Divort. Decizia 1277/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1277/R/2009 | |
Ședința publică 20 mai 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos | --- - |
JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor | --- - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul A împotriva deciziei civile nr. 101/A din 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanta, precum și pe autoritatea tutelară CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N, având ca obiect divorț.
La apelul nominal se prezintă reclamanta-intimată, asistată de dl. avocat, în substituirea d-nei avocat, și reprezentanta pârâtului-recurent A-, d-na avocat, în substituirea d-nei avocat, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 18 mai 2009, reclamanta-intimată a depus la dosar întâmpinare, prin care se solicită respingerea recursului ca nefondat. Se comunică un exemplar din aceasta reprezentantei pârâtului-recurent.
La termenul de azi, reprezentantul reclamantei-intimate depune la dosar delegația de substituire d-nei avocat și bonul fiscal nr. - cu care a fost achitat onorariul avocațial în cuantum de 595 lei, iar reprezentanta pârâtului-recurent depune la dosar delegația de substituire.
Reprezentanta pârâtului-recurent, având în vedere că se prezintă în substituire, solicită acordarea unui termen în vederea studierii întâmpinării, pentru a putea formula concluzii pe fond și cu privire la apărările invocate în aceasta.
Reprezentantul reclamantei-intimate se opune încuviințării cerererii de amânare, arătând că avocatul titular în substituirea căruia se prezintă azi, reprezentanta pârâtului-recurent, avea posibilitatea să solicite amânarea cauzei și să nu apeleze la instituția substituirii. În ceea ce privește întâmpinarea comunicată la acest termen, reprezentanta pârtului-recurent a luat la cunoștință conținutul acesteia înaintea dezbaterilor, și nu se impune amânarea cauzei.
Curtea, după deliberare, respinge ca nefondată cererea de amânare formulată de reprezentanta pârâtului-recurent, având în vedere că avocatul titular a înțeles să desemneze un avocat în substituire și nu să ceară amânarea cauzei, precizând totodată că poate fi lăsată cauza la doua strigare pentru a-i da posibilitate reprezentantei intimatului să studieze întâmpinarea sau poate fi amânată pronunțarea pentru a fi depuse concluzii scrise.
Reprezentanta pârâtului-recurent arată că nu este necesar a se lăsa cauza la a doua strigare și nici nu se impune amânarea pronunțării hotărârii.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtului-recurent susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii cererii reconvenționale formulată de pârâtul-recurent, cu consecința încredințării minorului - spre creștere și educare în favoarea acestuia. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantei-intimate susține întâmpinarea depusă la dosar și pune concluzii în sensul respingerii recursului ca inadmisibil, întrucât motivele de recurs invocate nu se circumscriu niciuneia dintre situațiile prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, și în consecință menținerea deciziei recurate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 595 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Reprezentanta pârâtului-recurent solicită respingerea excepției inadmisibilității invocate de reprezentantul reclamantei-intimate cu ocazia susținerii întâmpinării, arătând că nelegalitatea hotărârii rezultă din aprecierea tendențioasă probelor de către instanța de fond.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 9676/11.09.2008, pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dosar nr- s-a admis, în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul A - și s-a respins cererea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional A în contradictoriu cu pârâta reconvențională și în consecință: s-a desfăcut căsătoria încheiată la data de 18.07.1998 și înregistrată în registrul stării civile al municipiului C-N la nr. 988/1998, prin divorț din vina ambilor soți. S-a încuviințat ca reclamanta să poarte pe viitor numele avut anterior căsătoriei, acela de "B". A fost încredințat copilul minor -, născut la data de 01.03.2002, spre creștere și educare, reclamantei. A fost obligat pârâtul să plătească pensie de întreținere în cota de din venitul net realizat, lunar, în favoarea copilului minor -, născut la data de 01.03.2002, de la data pronunțării hotărârii și până la majorat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, părțile s-au căsătorit în data de 18.07.1998 și in căsătoria părților a rezultat un copil, -, născut la data de 01.03.2002.
Față de probatoriul administrat - înscrisuri și proba testimonială - prima instanță a reținut vina ambelor părți în destrămarea relațiilor de căsătorie, deoarece ambii soți trebuia să depună diligențele necesare bunului mers al legăturilor de familie, ori, în speță, nici unul dintre aceștia nu a depus eforturile necesare continuării căsătoriei.
