Divort. Decizia 1266/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr. 1266
Ședința publică de la 05 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 3: Paula Păun
Grefier: - - - -
*****
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 29 octombrie 2009 privind judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei civile nr.690 din 26 mai 2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul din data de 29 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie și, când instanța, față de cererea formulată de contestatorul, pentru a da posibilitatea acestuia de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 05 noiembrie 2009.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față;
1. Prin sentința civilă nr.13524/26 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a admis cererea principală precizată formulată de reclamanta pârâtă, în contradictoriu cu pârâtul .
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant ca neîntemeiată. S-a dispus desfacerea căsătoriei din culpa pârâtului reclamant - căsătorie încheiată la 16.11.1972, și înregistrată în registrul de stare civilă al Primăriei C, sub nr.1485/16.11.1972. S-a dispus reluarea numelui purtat anterior căsătoriei de reclamantă acela de "".
S-a luat act că reclamanta-pârâtă renunță la capetele de cerere accesorii ale cererii principale precizate referitoare la atribuirea beneficiului locuinței și evacuarea pârâtului reclamant. S-a dispus obligarea pârâtului reclamant la plata cheltuielilor de judecată, către reclamanta pârâtă, în cuantum de 551,55 lei (reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat).
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 16.11.1972, căsătorie din care au rezultat 2 copii, care în prezent sunt majori. Pârâtul-reclamant era dependent de consumul de băuturi alcoolice, devenind violent față de soție, agresând-o fizic pe aceasta, fiind gelos în mod nejustificat, împrejurări în care reclamanta-pârâtă a fost determinată să plece din domiciliul comun. Faptul că reclamanta-pârâtă, în condițiile date, a fost nevoită să plece din domiciliul conjugal, nu constituie o culpă a acesteia. În raport de situația de fapt probată, instanța de fond a constatat că pârâtului -reclamant, îi revine culpa determinantă în destrămarea relațiilor de familie - demonstrând prin atitudinea sa că acesta nu s-a putut adapta vieții de familie - fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 37 alin.2 și art. 38 alin.1 Codul familiei privind desfacerea căsătoriei (existența unor motive temeinice, vătămarea gravă a relațiilor de familie și imposibilitatea continuării căsătoriei).
Împotriva sentinței civile a declarat apel, pârâtul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivare, a arătat că instanța nu a analizat motivele și probele pe care le-a propus în cauză, ci doar pe cele ale reclamantei-pârâte; declarațiile celor doi martori ai reclamantei-pârâte au fost indirecte, în timp ce afirmațiile martorei sale se coroborează cu cele susținute de apărătorul său.
A renunțat la cel de-al doilea martor al său, deoarece a convenit cu reclamanta-pârâtă să fie de acord cu desfacerea căsătoriei din culpă comună, însă ulterior, apărătorul acesteia a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului. În drept, invocă dispozițiile art. 2823al.1 Cod pr.civ.
2. Prin decizia civilă nr. 32 din 3 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr.13524/26.09.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că există motive temeinice pentru desfacerea căsătoriei, neînțelegerile dintre soți care au determinat separația în fapt a acestora, fiind cauzate exclusiv de comportamentul soțului pârât, care - pe fondul consumului excesiv de alcool, exercita acte de violență asupra soției și manifesta gelozie nejustificată.
În aceste condiții, probele administrate au format pe deplin convingerea instanței că relațiile dintre soți nu mai sunt caracterizate de trăsături specifice unei relații de familie, în sensul că nu mai există sentimente de afecțiune, încredere, înțelegere, sprijin reciproc moral și material, căsătoria fiind lipsită de principalele elemente de fond. Prin urmare, s-a apreciat că în mod corect s-a dispus desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului, în condițiile în care din ansamblul probator nu a rezultat și o culpa reclamantei în destrămarea relațiilor de familie.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. A susținut că ambele instanțe de fond nu au ținut cont în mod corect de probele administrate, din analiza cărora s-a conturat și culpa reclamantei în destrămarea relațiilor de familie, derivată din părăsirea domiciliului comun de bunăvoie.
S-a mai arătat că pârâtul a renunțat la audierea celui de-al doilea martor încuviințat de instanță, pentru că în prealabil s-a înțeles cu reclamanta să solicite instanței desfacerea căsătoriei din culpă comună, însă cu prilejul acordării cuvântului pe fond, apărătorul reclamantei, cu rea credință, a pus concluzii de desfacerea a căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului. A solicitat admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri, iar pe fond desfacerea căsătoriei din culpă comună. În drept au fost invocate dispozițiile art.304, pct.8 și 9 Cod pr.civ.
