Divort. Decizia 1510/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1510/R/2009
Ședința publică din 12 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop JUDECĂTOR 2: Alina Rodina
JUDECĂTORI: Anca Adriana Pop, Alina Rodina, Ioan
JUDECĂTOR 3: Ioan
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâtul -, împotriva deciziei civile nr. 142/A din 11 martie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, privind și pe intimata și Autoritatea Tutelară CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul, asistat de avocat, care depune împuternicire avocațială la dosar- fila 32 și reclamanta intimată, asistată de avocat - -, cu împuternicire avocațială la dosar- fila 24.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursul este la primul termen de judecată, a fost declarat și motivat în termen și a fost comunicat intimatei.
Se constată că la data de 3 iunie 2009, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantei intimate, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, la care a anexat acte medicale, respectiv: 3 buletine de analize medicale, o scrisoare medicală, o diplomă acordată minorei și extrase de cont, un exemplar fiind comunicat cu partea prezentă.
Curtea, din oficiu, invocă inadmisibilitatea acelor motive de recurs ce vizează netemeinicia hotărârii recurate, prin prisma reaprecierii întregului probatoriu.
Reprezentantul pârâtului recurent arată că nu se opune admiterii excepției invocate.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită admiterea excepției invocate de către instanță.
Nefiind alte cereri sau excepții, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare orale.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, desființarea în totalitate a deciziei recurate, admiterea apelului formulat, desființarea în parte a sentinței pronunțate de Judecătoria Cluj -N și admiterea în totalitate a cererii reconvenționale, în sensul încredințării spre creștere și educare a minorei, obligarea reclamantei la plata unei pensii de întreținere în cuantum de din veniturile nete pe care le realizează și stabilirea unui program de vizitare a minorei, fără cheltuieli de judecată.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul stabilirii programului de vizitare al minorei astfel cum a fost precizat prin motivele de recurs. Susține oral motivele de recurs.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, pe care o susține și oral, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Reține că prin sentința civilă nr. 12173 din 6.11.2008 al Judecătoriei Cluj -N, a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta, în parte fiind admisă și cererea reconvențională formulată de pârâtul -. În consecință, a fost desfăcută căsătoria soților prin divorț, s-a dispus ca reclamanta să-și reia numele purtat anterior căsătoriei acela de, minora născută la 24.10.2002, fiind încredințată reclamantei. Pârâtul a fost obligat la plata pensiei de întreținere pe seama minorei.
Prin aceeași hotărâre s-a reglementat programul de vizitare a minorei de către pârât astfel: în fiecare al doilea weekend de vineri de la orele 17 până duminica la orele 19, în fiecare săptămână în ziua de joi, după programul de grădiniță, până la orele 19, doua zi de Paști și C, de la orele 11. până la orele 19, două săptămâni în vacanța de vară, ziua de naștere a minorei, o dată la doi ani.
În considerentele hotărârii, cu privire la programul de vizitare încuviințat, s-a reținut că minora, la vârsta sa este indispensabil legată de mamă, chiar dacă pârâtul s-a implicat în creșterea și educarea minorei.
În temeiul art. 43 Cod fam. față de faptul că păstrarea relațiilor cu tatăl este benefică pentru minoră, s-a stabilit programul mai sus arătat, raportat la interesul superior al copilului și în considerarea faptului că minora este atașată de tată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanta și pârâtul.
Prin decizia civilă nr.142/A din 11 martie 2009, Tribunalul Cluja admis în parte apelurile declarate de apelanți, sentința fiind schimbată în parte în sensul că s-a stabilit programul de vizitare a minorei de către pârât după cum urmează: în fiecare sâmbătă de la orele 11 până duminică la orele 11; a doua zi din sărbătorile de Paști și C, de la orele 11 la orele 19; 2 săptămâni în vacanța de vară, iar ziua de naștere a minorei alternativ, la fiecare părinte. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Asupra apelurilor declarate, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea reconvențională formulată de pârât, acesta a indicat programul de vizitare al minorei de către reclamantă, întrucât a solicitat ca minora să-i fie încredințată.