In temeiul art. 40 alin. 3 Codul familiei, instanța a încuviințat ca reclamanta, pe viitor, să poarte numele avut anterior căsătoriei, acela de "B".
In privința încredințării copilului minor, prima instanță reținut că, din declarația martorilor a mai rezultat că de copil s-au ocupat ambii părinți. De la despărțire copilul a locuit cu mama sa, în condițiile în care tatăl a fixat programul după care putea să își viziteze copilul și propunerile Autorității tutelare C-N au fost în sensul încredințării copilului către mamă.
Instanța apreciat că reclamanta s-a ocupat și se ocupă de copilul său în condiții propice pentru o dezvoltare armonioasă a acestuia, fiind angajată în muncă și având o stare de sănătate bună. În condițiile în care și pârâtul a continuat să se preocupe de soarta copilului său și raportat și la vârsta minorului, de 6 ani, apreciază că mama este in măsură să se ocupe și pe viitor de creșterea și educarea lui și, prin urmare, copilul a fost încredințat mamei și cererea reconvențională formulată de pârât a fost respinsă.
Pârâtul realizează venituri din munca prestată ca și angajat al SC SRL, precum și din cedarea folosinței bunurilor, conform extrasului fiscal de la 45.
Pârâtul a depus probe cu privire la rezilierea unor contacte de închiriere doar cu ocazia concluziilor scrise, însă chiar și așa, acestea privesc contractele cu nr. -/2000, respectiv -/2005, -/2005, iar contractul înregistrat la Administrația Finanțelor Publice se refera la contractul înregistrat sub nr. -/19.05.2008.
Ca urmare, în temeiul art. 42 alin. 3 și 4 și art. 94 alin. 3.fam. instanța a obligat pârâtul la plata pensiei de întreținere în cotă de 1/4 din venitul net realizat, lunar, în favoarea copilului minor, -, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri, până la majorat ori noi dispoziții.
Prin decizia civilă nr. 101/A/24.02.2009 a Tribunalului Cluja fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul A împotriva Sentinței civile nr. 9676 din 11.09.2008 pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Cluj -N, pe care a menținut-o în totalitate, apelantul fiind obligat să plătească intimatei suma de 595 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut că, în ceea ce privește motivele invocate în apel, conform cărora minorul a fost frustrat de mediul în care a copilărit și mama nu l-a dus la toate activitățile la care participa când părinții nu erau despărțiți, acestea nu au fost dovedite. Din depoziția martorei, s-a reținut că minorul a fost mutat de la grădinița pe care o frecventa inițial, situată în cartierul în cartierul pe strada -, lângă locul de muncă al mamei. Această mutare nu pare a fi avut urmările pe care tatăl a încercat să le evidențieze, minorul s- integrat bine în noul colectiv. Reclamanta este preocupată de educația copilului, iar după terminarea grădiniței îl duce pe acesta la Palatul Copiilor la cursuri de înot și de limba engleză. Această declarație contrazice susținerile martorului, tatăl apelantului care a susținut că minorului nu a mai fost dus la aceste cursuri.
La solicitarea reclamantei, minorul a fost suspus unei evaluări psihologice, evaluare la care a participat și pârâtul, iar din concluziile raportului depus la dosar a reieșit că acesta este foarte atașat de mamă, care constituie figura de atașament de referință a copilului. Tatăl este o persoană apreciată de copil, preocupat de starea lui materială prin cadourile pe care i le face, dar nu este prezent alături de acesta.
Tribunalul a reținut că, mama s-a preocupat permanent de creșterea și educarea copilului, iar împrejurarea că aceasta locuiește cu părinții săi, nu este de natură a afecta creșterea și dezvoltarea psiho-emoțională a copilului, aspect pe care apelantul a încercat să-l sublinieze. La încredințarea minorului unuia sau altuia dintre părinți trebuie ca instanța să aibă în vedere, în primul rând interesul superior al minorului.
Potrivit dispozițiilor art.30 din Legea nr.272/2004 copilul are dreptul să crească alături de părinții săi, iar aceștia au obligația să-i asigure copilului, orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor prevăzute în prezenta lege.