3. Prin decizia civilă nr. 690/26 mai 2009 Curtea de APEL CRAIOVAa respins ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr. 32 din 3 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 13524 din 26 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel Curtea a avut în vedere următoarele considerente:
În actuala reglementare, recursul este o cale extraordinară de atac, prin care se pot valorifica doar critici de nelegalitate a hotărârii recurate, limitativ și expres prevăzute de art. 304, pct. 1- 9 Cod pr.civ.
Prin intermediul acestei căi de atac nu se pot supune controlului judecătoresc ierarhic aspecte de netemeinicie, respectiv de interpretare și apreciere a probelor administrate, punctele 10 și 11 din art. 304 fiind abrogate expres prin OUG nr. 138/2000.
în care Tribunalul a dat eficiență juridică probelor administrate excede motivelor de recurs prevăzute de art. 304, pct. 1-9 Cod pr. civ și nu poate fi cenzurată pe recursului.
Împrejurarea că pârâtul a renunțat la audierea celui de-al doilea martor încuviințat de prima instanță nu poate fi invocată în căile de atac pentru a obține reformarea hotărârii, câtă vreme instanța a luat act de acest act de dispoziție al părții cu privire la administrarea de probatorii, în conformitate cu dispozițiile art. 168 Cod pr. civ.
De altfel, în apel, dat fiind efectul devolutiv al acestei căi de atac, pârâtul avea posibilitatea să solicite, în condițiile 295 alin.2 Cod pr.civ. refacerea sau completarea probatoriilor administrate la prima instanță sau administrarea de probe noi, însă, așa cum rezultă din practicaua deciziei civile, apelantul, prin apărător a precizat că nu are cereri de formulat.
Împotriva acestei decizii, recurentul pârât a formulat contestație în anulare, în termen și timbrat.
Motivele invocate sunt în esență următoarele: soluția dată în cauză, menținută în apel și în recurs, a fost pronunțată fără a se ține seama de probele administrate în cauză, din care rezultă fără tăgadă că, desfacerea căsătoriei, ca urmare a destrămării relațiilor de familie, estre vina comună a ambelor părți. Această critică a formulat-o și în fața instanței de apel. Arată astfel că, afirmația potrivit căreia pârâtul nu s-a putut adapta la viața de familie după o perioadă de 36 de ani și cu doi copii rezultați din căsătorie, este o aberație. Lipsa de citare a reclamantei în fața celor două instanțe - apel și recurs, demonstrează reaua credință și neseriozitatea acesteia în privința unei hotărâri capitale. Subliniază în final că, prin decizia pronunțată în recurs, se reține că apelantul era în măsură să solicite completarea sau refacerea probatoriilor în baza art. 295 alin. 2 Cod procedură civilă, dar că nimeni nu l-a atenționat în acest sens, fiind incorect că nu ar mai fi avut cereri de formulat.
În drept, a invocat disp. art. 317 - 320 Cod procedură civilă.
Contestația în anulare de față este nefondată și se va respinge ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, iar nu de reformare, care se adresează aceleiași instanțe care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere, iar cazurile și condițiile în care se poate promova o astfel de cale de atac sunt expres și limitativ prevăzute de lege, în art. 317 și 318 Cod procedură civilă
Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru următoarele motive 1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, potrivit rt.317alin. 1 Cod procedură civilă.
De asemenea, otărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare, potrivitrt. 318Cod procedură civilă.
Analizând motivele de care a înțeles contestatorul să se folosească în sprijinul cererii sale, Curtea constată că niciunul din acestea nu se încadrează în cazurile prevăzute de lege, astfel:
- În cauză nu se invocă judecarea pricinii cu neîndeplinirea legală a procedurii de citare cu pârâtul - contestatorul de astăzi, iar neprezentarea reclamantei în proces, este nerelevantă din această perspectivă. De asemenea, contestatorul nu invocă pronunțarea unei hotărâri cu încălcarea normelor de competență de către judecătorii care au pronunțat hotărârea. Prin urmare, invocarea generică disp.art. 317 Cod procedură civilă, fără corespondent în cauză și neindicarea în concret a vreunui motiv din cele prevăzute de textul legal și care să justifice anularea deciziei, apare pur formală și nu obligă Curtea să facă cercetări în raport cu aceste dispoziții legale.
