Divort. Decizia 1277/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1419/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1277
Ședința publică de la 08.10.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 2: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 3: Ilie Mari -
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant, împotriva deciziei civile nr. 354 din 04.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă.
are ca obiect - divorț (încheiere îndreptare eroare materială).
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul reclamant personal, mandatarul, în calitate de reprezentant al intimatei pârâte, în baza procurii judiciare autentificată sub nr. 871 din 12 martie 2009, de - -, pe care o depune la dosar, în original.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La solicitarea instanței, părțile prezente se legitimează după cum urmează: recurentul prezintă Carte de Identitate seria -, nr. -, eliberată de - la data de 17 mai 2000, CNP -; mandatarul prezintă Carte de Identitate, seria -, nr. -, eliberată de - la data de 29.08.2001, CNP -.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 137 Codul d e procedură civilă, invocă excepția lipsei de interes a recurentului în formularea cererii de îndreptare eroare materială, motiv pentru care, acordă părților cuvântul, prioritar, asupra acestei excepții, cât și pe fondul recursului.
Recurentul reclamant solicită respingerea excepției lipsei de interes în formularea cererii de îndreptare eroare materială, având în vedere că în dosarul de fond - fila 12, există depusă o cerere precizatoare prin care își exprimă acordul ca intimata să își păstreze numele dobândit prin căsătorie, acela de. Astfel, în mod greșit instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, a dispus ca pârâta să revină la numele anterior, acela de.
Pe fond, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat.
Mandatarul intimatei pârâte solicită respingerea excepției lipsei de interes, ca neîntemeiată, având în vedere că înscrisul de la fila 12 - dosar fond, este un act autentic, prin care părțile pot conveni cu privire la păstrarea numelui dobândit prin căsătorie.
În subsidiar, solicită admiterea recursului astfel cum a fost motivat, schimbarea în tot a hotărârii recurate, în sensul de a se constata că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 304 alin. 8 Codul d e procedură civilă, iar pe fondul cauzei să se dispună îndreptarea erorii materiale, conform art. 312 alin. 7 Codul d e procedură civilă.
Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 24.09.2008, pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 B - Secția Civilă, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca, prin hotărârea care se va pronunța, să se dispună desfacerea căsătoriei încheiate între părți, din vina pârâtei, revenirea acesteia la numele avut anterior încheierii căsătoriei -, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii,reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta în anul 2002, din căsătorie nerezultând copii.
La termenul de judecată din data de 20.10.2008, petenții și-au precizat cererea de chemare în judecată în sensul că au solicitat desfacerea căsătoriei prin acord,sens în care și petenta a semnat în fața instanței că este de acord.
Prin sentința civilă nr. 6773/20.10.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B - Secția Civilă, în dosar nr-, s-a admis acțiunea civilă precizată a petenților și și s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți la 24.08.2002 și înregistrate în Actul de căsătorie sub nr. 1812 la Primăria Sector 6 B, prin acord, petenta revenind la numele de "".
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că dispozițiile art.38 alin.2 Codul familiei sunt îndeplinite, în sensul că de la data încheierii căsătoriei a trecut mai mult de un an și nu există copii minori, astfel că, față de stăruința soților în desfacerea căsătoriei la termenul din 20.10.2008, instanța a admis cererea și a dispus desfacerea căsătoriei prin acord, iar în temeiul art.40 alin.3 Codul familiei, instanța a dispus ca petenta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de ".
Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 08.12.2008, dată de Judecătoria Sectorului 6 B - Secția Civilă în dosar nr-, s-a respins ca neîntemeiată, cererea formulată de în contradictoriu cu, privind îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința civilă nr. 6773/20.10.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B - Secția Civilă în dosar nr-, în sensul de a se dispune de către instanță ca "petenta să poarte numele ".
Pentru a da această încheiere,instanța a apreciat că în cauză nu este vorba despre o eroare materială, așa cum a apreciat petentul referitor la menționarea instanței ca pârâta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acesta având posibilitatea să uzeze de calea de atac a apelului împotriva sentinței pronunțate, în termenul legal de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.
Împotriva acestei încheieri, a declarat apel reclamantul, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare,a arătat că a depus o cerere precizatoare, prin care a solicitat cu acordul fostei soții, ca aceasta să poarte numele din timpul căsătoriei, acela de, cerere care a fost semnată de către părțile aflate în proces.
Prin Decizia civilă nr. 354/04.03.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins ca nefondat, apelul formulat de apelantul-reclamant împotriva încheierii din 08.12.2008 de îndreptare eroare materială a sentinței civile nr.7663/20.10.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, în dosarul nr-.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a formulat o cerere de îndreptare eroare materială sub aspectul pronunțării primei instanțe asupra numelui care va fi purtat de fosta soție, invocând dispozițiile art.281 Cod procedură civilă, fără a fi formulat calea de atac împotriva sentinței cu privire la modalitatea soluționării acestui capăt de cerere.