Cu privire la încredințarea minorei la mamă, s-a reținut că încredințarea copilului unuia dintre părinți se dispune în raport de vârsta acestuia, grija manifestată de părinți în perioada conviețuirii și după separare, condițiile pe care părinții le pot asigura copilului, atașamentul reciproc, fără a se putea absolutiza vreunul dintre aceste criterii.
S-a apreciat că împrejurarea că unul dintre părinți ar avea condiții materiale mai bune, nu este hotărâtor, ci trebuie stabilit la care dintre părinți copilul ar dispune de un climat general mai favorabil, în sensul art. 101 alin.2 fam.
S-a reținut că sub acest aspect, apelul pârâtului referitor la încredințarea minorei, este nefondat, instanța fondului reținând întemeiat că minora are condiții generale mai bune la mamă, vârsta minorei neputând fi neglijată nici cu privire la încredințare și nici cu privire la programul de vizitare încuviințat.
Probele testimoniale administrate cu privire la relația dintre părinți și minoră nu au dovedit că reclamanta ar fi inaptă să-și crească copilul și a dovedit printre altele și o violență verbală a ambelor părți generate de tensiunile conjugale, astfel încât s-a apreciat în sensul că este neîntemeiată critica privind încredințarea minorei la reclamantă, în raport de probațiunea administrată la instanța de fond.
În ce privește programul stabilit de instanță, tribunalul a apreciat că acesta este parțial greșit deoarece, nu a ținut seama în totalitate de vârsta minorei, necesitățile acesteia, dar și de dreptul ambilor părinți de putea avea legături efective cu minora, în raport de situația concretă a fiecăruia. Instanța fondului, a încuviințat programul propus de reclamantă, deși acest program prezintă inconveniente chiar și pentru minoră. Astfel, posibilitatea luării acesteia în ziua de vineri ora 17 și readucerea la domiciliul mamei duminica la orele 19, presupune ca pregătirile minorei pentru programul de grădiniță să se termine la ore înaintate, în duminicile în care aceasta a fost la tatăl său. Aceeași situație se poate manifesta și dacă s-ar admite cererea pârâtului de a lua pe minoră în cursul săptămânii până la orele 20.
S-a apreciat că dreptul părintelui, de a veghea la creșterea, educarea și pregătirea profesională a copilului ce nu i-a fost încredințat, trebuie subordonat interesului superior al copilului, iar acest interes superior, presupune ca un program de vizitare să fie stabilit flexibil, benefic tuturor și să nu supună copilul unor eforturi majore.
Tribunalul a apreciat ca benefic pentru minoră următorul program: în fiecare sâmbătă de la orele 11 și până duminica la orele 11; a doua zi de sărbătorile și de C de la orele 11 la orele 19; două săptămâni în vacanța de vară iar ziua de naștere a minorei alternativ la fiecare părinte.
La stabilirea acestui program tribunalul a avut în vedere și împrejurarea necontestată de părți, că programul grădiniței se termină la orele 17 și că minora frecventează cursuri de la Palatul Copiilor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, solicitând desființarea în totalitate a deciziei, admiterea apelului așa cum a fost formulat, desființarea în parte a sentinței Judecătoriei Cluj -N, admiterea în totalitate a cererii reconvenționale formulată de pârât, în sensul încredințării spre creștere și educare a minorei către pârât, obligarea reclamantei la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 1/4 din veniturile nete pe care le realizează și stabilirea unui program de vizitare a minorei după cum urmează:
- în timpul săptămânii să poată vizita minora ori de câte ori dorește reclamanta, cu condiția ca cel târziu la ora 20.00 minora să fie adusă la domiciliul pârâtului;
- pentru zilele de repaos săptămânal, adică sâmbătă și duminică, reclamanta să aleagă una din oricare aceste zile care-i convine pentru a petrece timpul cu minora, cu condiția ca minora să se afle la reclamantă nu mai mult de 24 de ore; în zilele de sărbători religioase minora să se afle la recurent având în vedere că la confesiunea la care se află reclamanta nu se sărbătoresc aceste sărbători; ziua de naștere a minorei să fie sărbătorită împreună la un local adecvat serbării zilei de naștere pentru minori, iar în vacanțele de iarnă și vară minora să fie alternativ câte o săptămână la fiecare părinte.
