Pensie întreținere. Decizia 1448/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2134/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1448
Ședința publică din 2.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 2: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 3: Doinița
Grefier -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul pârât, împotriva deciziei civile nr. 762 din 11.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă și cu Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria Sectorului 4
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru pensie de întreținere.
La apelul nominal se prezintă recurentul pârât, asistat de avocatul, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, eliberată de Baroul București și intimata reclamantă, asistată de avocatul, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, eliberată de Baroul București; lipsește Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria Sectorului 4
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, iar intimata reclamantă a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare.
Avocatul recurentului depune la dosar chitanța în cuantum de 19 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei, aferente cererii de recurs, pe care instanța le anulează. Depune, de asemenea, înscrisuri, respectiv contract de prestări servicii de dispecerat taxi, act adițional la acesta, șase file cu calculul veniturilor din activitatea prestată, adeverința de venit pe anul 2009, copii ale acestora comunicându-se și părții adverse.
Avocatul intimatei depune, la rândul său, o declarație a numitei ta, un exemplar al acesteia înmânându-i-se apărătorului recurentului.
Părțile arată că nu solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de înscrisuri și nu au alte cereri sau probe de solicitat.
Având în vedere faptul că nu se solicită amânarea cauzei, încuviințează administrarea de probe, respectiv înscrisurile depuse la dosar, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, precum și asupra excepției nulității căii de atac pentru neîncadrarea criticilor în dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 din Codul d e procedură civilă, invocată prin întâmpinare.
Avocatul recurentului pârât solicită respingerea excepției nulității, arătând că a indicat temeiul de drept în acțiune, astfel încât nu consideră că este necesar a fi menționat și în recurs, fiind vorba despre același temei legal.
Referitor la cererea de recurs, susține, în esență, că instanța a încălcat prevederile art. 94 din Codul familiei în sensul că a calculat pensia raportat la profit, iar nu la venitul net și, de asemenea, instanța nu a dedus anumite cheltuieli.
Solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și motivat în scris.
Avocatul intimatei reclamante susține nulitatea recursului, motivele nefiind încadrate în prevederile art. 304 pct. 1 - 9 din Codul d e procedură civilă. Este adevărat că, astăzi, în ședința publică, avocatul recurentului a indicat drept temei legal art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, motivat de încălcarea art. 94 din Codul familiei, însă această precizare este tardiv formulată.
Pe fond, solicită respingerea recursului pentru motivele arătate în cuprinsul întâmpinării. De fapt, recurentul solicită a se face o reapreciere a probelor, aspect ce nu poate fi analizat în calea de atac a recursului.
Solicită a se observa și faptul că în apel și în cererea de recurs partea a declarat că realizează venituri în cuantum de circa 50 milioane lei, iar astăzi a depus la dosar acte din care rezultă cu totul alte venituri.
Arată că urmează a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.499/7.01.2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 B, s-a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamanta pârâtă împotriva pârâtului reclamant și în contradictoriu cu autoritatea tutelară PRIMĂRIA SECTOR 4 B și cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant; s-a dispus desfacerea căsătoriei părților din culpă comună, revenirea reclamantei pârâte la numele purtat anterior căsătoriei, a fost încredințată spre creștere și educare reclamantei pârâte minora, născută la 14.03.2000, a fost obligat pârâtul reclamant la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei în cuantum de 1250 lei lunar; s-a hotărât ca legăturile personale ale tatălui cu minora să se realizeze în prima și a treia săptămână din lună, de sâmbăta de la ora 10,00 până duminică la ora 16,00, cu obligația tatălui de a lua și a aduce minora la domiciliu, o săptămână în vacanța de iarnă și o lună în vacanța de vară; s-a disjuns capătul de cerere privind partajul bunurilor comune.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul reclamant, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie numai cu privire la cuantumul pensiei de întreținere la care acesta a fost obligat în favoarea minorei și a cheltuielilor de judecată pe care reclamanta pârâtă a fost obligată să i le plătească în temeiul art.276 Cod de procedură civilă.
Prin motivele de apel s-a susținut că pensia de întreținere a fost calculată eronat de prima instanță, prin raportare la venitul brut și fără a fi deduse cheltuielile efectuate cu exercitarea activității de taximetrist, iar cheltuielile de judecată efectuate de apelantul pârât reclamant au fost în mod nejustificat diminuate prin hotărârea apelată.
