Divort. Decizia 1271/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1305/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1271
Ședința publică de la 08.10.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 2: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 3: Ilie Mari -
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul pârât-reclamant, împotriva deciziei civile nr. 117 din 27.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă-pârâtă și cu autoritatea tutelară de pe lângă PRIMĂRIA
are ca obiect - divorț cu copii.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul, în calitate de reprezentant al intimatei reclamante-pârâte, lipsind recurentul pârât-reclamant și Autoritatea tutelară de pe lângă Primăria
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,
care învederează instanței împrejurarea că recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 19,5 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, astfel cum s-a dispus prin rezoluția de primire a dosarului, deși a fost citat cu această mențiune pentru termenul de astăzi.
Curtea, din oficiu, invocă excepția de netimbrare a recursului, având în vedere că recurentul pârât-reclamant nu a satisfăcut cerința timbrajului, astfel cum s-a dispus prin rezoluția de primire a dosarului, condiție prealabilă discutării oricărei cereri, motiv pentru care acordă cuvântul asupra acestei excepții.
Avocatul intimatei reclamante-pârâte - pune concluzii de admitere a excepției și, pe cale de consecință, solicită anularea recursului, ca netimbrat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței nr. 15/01.10.2009, pe care o depune la dosar.
În situația în care recurentul se va prezenta în instanță până la sfârșitul ședinței de judecată și va face dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, solicită să se constate nulitatea recursului, pentru nemotivare.
După strigarea cauzei și reținerea dosarului spre soluționare, se prezintă avocatul Halas, pentru recurentul, care depune la dosar o delegație de substituire, din care rezultă cp domnul avocat l-a împuternicit să-l substituie în fața Tribunalului București în dosarul de față. Avocatul Halas ia cunoștință de faptul că dosarul a fost reținut în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 5913/- la Judecătoria sector 2 B, reclamanta a chemat în judecată pe soțul său, pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a pârâtului și revenirea la numele anterior. Reclamanta și-a completat cererea la data de 10.09.2007, dat fiind faptul că pe parcursul procesului s-a născut minora, solicitând încredințarea acesteia către ea spre creștere și educare.
Pârâtul a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat desfacerea căsătoriei însă din vina exclusivă a reclamantei pârâte, încredințarea minorei către aceasta și stabilirea unui program de vizitare a minore.
Prin sentința civilă nr.1031 pronunțată la 07.02.2008, Judecătoria Sectorului 2 Baa dmis acțiunea de divorț formulată de reclamanta-pârâtă, precum și cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant, în contradictoriu cu Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei S, a dispus desfacerea căsătoriei părților încheiată la data de 10.02.2007 și trecută în Registrul Stării Civile la Primăria Sectorului 2 B sub nr.181/10.02.2007, din culpă comună și revenirea reclamantei pârâte la numele anterior încheierii căsătoriei, acela de. Prin aceeași sentință a încredințat reclamantei pârâte, spre creștere și educare, pe minora, născută la data de 10.09.2007 și a obligat pe pârâtul reclamant la plata sumei de 120 lei lunar pensie de întreținere, începând de la data nașterii minorei și formulării cererii, septembrie 2007 si până la majorat. De asemenea, a stabilit în favoarea pârâtului reclamant programul de vizitare a minorei, sâmbăta, la două săptămâni, între orele 10-12 și a compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre,instanța de fond a reținut din analiza probelor administrate în cauză că părțile s-au căsătorit la data de 10.02.2007, neînțelegerile apărând la scurta vreme de la încheierea căsătoriei. S-a reținut că pârâtul era foarte gelos, manifestând diverse suspiciuni, se comporta violent, iar, reclamanta, persoană mai puțin comunicativă, nu se ocupa de menaj. Față de aceste aspecte, precum și faptul că părțile sunt despărțite în fapt, fără ca vreunul dintre soți să încerce reluarea conviețuirii, instanța de fond a apreciat că relațiile dintre soți sunt iremediabil vătămate astfel că în baza art.38 alin.1 Codul familiei a admis ambele cereri de divorț și a desfăcut căsătoria din culpă comună.
În baza art.40 alin.3 Codul familiei, prima instanță a dispus ca reclamanta să reia numele avut înainte de căsătorie, acela de.
În baza art.42 alin.1 Codul familiei, prima instanță a dispus încredințarea minorei, născuta la data de 10.09.2007, spre creștere și educare reclamantei, având in vedere vârsta fragedă a acesteia, acordul părților, precum si opinia Autorității tutelare consemnata în raportul de anchetă socială efectuată în cauza.
În baza art.86 Codul familiei, prima instanță a obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere de 120 lei lunar, raportată la venitul minim pe economie actual care este de 500 lei, întrucât nu s-a tăcut dovada că pârâtul ar obține alte venituri.