Totodată, în caz că minora va fi încredințată mamei spre creștere și educare, a propus ca programul de vizitare să fie următorul: în timpul săptămânii să poată vizita minora ori de câte ori este necesar la domiciliul intimatei și de două ori pe săptămână, marțea și joia minora să fie cu pârâtul recurent, după programul de grădiniță și până la ora 20.00; pentru zilele de repaos săptămânal, adică sâmbătă și duminică, programul să fie alternativ, un weekend la recurent și unul la intimată, iar în weekendul în care minora se va afla la recurent să o poată lua de vineri de la grădiniță și până duminică la ora 20.00; în zilele de sărbători religioase minora, în prima zi de paște și crăciun la intimată, iar în a două zi, începând cu ora 10.00 și până a treia zi la ora 20.00 la pârât; ziua de naștere a minorei să fie sărbătorită împreună la un local adecvat serbării zilei de naștere pentru minori, în vacanțele de iarnă și vară minora să fie alternativ câte o săptămână în vacanța de iarnă și două săptămâni în vacanța de vară la fiecare părinte, pe perioada întregii vacanțe.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că el este cel care se ocupă mai mult de creșterea și educarea minorei, acest fapt fiind constatat prin concluziile pronunțate de către ambele instanțe, doar că hotărârea dată este în totală contradicție cu unele concluzii reținute de instanțele care au pronunțat hotărâri în cauză.
Consideră că ambele instanțe au pronunțat hotărârile ținând cont mai mult de principiul conform căruia o fată minoră trebuie încredințată mamei spre creștere și educare decât tatălui, pentru că se poate ocupa mai bine de minoră. Nu contestă faptul că un copil minor, fie el băiat sau fată, este atașat mai mult de mamă decât de tată, dar în cazul de față este invers, și acest fapt o dovedește cu probele aflate la dosar. Toți martorii audiați în cauză au declarat că pârâtul s-a ocupat mai mult de minoră și doar după începerea procedurilor de divorț și intimata a început să dezvolte un interes mai apropiat de minoră, doar că acest aspect s-a interpretat în defavoarea pârâtului, considerându-se că prin comportamentul pe care l-a avut nu a dorit să demonstrez altceva decât că este un părinte foarte bun.
Apreciază că în problema încredințării unui minor, instanța de judecată trebuie să fie ținută să analizeze în mod special relațiile dintre părinți și copilul minor anterior apariției problemelor care au afectat căsătoria, pentru a constata care dintre părinți este mai bun pentru a crește și educa minora. Instanțele de fond și apel nu au analizat în nici un fel aceste aspecte și nici cele colaterale invocate de pârât cum ar fi relațiile dintre surori, de relația celeilalte fiice a intimatei cu tatăl său, rezultată dintr-o altă căsătorie, să aprecieze sinceritatea martorilor audiați în cauză.
Mai arată că instanța de apel, fără să facă vreo analiză clară a motivelor pentru care pârâtul a solicitat tutela minorei reține că în încredințarea copilului unuia dintre părinți trebuie ținut cont de vârsta copilului, grija manifestată de părinți, condițiile care le pot asigura părinții, atașamentul reciproc, fără a se absolutiza vreunul dintre aceste criterii și mai arată că condiția existenței unei stări materiale mai bune la unul dintre părinți nu este hotărâtor. Deși în motivele de apel formulate în scris, cât și în concluziile verbale susținute în instanță, s-a referit foarte clar la toate aspectele la care a făcut referire instanța de fond, această instanță nici nu a analizat aceste aspecte și a arătat doar că sub aspectul încredințării minorei apelul formulat de pârât este nefondat.
Susține că toți martorii audiați în cauză au arătat că anterior declanșării procedurii de divorț, pârâtul a fost cel care s-a ocupat mai mult de creșterea și educarea minorei, el era cel care o ducea și aducea pe minoră de la grădiniță, el era cel care se plimba cu minora prin oraș la diferite evenimente sau distracții, el era cel care se ocupa de spălatul hainelor pentru minoră, pentru că intimata venea foarte târziu de la serviciu, era foarte obosită și nu avea timp să se ocupe de minoră. În mod surprinzător, după promovarea acțiunii de divorț, aceasta și-a găsit timp mai mult pentru minoră, dar după divorț, dacă minora îi va fi încredințată, se va ocupa de acest copil așa cum s-a ocupat și de cealaltă fiică a sa rezultată dintr-o altă căsătorie.