Copilul are dreptul să fie crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială.
Raportat la considerentele mai sus invocate, tribunalul a apreciat că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, probatoriul administrat dovedind că este în interesul superior al minorului a fi încredințat spre creștere și educare mamei, astfel că în baza dispozițiilor art.296 Cod de procedură civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul pârât
Apelantul fiind partea căzută în pretenții, în temeiul art.274 Cod de procedură civilă, a fost obligat să plătească intimatei reclamante suma de 595 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termen legal pârâtul A, solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei pronunțate în apel, în sensul admiterii cererii reconvenționale și încredințarea copilului, în favoarea acestuia.
Recursul a fost întemeiat pe disp. art. 304 pct.9 Cod proc.civ. decizia pronunțată în apel a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În motivarea recursului s-a arătat că încredințarea copilului s- făcut cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale, deoarece instanța trebuia să aibă în vedere interesul superior al copilului.
Din probatoriul administrat a rezultat că ambii părinți s-au ocupat de minor, iar după despărțirea în fapt a soților, mama a avut posibilități mai mari de exercitare drepturilor părintești, în timp ce tatălui i-au fost limitate la dreptul de vizitare și de întreținere a copilului. Aceste aspecte nu pot influența măsura încredințării minorului, care trebuie să aibă în vedere interesul superior al acestuia. Din această perspectivă, recurentul apreciază că instanța trebuia să țină seama de condițiile favorabile îngrijirii, creșterii și educării copilului pe care recurentul le poate oferi, având în vedere nu doar condițiile materiale, ci și elementele de stabilitate din viața copilului. Astfel, a apreciat că instanța de judecată ignorat faptul că, copilul a fost rupt de mediul social în care copilărit și a minimalizat consecințele acestei schimbări, chiar dacă copilul a fost mutat la o altă grădiniță, a fost mutat din imobilul în care locuia, despărțit de bunicii paterni, iar în prezent locuiește alături de intimată la bunicii materni, bunicul matern fiind bolnav de boala Parkinson. Boala Parkinson se manifestă prin mișcări rigide și tremur, iar aceste simptome au fost preluate "de către minor", care imită comportamentul bunicului matern, împrejurare ce influențează creșterea și dezvoltarea copilului. Instanța de apel a respins ca neconcludentă întrebarea adresată martorului privitoare la gestica pe care o are minorul față de bunicul matern, deși aceasta era de natură evidenția influența nefastă a bolii bunicului matern asupra minorului.
În consecință, recurentul a apreciat că nu corespunde interesului minorului de a trăi într-un mediu în care acesta percepe efectele nocive ale bolii Parkinson și chiar le preia ca fiind normale.
Pârâtul a arătat că deține condiții corespunzătoare pentru a crește copilul într-un mediu adecvat potrivit vârstei sale, fiind un mediu sănătos în care nu este martorul unor probleme de sănătate.
În ceea ce privește raportul de evaluare psihologică, recurentul a apreciat că acesta trebuie interpretat prin faptul că odată cu răcirea relațiilor de familie, pârâtul nu a avut posibilități egale cu ale intimatei de a-și exercita drepturile și obligațiile părintești față de minor.
Recurentul a mai arătat că instanța de apel interpretat eronat disp. art. 14 din Legea nr. 272/2004, când a apreciat că bunicii paterni sunt mai afectați de încredințarea minorului la mamă decât tatăl, întrucât aceștia au avut un rol deosebit în viața copilului, s-au implicat activ în creșterea și educația acestuia, iar copilul este atașat de bunici. Faptul că recurentul lucrează până târziu și bunica paternă se poate ocupa de copil, nu poate fi interpretat ca o transpunere a drepturilor părintești pe seama bunicilor, ci ca un ajutor din partea acestora pentru creșterea și educarea minorului.
Prin întâmpinare s- solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Pârâtul recurent a criticat modalitatea de încredințare a copilului, invocând faptul că instanța de apel nu a ținut seama de interesul copilului, de faptul că tatăl are condiții favorabile de creștere și educare, neavând în vedere doar condițiile materiale ci și elementele de stabilitate din viața copilului.