Chiar dacă părțile ar fi învederat instanței dorința lor ca reclamanta să-și păstreze numele purtat în timpul căsătoriei și după divorț, omisiunea instanței de a lua în considerare această poziție procesuală nu poate fi analizată ca o eroare materială, ci eventual, ca una de judecată. Prin urmare, singura cale de a obține îndreptarea hotărârii era exercitarea împotriva sentinței în termen, a căii de atac, în speță a apelului.
Pentru aceste considerente, nu a putut fi reținută critica formulată, astfel încât, în baza art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a respins, ca nefondat, apelul împotriva încheierii de îndreptare eroare materială.
Împotriva deciziei civile nr.354/04.03.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, a declarat recurs în termen legal, petentul apelant, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate și a sentinței civile nr.6773/20.03.2008.
În motivarea recursului, recurentul-reclamant a arătat că, prin cererea introductivă la instanța de fond, a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate cu pârâta, în anul 2002, prin acordul părților, cu revenirea fiecărei părți la numele avut anterior căsătoriei.
La termenul din data 20.1O.2008, pârâta a semnat în fața instanței de judecată, precizând în același timp că este de acord cu desfacerea căsătoriei.
Tot la acest prim termen, s-a depus prin avocat, cu respectarea art.114 alin 2 Cod procedură civilă, completare la cererea introductivă de divorț, semnată de ambele părți aflate în proces, cerere prin care s-a arătat voința ambelor părți de a se modifica cererea introductivă, în sensul de a se reveni la numele avut anterior căsătoriei, conform art.6131alin.1 Cod procedură civilă. Or, prin aceasta nouă cerere precizatoare, reclamantul a fost de acord ca fosta soție, să-și păstreze numele avut în timpul căsătoriei, acela de.
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data 08.12.2008, instanța de fond a apreciat în mod greșit faptul că, potrivit art.281 alin.1 Cod procedură civilă, nu sunt întrunite elementele prevăzute de acest articol.
Or, instanța de judecată ar fi trebuit să ia în calcul toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Prin procura dată de mandant, cu rezidența în Italia, nr.12, autentificată sub nr.871/12.03.2009, aceasta își exprimă voința în scris față de mandatar (avocat) de aor eprezenta, pentru a-și păstra numele avut în timpul căsătoriei, acela de.
A solicitat în consecință, admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii cererii sale de modificare.
Și-a întemeiat recursul, pe prevederile art.304 pct.8, art.299-316 Cod procedură civilă.
Recursul a fost scutit de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art.2813Cod procedură civilă.
Intimata prin mandatarul său convențional, nu a formulat întâmpinare în cauză, deși avea această obligație, potrivit art.308 al.2 Cod procedură civilă, însă prin concluziile scrise, a solicitat admiterea recursului.
În recurs, nu s-au administrat probe noi, conform art.305 Cod procedură civilă.
Curtea de APEL BUCUREȘTI s-a constatat legal sesizată și competentă material să judece prezentul recurs, date fiind prevederile art.3 Cod procedură Civilă și ale art. 299 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 08.10.2009, din oficiu, Curtea a invocat conform art.306 al.2 Cod procedură civilă, excepția lipsei de interes în promovarea cererii de îndreptare eroare materială, a recurentului-petent.
Soluționând cu prioritate, conform art.137 Cod procedură civilă, această excepție de fond, peremptorie și absolută, Curtea constată ca și observație cu caracter preliminar, faptul că interesul este una dintre cerințele necesare pentru existența dreptului la acțiune. Altfel spus, interesul, alături de alte condiții predeterminate, conferă calitatea de parte. Cerința interesului răspunde unei maxime celebre - "dintrt, daction".
Deși Codul nostru de procedură civilă nu definește această condiție de exercițiu a acțiunii, în doctrină s-a arătat că prin interes, se înțelege folosul practic imediat pe care-l are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare. Exercițiul acțiunii în justiție cere așadar, o justificare deosebită, prin impunerea condiției interesului urmărindu-se nu numai evitarea unor litigii lipsite de orice utilitate pentru reclamant, pur vexatorii, dar în același timp "menajarea timpului magistraților și a finanțelor statului", astfel încât rolul instanțelor să nu fie încărcat cu astfel de pricini.
impusă reclamantului de a justifica un interes pentru a avea dreptul să desfășoare o activitate jurisdicțională, creează în același timp un avantaj pentru judecător: el nu se pronunță asupra fondului unei cereri, câtă vreme nu se justifică un scop în promovarea ei.
Pe de altă parte, condiția interesului este necesară nu numai la momentul formulării cererii de chemare în judecată. Această cerință trebuie să fie îndeplinită ori de câte ori pe parcursul procesului, oricare dintre participanții la judecată apelează la una sau alta dintre formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii.
-l, interesul este material, patrimonial (atunci când se urmărește restituirea unui împrumut, plata unei datorii, revendicarea unui bun) sau moral (atunci când se urmărește un scop nepatrimonial, ca de exemplu, în cazul punerii sub interdicție, măsură de natură să îl apere atât pe cel pus sub interdicție, cât și pe terții cu care ar putea încheia diferite acte juridice).
Pentru a justifica sesizarea instanței de judecată,interesul trebuie să îndeplinească anumite condiții:
1. să fie legitim, corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale.