Prin decizia civilă nr.762/A/11.06.2009 Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis apelul, a schimbat în parte sentința instanței de fond, în sensul obligării reclamantei pârâte la plata integrală a cheltuielilor de judecată efectuate de pârâtul reclamant, în sumă de 3250 lei.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit cuantumul pensiei de întreținere pe care apelantul pârât reclamant urmează să o plătească minorei în funcție de venitul net obținut de acesta și nu în raport de venitul brut, astfel cum se susține prin apel.
Cu privire la cheltuielile pe care apelantul le solicită a fi deduse din venitul realizat, Tribunalul a constatat că o parte din acestea au fost achitate o singură dată la începutul activității, pentru o parte dintre ele nu există dovada achitării, iar cealaltă parte constituie cheltuieli profesionale inerente activității.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel, tribunalul a reținut că intimata reclamantă pârâtă a învederat expres în fața instanței de fond că nu solicită obligarea apelantului pârât reclamant la plata cheltuielilor de judecată, situație în care instanța nu putea compensa în tot sau în parte cheltuielile părților, iar, pe de altă parte, având în vedere volumul cauzei și probele administrate în fața primei instanțe, nu se justifica reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată efectuate de pârâtul reclamant în conformitate cu dispozițiile art.274 alin.3 Cod de procedură civilă.
Și împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs apelantul pârât reclamant, susținând că aceasta este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Prin motivele de recurs s-a susținut că în speță nu a fost calculat în mod corect venitul net al recurentului, la care se aplica cota prevăzută de lege în stabilirea pensiei de întreținere.
S-a arătat în continuare că, deși cota nu a fost aplicată la venitul brut, totuși ea nu a fost aplicată nici la venitul net, care este mult mai mic decât cel pe care l-a reținut instanța.
În opinia recurentului, venitul net trebuia calculat prin deducerea din venitul brut a tuturor cheltuielilor pe care le presupune activitatea de taximetrie, ceea ce instanța de apel nu a înțeles să facă.
În drept, recurentul a invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă.
Intimata reclamantă pârâtă a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, susținând că niciuna dintre criticile formulate de recurent nu se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, indicat de către acesta.
Analizând cu prioritatea impusă prin lege excepția absolută invocată de intimată, Curtea va reține că este întemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art.3021pct.3 Cod procedură civilă, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.
Motivele de nelegalitate ce pot fi invocate în recurs sunt strict și limitativ reglementate de dispozițiile art.304 pct.1 - 9 Cod procedură civilă.
Conform art.306 Cod procedură civilă, neindicarea motivelor de recurs sau indicarea greșită a acestora nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea criticilor formulate face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
Deși prin cererea de recurs, recurentul a invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, Curtea constată că niciuna din criticile dezvoltate în scris de către acesta prin motivele de recurs nu se încadrează în motivul de nelegalitate invocat și nici nu pot fi încadrate de instanță în celelalte motive de nelegalitate prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
Criticile dezvoltate de recurent vizează netemeinicia hotărârilor pronunțate de instanțele anterioare, modalitatea în care acestea au interpretat probatoriile existente la dosar și nu nelegalitatea deciziei instanței de apel, astfel cum impun dispozițiile art.304 pct.1 - 9 Cod de procedură civilă.
Neformularea unor critici de nelegalitate împotriva deciziei recurate atrage, în conformitate cu dispozițiile art.306 Cod de procedură civilă, nulitatea cererii de recurs, nulitate ce nu poate fi acoperită prin simpla indicare de către recurent prin apărător, cu ocazia dezbaterilor asupra recursului, a unor dispoziții legale, respectiv a dispozițiilor art.94 din Codul familiei, în condițiile în care prin cererea de recurs nu s-a arătat modalitatea în care instanța de apel a încălcat sau interpretat greșit această normă legală.
În această situație, instanța va dispune admiterea excepției invocată de intimată și, pe cale de consecință, va constata nulitatea recursului declarat de recurent împotriva deciziei instanței de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr.762/A/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă și autoritatea tutelară PRIMĂRIA SECTORULUI 1
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 ex/10.11.2009
-----------------------------------------
- Secția a V-a -
-
Jud.C -
Președinte:Daniela Adriana BînăJudecători:Daniela Adriana Bînă, Ioana Buzea, Doinița
| ← Divort. Decizia 1271/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Interdicție. Decizia 131/2010. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