Recurentul când a invocat prevederile art. 304 pct. 9.Pr.Civ. nu a arătat care sunt dispozițiile legale pe care tribunalul le-a încălcat sau le-a aplicat greșit, însă invocând interesul copilului, curtea va avea în vedere dispozițiile art. 2 al. 2,3 și art. 6 lit a 272/2004 raportat la art. 42.Familiei.
În orice demers, care îl privește pe copil, instanța trebuie să aibă în vedere în principal interesul acestuia, însă acest principiu este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile părinților copilului după cum se stabilește în art. 2.272/2004. Instanța de apel după suplimentarea probațiunii testimoniale, evaluarea psihologică a copilului a statuat în sensul încredințării copilului mamei. S-a reținut că ambii părinți sunt preocupați de creșterea copilului, stabilind de comun acord un program de vizită al copilului, ceea ce este benefic pentru dezvoltarea în continuare a copilului.
Recurentul este nemulțumit de faptul că reclamanta intimată locuiește cu părinții și bunicul patern este bolnav de Parkinson, apreciind că această boală, face ca copilul să fie crescut într-un mediu necorespunzător, fiind martorul unor probleme de sănătate. Acest motiv nu poate fi primit de curte deoarece, chiar dacă copilul ar fi încredințat tatălui, acesta ar crește într-un mediu similar, întrucât tatăl locuiește cu bunicii paterni,care ca și bunicii materni au o anumită vârstă, la care pot apărea inevitabil probleme de sănătate. Faptul că acest copil a preluat mișcările rigide și tremurul bunicului matern sunt susțineri nefondate. Pentru a verifica dacă dezvoltarea cognitivă, socială și emoțională a copilului au fost afectate s-a efectuat o evaluare psihologică care concluzionează că dezvoltarea copilului este corespunzătoare vârstei și nivelului educațional.
Apoi recurentul a invocat că poate să ofere elemente de stabilitate în viața copilului, dar nu a precizat care sunt acestea. S-a invocat că a fost rupt copilul din mediul său social în care a crescut, însă nu poate fi primită nici această critică deoarece copilul a păstrat legătura cu tată său și cu bunicii paterni, programul de vizitare s-a stabilit prin bună înțelegere, fără intervenția instanței, fiind luat de câteva ori pe săptămână de tată.
Curtea constată că, în mod corect a fost evaluat interesul copilului instanțele raportându-se la următoarele criterii: vârsta copilului - 7 ani, nevoile de îngrijire și socio-afective existente în această etapă de dezvoltare a copilului. Copilul urmează să înceapă școala având nevoie de supraveghere susținere și ajutor din partea părintelui căruia îi va fi încredințat. Tatăl recunoaște că lucrează până târziu și deoarece este ajutat de mama sa, rezultă că aceasta va fi cea care ar urma să se preocupe efectiv de problemele mai sus arătate. Or, este de preferat ca de dezvoltarea copilului în această etapă să se ocupe părintele care poate să-i ofere mai mult sprijin, respectiv, mama.
În doctrină și în jurisprudența Curții Europene s-a subliniat că în ipoteza în care trebuie analizate interesele părinților și interesele copiilor, o importanță deosebită trebuie acordată intereselor superioare ale copiilor, care pot trece înaintea intereselor părinților. Prin urmare, în acest sens a fost modificată și legislația internă respectiv art. 2 al. 2. 272/2004, care a stipulat că rincipiul p. interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal.
Având în vedere criteriile mai sus reținute pentru determinarea interesului superior al copilului, curtea apreciază că, încredințarea acestuia s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 2 al.2 272/2004 și art. 42.Familiei, nefiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9.Pr.Civ.
În temeiul art. 274.Pr.Civ. recurentul A va fi obligat să-i plătească intimatei suma de 595 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial, justificat cu bonul fiscal CJ-(11).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul A împotriva deciziei civile nr. 101/A din 24 februarie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă recurentul să-i plătească intimatei suma de 595 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor
- - - - - -
GREFIER
TARȚA
Red. dact. GC
2 ex/27.05.2009
Jud.apel:,
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor
| ← Răpire internațională de copii. Decizia 373/2009. Curtea de... | Divort. Decizia 1510/2009. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
