Divort. Decizia 1272/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1272
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 2: Tania Țăpurin președinte secție
JUDECĂTOR 3: Costel Drăguț președinte instanță
Grefier -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 146 din 07 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 563 din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta și autoritatea tutelară Primăria orașului, având ca obiect divorț.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant, asistat de avocat, și intimata pârâtă, asistată de avocat, lipsind autoritatea tutelară Primăria orașului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a depus un set de înscrisuri, ce au fost comunicate.
Avocat, pentru intimata pârâtă, nu a solicitat termen pentru observarea acestor înscrisuri.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, arătând că decizia atacată a fost rezultatul încălcării și greșitei aplicări a legii. S-a reținut că mama este plecată în străinătate, la muncă, și i-a fost încredințat minorul, deși și tatăl deține condiții pentru creșterea acestuia. Tatăl de cca un an se află în țară și încearcă să fie alături de minorul ce suferă de epilepsie, starea de sănătate a acestuia impunând prezența unui din părinți alături de el. Cu toate acestea, recurentul este împiedicat să aibă legături cu minorul de părinții intimatei, prin care aceasta din urmă își exercită drepturile părintești. A pus concluzii de admitere a recursului, desființarea parțială a hotărârii în sensul încredințării minorului spre creștere și educare tatălui.
Avocat, pentru intimata pârâtă, a considerat că în mod corect a fost evaluat de către instanță interesul minorului, toate probele administrate în cauză susținând soluția pronunțată. A solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Intimata pârâtă a precizat că nu mai locuiește în străinătate, întrucât i-a expirat contractul de muncă. A mai precizat că acest contract a fost încheiat pe perioadă determinată, depunându-l în copie.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 563 din 29.01.2009 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr- s-a admis în parte cerere de chemare în judecată formulată de reclamantul - pârât în contradictoriu cu pârâta reclamantă, -a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă și s-a desfăcut căsătoria părților încheiată la data de 12.10.2002 și trecută la nr. 40 în registrul de Stare Civilă al Primăriei localității, jud. O, din culpa comună a soților, pârâta reclamantă revenind la numele anterior căsătoriei, acela de " ".
S-a încredințat spre creștere și educare minorul, născut la data de 29.05.2005, pârâtei reclamante, reclamantul pârât fiind obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 135 lei lunar, începând cu data introducerii cererii, 21.10.2008 si până la data de 31.12.2008, respectiv 150 lei lunar, începând cu data de 01.01.2009 și până la majoratul acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că ambii soți au contribuit la destrămarea relației de căsătorie. Astfel, din declarațiile martorilor - și s-a constatat că pârâta reclamantă, aflată la muncă în străinătate, a intrat într-o relație extraconjugală. De asemenea din analiza coroborată a depoziției martorei cu sentința nr. 48/08/27.10.2008, pronunțată de Judecătoria d e primă Instanță din constată că reclamantul pârât avut un comportament violent față de pârâta reclamantă, agresând-o fizic, acestuia fiindu-i interzis dreptul de a se mai apropia de pârâta reclamantă. Totodată, părțile și-au încălcat obligația de a locui împreună.
În consecință instanța a constat că relația de căsătorie dintre părți este grav și iremediabil vătămată, continuarea căsătoriei fiind imposibilă.
Referitor la încredințarea minorului, instanța a avut în vedere dispoz. art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului și a apreciat că este în interesul minorului să fie încredințat mamei, deoarece martorii au arătat că de la vârsta de 10 luni, de când părțile au plecat la muncă în străinătate, minorul a fost lăsat în îngrijirea bunicilor materni, continuând să locuiască și în prezent cu aceștia, părinții contribuind la creșterea și îngrijirea minorului, trimițându-i lunar bani, îmbrăcăminte și alimente.
Deși reclamantul pârât, de când a revenit în țară, aproximativ luna decembrie 2008, mers în vizită la minor, acesta a adoptat o atitudine distantă. S-a reținut că minorul și-a schimbat comportamentul devenind foarte retras, refuzând să mai stea și cu alte persoane, de când reclamantul pârât a încercat să-l ia cu forța din domiciliul bunicilor materni.
Deși pârâta reclamantă este plecată din țară instanța, din analiza depozițiilor martorilor, constată că aceasta se interesează de minor, trimițându-i bani lunar, acesta fiind nevoită să lucreze în străinătate pentru a- asigura acestuia condiții optime de trai.
Faptul că minorul, astfel cum rezultă din adeverința nr. 35/23.10.2008, necesită tratament antiepileptic permanent nu poate conduce la concluzia că reclamanta se face vinovată de această afecțiune.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, criticând modalitatea de încredințare a minorului.
Prin decizia civilă 146 din 7 mai 2009 Tribunalului Olts -a respins apelul ca nefondat, tribunalul reținând că la încredințarea copilului spre creștere și educare, trebuie dată prioritate interesului acestuia, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 42 Cod familiei și art. 2 alin. 3 din Legea nr.272/2004, instanța trebuind să aprecieze care dintre părinți poate să-i ofere cea mai bună îngrijire, supraveghere și educare. Apreciind asupra unor criterii cum sunt, vârsta copilului, starea de sănătate a acestuia, conduita fiecărui părinte, atașamentul părinților fața de copil și a copilului față de părinți, interesul și grija manifestată de aceștia fața de copil, situația lor materială, s-a considerat că soluția primei instanțe de încredințare a minorului pârâtei intimate este pe deplin justificată. S-a avut în vedere că încă de la vârsta de 10 luni minorul a crescut în domiciliul pârâtei intimate în care se află și acum, iar pe perioada cât ambele părți au fost plecate din țară, minorul a rămas în grija bunicii materne.