- Prin greșeală materială, în sensul disp. art.318 alin. 1 teza I cod procedură civilă,se înțelege o eroare materială în legătură cu aspecte formale ale judecării cauzei și care a avut drept consecință darea unei soluții greșite. Este vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța involuntar, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care stau la baza soluției pronunțate. Astfel, sunt greșeli materiale potrivit acestor dispoziții legale: - respingerea unui recurs ca tardiv, în funcție de data înregistrării la instanță, deși din plicul atașat la dosar rezultă că recursul a fost depus recomandat la poștă, înlăuntrul termenului de recurs, potrivit art. 104 cod procedură civilă; - anularea greșită a recursului ca netimbrat, deși la dosar se află dovada achitării taxei de timbru și chitanța nu a fost observată;- anularea greșită recursului ca fiind făcut de o persoană fără calitate, deși la dosar se află procura dată reprezentantul părții, care nu a fost observată;- pronunțarea asupra legalității unei alte hotărâri decât cea care a fost atacată cu recurs.
În consecință, textul de lege vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare și aplicare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural. O altă interpretare a acestor dispoziții legale ar da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a pronunțat hotărârea, iar nu unei instanțe superioare, de modul în care, de exemplu, a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți sau de modul în care a analizat motivele de recurs sub aspectul legalității - ceea ce ar echivala cu dreptul părților de a obține reformare a hotărârii, ceea ce este inadmisibil.
Motivele arătate, în sensul că probele administrate nu demonstrează culpa sa exclusivă în destrămarea relațiilor de familie, altfel spus: insuficiența probatoriilor și/sau evaluarea necorespunzătoare a acestora de către instanțele de fond, în urma cărora concluzia asupra inexistenței unei culpe comune este pronunțată în contradicție chiar cu probele și nu reflectă realitatea - nu reprezintă greșeală materială în sensul arătat prin disp. art. 318 teza I Cod procedură civilă, care reglementează contestația în anulare specială. Mai mult, instanța de recurs nu a statuat asupra stării de fapt și nu a făcut aprecieri asupra probelor administrate în cauză din această perspectivă, având în vedere că în recurs, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, iar nu și de netemeinicie - potrivit art. 304 partea introductivă Cod procedură civilă.
- În aceeași ordine de idei, nici cazul de anulare prev. înart. 318 alin. 1 teza II Cod procedură civilă,nu este incident în cauză, întrucât acesta se referă la situația în care instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis din greșeală să analizeze un motiv de recurs.
Or, în speță, prin decizia a cărei anulare se cere prin care s-a soluționat recursul pârâtului, instanța s-a pronunțat asupra motivelor și argumentelor invocate de recurent, neomițând analizarea vreunui motiv formulat de acesta. Împrejurarea că instanța de recurs amintește în decizie conținutul disp. legale prev. de art. 295 alin. 2 Cod procedură civilă, reprezintă o trimitere firească la regulile de administrare a probelor în fața instanței de apel cale devolutivă de atac, de vreme ce obiectul analizei din recurs îl constituia decizia din apel. În acest fel, s-a răspuns criticii din recurs prin care se exprima nemulțumirea de către pârât legat de modul de administrare a probelor în acea etapă procesuală. În consecință, nu pot fi invocate în extraordinară contestației în anulare greșeli în administrarea și aprecierea probelor, sau orice alte greșeli care nu sunt formale și care s-ar putea încadra în eventuale greșeli de judecată, în condițiile în care acestea din urmă nu pot fi invocate decât în căi de atac de reformare, căi ce au fost epuizate în cauză.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Mitrea României, a reamintit faptul ca principiul securitatii raporturilor juridice implica respectarea principiului res iudicata, conform caruia nicio parte nu este indreptatita sa solicite o revizuire a unei hotarari definitive si irevocabile, obligatorii si, mai ales, nu in scopul de a obtine o rejudecare si o noua analiza a cauzei.
Prin urmare, contestația de față este nefondată și se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei civile nr.690 din 26 mai 2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 noiembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red. Jud.
2 ex/04.12.09
Tehnored.
Jud. rec.
-
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Paraschiva Belulescu, Paula Păun
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