Mai arată că este real faptul că minora este încă de vârsta grădiniței, dar nici una dintre instanțe nu a ținut cont de declarațiile martorilor audiați în cauză care au declarat că minora are o minte foarte ageră și că este foarte matură în gândire, dar cel mai important este faptul că nu s-a ținut cont de concluziile psihologului care a audiat-o pe minoră, concluzii care erau esențiale în luarea unei decizii de către instanță. Martorii pot să fie părtinitori, dar psihologul instanței nu este, iar acesta a constatat niște chestiuni esențiale în problema relației minorei cu sora mai mare, afecțiunea față de părinți și modul de gândire și analiză a problemelor de către minoră și cum percepe unele evenimente sau fapte. În aceste condiții, este foarte clar că instanțele de fond și de apel nu au dat o atenție sporită unor aspecte esențiale în ceea ce privește vârsta minorei și modul de contribuție a fiecărui părinte a procesul de educare a minorei.
Susține că instanța de apel a arătat că în apel nu s-a solicitat administrarea de probe noi și că hotărârea s-a pronunțat pe baza probelor admise de instanța de fond, ceea ce este total greșit. În apel nu s-a solicitat administrarea de probe testimoniale, dar s-au administrat probe cu acte, prin care pârâtul a demonstrat faptul că pe perioada dintre judecarea fondului cauzei și a apelului a fost împiedicat de mai multe ori să viziteze minora în programul încuviințat de instanță. Pe lângă acest aspect, a demonstrat cu acte că pe intimată nu o interesează starea de sănătate a minorei și doar datorită unor stări grave de sănătate a aflat de unele probleme ale minorei și care ar rezulta dintr-o igienă necorespunzătoare.
În acest sens, toți martorii au declarat faptul că pârâtul este cel care merge cu minora la medic, dar în momentul de față nu mai poate să-și îndeplinească această obligație părintească deoarece singurul care poate duce copilul la medic este părintele tutore al minorei.
Mai arată că dorește ca fiica sa să crească într-o atmosferă cât mai aproape de cea a unei familii, iar prin încredințarea acesteia pârâtului și în baza programului propus, care este unul foarte flexibil de vizitare a minorei și care permite ambilor părinți să participe la procesul de creștere și educare al minorei, crede că se poate realiza dorința ambilor părinți de a da minorei o educație adecvată și ca ambii părinți să participe în egală măsură la acest proces. că în marea majoritate a cazurilor copii minori sunt încredințați spre creștere și educare mamelor, dar crede că situația de față este una mai specială, iar dacă minora va fi încredințată spre creștere și educare mamei va fi înlăturat de la procesul de creștere și educare al minorei.
În sfârșit, arată că a solicitat încredințarea spre creștere și educare a minorei pentru că intimata nu s-a ocupat niciodată de creșterea și educarea acestui copil decât în perioada de 2 ani de la naștere; datorită programului său încărcat intimata nu are timp să se ocupe de creșterea și educare minorei. Apoi, intimata nu dispune nici de mijloace financiare suficiente pentru educarea minorei și nici de spațiu adecvat pentru creșterea și educarea minorei, având în vedere că locuiește într-o locuință proprietate personală, care a fost amenajată doar cu aportul pârâtului, locuința având doar două camere, dintre care una este ocupată de fiica mai mare a intimatei, în timp ce din actele și probele administrate în cauză a rezultat foarte clar că pârâtul a fost cel care s-a ocupat cel mai mult de creșterea și educarea minorei, dispune de venituri financiare suficiente, are în chirie un apartament cu două camere, din care una este destinată minorei și i-a oferit și poate oferi minorei niște condiții mai bune pentru creștere și educare.
În ceea ce privește programul de vizitare, arată că prin hotărârea dată în calea de atac nu pot fi reduse drepturile părții care a declarat calea de atac față de drepturile acordate prin hotărârea atacată, însă instanța de apel a arătat că programul acordat de judecătorie prezintă inconveniente chiar și pentru minoră, dar nu arată care sunt aceste inconveniente și mai susține că acest program ar afecta modul de pregătire al minorei pentru grădiniță.
