o firmă de drumuri, având un program de la 7.00 dimineața până la 19.00 seara, și că ea a ținut permanent legătura cu minorul, însă în ultimul timp intimatul i-a interzis să-l mai vadă.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că instanța de fond a avut în vedere interesul superior al minorului, care a locuit în casa bunicilor și în prezența permanentă a tatălui de la naștere, dezvoltând anumite legături afective cu membrii familiei, reclamanta părăsind domiciliul conjugal. Chiar dacă pârâtul este muncitor necalificat, și reclamanta lucrează într-un bar de dimineața și până seara la orele 23.00 și chiar peste orele de program.
Au fost audiați martorii, și .
Prin decizia nr.259/A din 3 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.71 pronunțată la 14.01.2009 de Judecătoria Drobeta Turnu S, în dosar nr-, intimat pârât fiind.
S-a schimbat parțial sentința, în sensul că s-a încredințat spre creștere și educare apelantei - reclamante pe minorul.
A fost obligat intimatul pârât la plata unei pensii de întreținere lunară în favoarea minorului în cuantum de 200 lei, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri, până la majoratul minorului.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A fost obligat intimatul la cheltuieli de judecată către apelantă în cuantum de 500 lei.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut, având în vedere vârsta fragedă a minorului, de 3 ani, și atașamentul reciproc existent între el și mamă, că este în interesul său superior să fie încredințat acesteia spre creștere și educare, afecțiunea existentă între pârât, bunicii paterni și minor fiind insuficientă pentru dezvoltarea sa fizică, emoțională și psihologică.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate.
A susținut că hotărârea instanței de apel este rezultatul unei greșite interpretări a dispozițiilor din legea specială care instituie principiul interesului superior al copilului, și se întemeiază pe o eronată apreciere a materialului probator administrat în cauză.
Astfel, recurentul pârât a susținut că atât martorii audiați, cât și concluziile anchetelor sociale efectuate în cauză au evidențiat faptul că minorul a locuit încă de la naștere în domiciliul pârâtului și al părinților săi, că tatăl realizează venituri net superioare celor ale mamei, și că dispune de condiții de locuit adecvate pentru creșterea copilului. În plus, a arătat că susținerile reclamantei referitoare la comportamentul violent al tatălui nu au fost probate.
A solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei Tribunalului, în sensul respingerii apelului, și menținerii ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând în principal constatarea nulității recursului, întrucât nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și dezvoltarea lor. În subsidiar, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, întrucât instanța de apel a făcut o corectă apreciere a interesului superior al copilului, de a fi încredințat mamei, în raport de probele administrate.
Examinând cu precădere, potrivit art. 137 cod pr.civ. excepția nulității recursului, invocată de intimata reclamantă prin întâmpinare, se apreciază că este nefondată, întrucât, chiar dacă recurentul nu a menționat în mod expres unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 Cod pr. civ. dezvoltarea lor permite instanței de recurs să le încadreze din oficiu în cazul de modificare reglementat de pct.9 al art. 304 Cod pr.civ. respectiv pronunțarea hotărârii instanței de apel cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Recursul este nefondat.
Dispozițiile art.2 alin.3 și art. 31 alin.2 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului prevăd că toate măsurile luate în legătură cu exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să se subordoneze principiului interesului superior al copilului.
Interesul major al acestuia al acestuia se determină prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, cum sunt vârsta copilului, conduita fiecărui părinte, situația lor materială, posibilitățile lor concrete de a se ocupa efectiv de copil.
Aceste împrejurări, fără a fi determinante prin ele însele, sunt lăsate la aprecierea instanței, pentru a stabili, în raport de ansamblul criteriilor respective, morale și materiale, care dintre părinți poate oferi condiții mai bune pentru creșterea și educarea copilului.
În mod corect a reținut Tribunalul din conținutul anchetelor sociale că ambii părinți sunt în măsură să asigure minorului condiții materiale și locative similare pentru creșterea și educarea minorului, astfel că acest element a fost apreciat ca nerelevant în ansamblul criteriilor de încredințare.
Raportat la vârsta minorului, de 3 ani, în mod just s-a apreciat că acesta are nevoie de îngrijirea și prezența mamei sale, prezență absolut firească ca factor psihologic pentru o bună dezvoltare intelectuală, morală și fizică a copilului. Este de reținut, totodată, că din probele administrate nu a rezultat că mama ar fi manifestat dezinteres față de minor ulterior separării în fapt a soților, sau că există vreo împrejurare care să afecteze dezvoltarea minorului prin încredințarea către mamă. În prezent, copilul se află în îngrijirea reclamantei, așa cum au confirmat ambele părți în ședință publică.
Faptul că recurentul pârât realizează venituri într-un cuantum superior celor ale pârâtei nu poate constitui un argument în favoarea încredințării către tată, criteriul posibilităților materiale neputând fi absolutizat în luarea deciziei de încredințare.
Curtea va avea în vedere că, deși între ambii părinți și minor s-au dezvoltat legături afective puternice, interesul actual al copilului este acela de a fi încredințat spre creștere și educare mamei reclamante, pentru considerentele anterior expuse, hotărârea instanței de apel fiind pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor Legii 272/2004 și a art.42 din Codul familiei.
Dispozițiile art. 304 pct.9 cod pr. civ. nu sunt incidente în speță, astfel că, potrivit art. 312 Cod pr.civ. recursul se va respinge ca nefondat.
Se va face aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod pr.civ. și va fi obligat recurentul pârât, aflat în culpă procesuală, către intimata reclamantă, la 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr. 259 din 3 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, Autorități Tutelare fiind PRIMĂRIA M-SERVICIUL AUTORITATE TUTELARĂ, PRIMĂRIA DTS - SERVICIUL AUTORITATE TUTELARĂ.
Obligă recurentul pârât la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. și tehnored.jud.-/ 2 ex./6.11.2009
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Sorin Drăguț, Costinela Sălan
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Plasament. Decizia 85/2009. Curtea de Apel Constanta → |
|---|