În baza art. 43 Codul familiei, instanța de fond a admis cererea pârâtului de a avea legături personale cu minora după programul propus de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel pârâtul reclamant, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în ce privește reținerea culpei comune în desfacerea căsătoriei.
Prin decizia civilă nr.117/A/27.01.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins ca nefondat apelul, reținând că, potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză la propunerea pârâtului reclamant, reclamanta pârâtă s-a manifestat, în scurta perioadă de conviețuire a soților, ca o fire, autoritară, preocupată de cariera sa profesională (scop în care efectua gărzi ori deplasări la diverse simpozioane ori conferințe) și de sănătatea mamei sale (scop în care se deplasa adeseori la domiciliul acesteia din S) și mai puțin preocupată de activitățile gospodărești. Toate aceste împrejurări au fost reținute de prima instanță ca fiind de natură să se răsfrângă în mod negativ asupra relațiilor dintre soți, de natură să vatăme raporturile dintre aceștia, făcând în aceste condiții imposibilă continuarea căsătoriei pentru pârâtul reclamant.
În același timp însă, declarațiile martorilor audiați la cererea reclamantei pârâte au relevat comportamentul nepotrivit manifestat de pârâtul reclamant, constând în violențe fizice și verbale pe fondul unei gelozii nejustificate, comportament ce a conturat culpa pârâtului reclamant în vătămarea relațiilor de familie dar și imposibilitatea continuării conviețuirii pentru reclamanta-pârâtă.
Instanța de apel a considerat că probele administrate în cauză nu relevă o conduită ireproșabilă nici din partea pârâtului și în orice caz dincolo de orice culpă în sarcina sa. Astfel, schimbarea încuietorilor locuinței, ce a constituit domiciliul conjugal, imediat după părăsirea acesteia de către reclamanta pârâtă, nu poate fi calificată drept o manifestare a disponibilității pârâtului reclamant pentru înțelegere și reconciliere, după cum nici sesizarea organelor de poliție cu privire la părăsirea domiciliului conjugal de către soție nu poate fi calificată astfel.
Tribunalul a apreciat că invocarea unei relații extraconjugale (susținută prima oară în apel și nedovedită), al cărei rezultat ar fi minora născută Ia 10.09.2007, concomitent cu promovarea unei acțiuni în tăgăduirea paternității, dar și cu imputarea deciziei mamei intimate de a refuza soțului său păstrarea legăturilor personale cu copilul, nu denotă nici încredere și nici dorință de împăcare, ci relevă existența neînțelegerilor între soți, neînțelegeri de producerea cărora se fac în egală măsură vinovați ambii soți.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul reclamant, cu mențiunea că motivele de recurs urmează a le depune în termen legal.
La termenul de judecată din data de 08 octombrie 2009, Curtea, din oficiu, invocat excepția de netimbrare a cererii de recurs.
Deliberând cu prioritate, conform dispozițiilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, asupra excepției de netimbrare a cererii de recurs, Curtea reține că este întemeiată și urmează să o admită pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 1 cu referire la art. 7 din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, pentru cererea de recurs pendinte recurentul datorează taxă judiciară de timbru în cuantum de 19,5 lei, iar conform art. 3 din nr.OG 32/1995 privind timbrul judiciar, valoarea timbrului judiciar datorat este de 0,15 lei.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, neîndeplinirea obligației de timbrare până la termenul stabilit de instanță se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Curtea constată că recurentul pârât reclamant a fost legal citat pentru termenul din 08 octombrie 2009 cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 19,5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat, dovada de citare regăsindu-se la fila 8 din dosarul de recurs, aceasta îndeplinind toate condițiile de valabilitate prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 100 alin. 3 Cod de procedură civilă.
Cu toate acestea, recurentul pârât reclamant nu și-a îndeplinit obligația legală de timbrare până la termenul acordat.
În consecință, în baza dispozițiilor legale sus-menționate, având în vedere, totodată, că recurentul pârât reclamant nu a justificat poziția adoptată de neplată a taxelor datorate prin motive obiective, mai presus de voința lui, Curtea urmează a dispune anularea recursului ca netimbrat.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod de procedură civilă, Curtea urmează să oblige recurentul pârât reclamant, căzut în pretenții, la plata a 1.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei reclamante pârâte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul pârât-reclamant împotriva deciziei civile nr.117/A/27.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă-pârâtă și Autoritatea Tutelară de pe lângă PRIMĂRIA
Obligă recurentul către intimata la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
MARI
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 ex/13.10.2009
--------------------------------------------
- Secția a V-a -
-
Jud.Sector 2 -
Președinte:Ionelia DrăganJudecători:Ionelia Drăgan, Mariana Haralambe, Ilie
| ← Divort. Decizia 125/2009. Curtea de Apel Alba Iulia | Pensie întreținere. Decizia 1448/2009. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