Apreciază că în stabilirea programului de vizitare instanța trebuie să cont de interesul minorului, dar nu trebuie să înlăture total pe părinte de la procesul de educare al minorei, așa cum a stabilit instanța de apel.
Verificând hotărârea recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
În cuprinsul motivelor de recurs, recurentul nu a înțeles să menționeze temeiul juridic al susținerilor sale, iar dezvoltarea motivelor de fapt nu face posibilă încadrarea acestora în motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 proc.civ.
Art.3021alin.1 lit. c proc.civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, motivele de recurs fiind arătate limitativ în art.304 proc.civ.
Motivarea recursului înseamnă, pe de o parte arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele de recurs prevăzute de art.304 proc.civ. iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat.
În speță, recurentul a invocat doar erori în aprecierea probelor, în principal a depozițiilor martorilor audiați în cauză, erori de natură a determina o greșită stabilire a stării de fapt, însă aceste critici nu sunt admisibile în recurs întrucât nu pot fi circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.1 - 9.proc.civ.
Astfel, pârâtul recurent a susținut că martorii audiați în cauză au declarat că anterior declanșării procedurii de divorț, pârâtul s-a ocupat mai mult de creșterea și educarea minorei, apoi că nu s-a ținut seama de concluziile psihologului care a audiat-o pe minoră și în sfârșit nu a apreciat asupra condițiilor materiale pe care le poate oferi fiecare dintre părinți fiicei lor.
Curtea reține că atât prima instanță, cât și instanța de apel, în temeiul dreptului lor de a determina starea de fapt prin aprecierea probelor, au stabilit că încredințarea copilului unuia dintre părinți se dispune în raport de vârsta acestuia, de grija manifestată de părinți în perioada conviețuirii și după separare, de condițiile pe care părinții le pot asigura copilului și de atașamentul reciproc, fără a se putea absolutiza vreunul dintre aceste criterii.
Totodată, au apreciat că împrejurarea că unul dintre părinți ar avea condiții materiale mai bune, nu este hotărâtor, ci trebuie stabilit la care dintre părinți copilul ar dispune de un climat general favorabil acestuia, în sensul art.101 alin.2 fam. iar sub acest aspect au apreciat că minora are condiții mai bune la mamă, Tribunalul stabilind programul de vizitare a minorei de așa manieră încât să nu fie prea solicitant pentru, ci să fie stabilit flexibil, benefic tuturor.
A reaprecia probele cauzei pentru a conchide în sensul pretins de pârâtul recurent, ar implica o nelegală încălcare a limitelor impuse judecății în recurs prin dispozițiile art.304 proc.civ.
Se impune, totodată, precizarea, că prin modificarea programului de vizitare în apel nu au fost reduse drepturile părții care a declarat calea de atac față de drepturile acordate prin hotărârea atacată, în speță drepturile pârâtului, câtă vreme prima instanță a încuviințat luarea minorei în fiecare al doilea week-end, de vineri de la orele 17 până duminică la orele 19 și în fiecare săptămână în ziua de joi, după programul de grădiniță, până la orele 19, iar în apelîn fiecare sâmbătăde la orele 11 până duminică la orele 11, păstrând neschimbate dispozițiile sentinței privitoare la sărbătorile și de C, vacanța de vară și ziua de naștere a minorei.
Apoi, contrar susținerilor pârâtului recurent, Tribunalul a motivat schimbarea programului de vizitare cu aceea că programul stabilit de prima instanță prezintă inconveniente pentru minoră, care nu se poate pregăti pentru programul de a doua zi, momentan pentru grădiniță, iar în scurt timp pentru școală.
Față de considerentele expuse, Curtea urmează a respinge recursul, conform art.312 alin.1 proc.civ.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art.274 proc.civ. recurentul va fi obligat să plătească intimatei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial justificat cu împuternicirea avocațială și extrasul de cont aflate la dosar ( 24-25 ).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul - împotriva deciziei civile nr. 142/A din 11 martie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
--- - - - -- -
GREFIER
Red.
Dact./2ex.
06.07.2009
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Alina Rodina, Ioan
| ← Divort. Decizia 1277/2009. Curtea de Apel Cluj | Divort. Decizia 203/2010. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