Potrivit actelor medicale, minorul se află în evidența cu o afecțiune ", convulsii în febrilitate" ce a debutat în perioada cât părțile erau plecate în străinătate iar acesta urmează tratament permanent, stfel că este important ca acesta să rămână în același mediu familial în care a crescut până acum, ținând seama de starea sa de sănătate.
S-au considerat relevante cele statuate Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Ignaccolo-Zenide contra României, potrivit căreia, autoritățile au obligația de a depune eforturi rezonabile, pentru ca atunci când interesele părinților sunt în conflict, iar copiii nu sunt suficient de maturi pentru a-și exprima ei înșiși în mod clar propriile preferințe, interesele superioare ale acestora să fie promovate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, criticând soluția de încredințare a minorului către mamă. S-a arătat că aceasta locuiește în străinătate, unde are contract de muncă pe durată nedeterminată, fiind în interesul minorului să locuiască împreună cu tatăl, iar nu cu bunicii materni. S-a apreciat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legii 272/2004, că părinții intimatei au interzis reclamantului să ia legătura cu minorul.
Recursul nu este fondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Dispozițiile art. 2 din legea 272/2004 prevăd că toate măsurile luate de instanțe cu privire la copil trebuie să se subordoneze cu prioritate interesului superior al acestuia, o reglementare similară fiind prevăzută și de art. 42 din codul familiei. Cum legea nu definește noțiunea de "interes superior al minorului", instanța de judecată trebuie să ia în considerare toate condițiile de fapt care definesc viața copilului în cadrul familiei, astfel încât impactul destrămării relațiilor dintre părinți să nu aibă consecințe negative asupra acestuia.
Păstrarea aceluiași mediu de viață în care copilul a crescut înainte de divorțul părinților, asigurarea unui climat de stabilitate, menținerea legăturilor cu membrii familiei lărgite, constituie elemente importante pentru echilibrul viitor al minorului, mai ales când acesta se află în primii ani de viață, fiind stabilit de art. 6 lit. i din legea 272/2004 și ca principiu în recunoașterea drepturilor copilului.
Deciziile pronunțate de Curtea europeană de la Strasbourg în materia protejării dreptului la viață de familie prevăzut de art. 8 din Convenția europeană au relevat faptul că instanțele trebuie să găsească un just echilibru între interesele minorilor și cele ale părinților și chiar ale altor persoane din familie cu care minorul trebuie să păstreze legătura, de pildă cu bunicii, având prioritate interesele copilului, care trebuie privite sub dublu aspect: pe de o parte, să le garanteze copiilor o evoluție într-un mediu sănătos; pe de altă parte, să mențină legăturile acestora cu familia (cauza Maire Portugaliei din 2003, cauza Amănălachioai România, publicată în Of. 720 din 26.10.2009).
În speță, până la data soluționării apelului, mama minorului se afla în Spania, unde avea în derulare un contract de muncă, iar tatăl se afla în ultima perioada de timp în România, minorul fiind în grija bunicilor materni. Dreptul tatălui de a păstra legătura cu minorul și de a cere bunicilor să îi permită să îl ia pe minor în domiciliul său nu este negat, însă criticile privind opunerea bunicilor la menținerea acestei legături nu au relevanță asupra soluției ce se stabilește cu privire la încredințarea minorului către unul dintre părinți, cu ocazia divorțului.
Instanța constată că în recurs s-a făcut dovada că mama pârâtă a revenit în țară, fiind prezentă și la termenul de judecată și că la 1 oct. 2009 încetat contractul de muncă pe care îl avea în Spania, contract care era încheiat pe durată determinată.
Prezența pârâtei lângă minor constituie un element important pentru a stabili că soluția de a se încredința acesteia minorul spre creștere și educare este una legală. Astfel, minorul este bolnav, având nevoie de o îngrijire atentă și permanentă, pentru a nu intra în crize de epilepsie, iar împreună cu mama și bunicii materni, care l-au crescut în ultimii doi ani, copilul poate avea toate condițiile care să îi asigure o dezvoltare normală, sănătoasă.
Cât timp mama înțelege să rămână alături de minor, este în interesul acestuia să continue să locuiască în domiciliul bunicilor, unde s-a obișnuit și are condiții bune, deoarece schimbarea familiei și locului de viață ar putea avea un impact negativ, la vârsta fragedă a minorului și în starea sa de sănătate, fiind de preferat să fie evitate traumele create de modificarea totală condițiilor de viață.
Concluzia care se impune este aceea că instanțele au făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 42 din codul familiei și a dispozițiilor legii 272/2004 atunci când au apreciat asupra interesului minorului, astfel că, neexistând motive de nelegalitate a deciziei în sensul art. 304, recursul urmează a fi respins.
Potrivit art. 274, recurentul va fi obligat către intimata pârâtă la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant domiciliat în, sat, județul O, împotriva deciziei civile nr. 146 din 7 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă (la familia ), domiciliată în, str. -, -. B,. 2,. 8, județul O și intimata autoritate tutelară Primăria Orașului - Serviciul Autoritate Tutelară, cu sediul în oraș, Județul
Obligă recurentul reclamant către intimata pârâtă la 1500 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./Tehnored.GI
2ex/ 18.11.2009/ Jf. /,
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Tania Țăpurin, Costel Drăguț
| ← Divort. Decizia 1235/2009. Curtea de Apel Craiova | Divort. Decizia 1474/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