Interesul este legitim atunci când se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv, a unui interes ocrotit de lege și potrivit scopului economic și social pentru care a fost recunoscut.
Exercitarea unui drept subiectiv fără interes legitim, deci împotriva scopului său recunoscut de lege, constituie un abuz de drept care trebuie sancționat (art.723 al.2 Cod procedură civilă).
2. să fie personal și direct, adică folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare să aparțină celui care recurge la acțiune. Reclamantul trebuie să justifice în persoana sa, nu și a pârâtului, interesul de a promova acțiunea civilă.
Cu alte cuvinte, această cerință exprimă ideea că, în principiu, nu este îngăduit unei anumite persoane să apere interesul altei persoane și deci, nici interesul colectiv. În mod obișnuit, apărarea colectivității este recunoscută unor organe ale statului - Ministerul Public, sau unor organisme de specialitate - asociațiile pentru protecția consumatorilor, sindicatele etc.
Această condiție este îndeplinită și atunci când acțiunea nu este promovată de titularul dreptului, ci de persoane sau organe cărora legiuitorul le-a recunoscut legitimare procesuală activă.
Cerința ca interesul să fie personal celui care acționează, reprezintă aspectul subiectiv al condițiilor de exercițiu ale acțiunii;
3. să fie născut și actual, să existe în momentul în care este formulată cererea, pentru că rolul judecătorului este de a rezolva litigii deja născute. Un interes eventual, ca și un interes care a trecut, a fost depășit, nu poate fi luat în considerare.
În doctrină, s-a apreciat că interesul este actual în sensul că dacă cel interesat nu ar recurge la acțiune în momentul respectiv, s-ar expune prin aceasta la un prejudiciu.
Dacă dreptul este născut și actual, atunci și interesul este născut și actual, ca și regulă. Sunt însă situații în care dreptul nu este actual și totuși interesul sesizării instanței să fie actual. De pildă, în cazul acțiunilor preventive, reglementate de art.110 Cod procedură civilă, dreptul de a cere restituirea imobilului, executarea obligației periodice sau a unei alte obligații, nu este actual și totuși interesul în promovarea acțiunii este recunoscut chiar de legiuitor. De asemenea, cererea de asigurare a dovezilor, în condițiile art.235 Cod procedură civilă, poate fi făcută chiar și înainte de declanșarea procesului cu privire la fondul dreptului, existând astfel interesul pentru formularea unei asemenea cereri.
Lipsa interesului în promovarea oricărei forme procedurale din cadrul acțiunii sau a uneia din cerințele sale se invocă pe cale de excepție, aceasta fiind una de fond, peremptorie și absolută. Dacă excepția se admite, acțiunea va fi respinsă ca lipsită de interes. Respingerea acțiunii pentru acest motiv, nu poate fi invocată cu autoritate de lucru judecat într-o altă acțiune promovată într-un moment în care interesul s-a născut și întrunește și celelalte cerințe.
Aplicând toate aceste considerente doctrinare la speța pendinte, Curtea constată că cererea privind păstrarea de către fosta soție, intimata, a numelui fostului soț, vizează exclusiv interesul intimatei fostă soție și nu pe cel al petentului recurent, al cărui nume a rămas nemodificat.
Așadar, în cauză, nu este îndeplinită condiția ca interesul urmărit prin formularea cererii de îndreptare eroare materială de către petentul recurent, să fie personal, fapt care determină admiterea excepției formulate, excepție care se constituie potrivit art.306 al.2 și art.137 Cod procedură civilă, într-o excepție de ordine publică, absolută, prin implicațiile sale judiciare, ea putând fi invocată și din oficiu, în orice stadiu al procedurii, deci inclusiv în faza recursului.
În consecință, devine inutilă analiza în continuare, a motivelor de recurs invocate de către recurent, criticile subsumate acestora vizând fondul cererii deduse judecății.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite excepția lipsei de interes în formularea cererii de îndreptare a erorii materiale și în consecință, va admite recursul, va modifica decizia recurată, în sensul că va admite apelul, va schimba încheierea, în sensul că va respinge cererea de îndreptare eroare materială, ca fiind lipsită de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei de interes în formularea cererii de îndreptare a erorii materiale.
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant, domiciliat în B,-,. 7,. E,. 3,. 71, sector 6, împotriva deciziei civile nr. 354 din 04.03.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă, domiciliată în B, -,. 7,. E,. 3,. 71, sector 6.
Modifică decizia recurată.
Admite apelul declarat de apelantul-reclamant, formulat împotriva încheierii de ședință din data de 08.12.2008 de îndreptare eroare materială a sentinței civile nr.7663/20.10.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, în dosarul nr-.
Schimbă încheierea, în sensul că respinge cererea de îndreptare eroare materială, ca fiind lipsită de interes.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
MARI
GREFIER,
Red. /20.10.2009
Tehnodact. / 2 ex./8.11.2009
- Secția a V-a Civ. -;
Jud. Sectorului 6. - Civ. -
*****
Președinte:Ionelia DrăganJudecători:Ionelia Drăgan, Mariana Haralambe, Ilie
| ← Plasament. Decizia 1160/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Divort. Decizia 2/2010. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
