Divort. Decizia 2/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2442/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 2
Ședința publică de la 7 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 2: Ioana Singh
JUDECĂTOR 3: Fănica
GREFIER -
* * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă-reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 795 din 03.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant-pârât și cu Autoritatea Tutelară PRIMĂRIA SECTORULUI 6
are ca obiect - divorț cu copii.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul, în calitate de reprezentant al recurentei pârâte-reclamante, în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 11.06.2009, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar și avocatul, în calitate de reprezentant al intimatului reclamant-pârât, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 06.01.2010, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar, lipsind Autoritatea Tutelară Primăria sectorului 6
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocatul recurentei pârâte -reclamante depune la dosar chitanța CEC în sumă de 19 lei, reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru astfel cum s-a dispus prin rezoluția de primire a dosarului, timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și în cadrul probei depune la dosar adresa ne.5025 din 22.06.2009 emisă de Ministerul Administrației și Internelor Inspectoratul de Poliție al Județului D către Serviciul de Medicină Legală și două certificate medico legale pe care le comunică intimatului reclamant-pârât, prin avocat.
Avocatul intimatului reclamant-pârât precizează că nu se opune încuviințării probei și nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul acestora.
Curtea, după deliberare, în temeiul art. 305 din Codul d e procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de recurenta pârâtă -reclamantă și constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurentei pârâte -reclamante, având cuvântul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea deciziei civile atacate în sensul admiterii apelului, schimbarea în tot a sentinței civile și obligarea intimatului să presteze întreținere în favoarea minorilor din data de 15.09.2008, până la majoratul acestora.
Menționează că instanțele de fond și apel nu au avut în vedere înscrisurile care dovedesc caracterul violent al intimatului care a dus la destrămarea căsătoriei.
Arată că în susținerea acestor afirmații s-au depus la termenul de azi cele două înscrisuri care dovedesc că intimatul a agresat-o și pe fosta soacră.
Solicită obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Avocatul intimatului reclamant-pârât, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Consideră că înscrisurile depuse de recurentă la termenul de azi nu au relevanță în cauză față de caracterul intimatului, dat fiind faptul că, față de acest aspect în sensul celor două certificate medico-legale nu constituie obiectul prezentului dosar, motiv pentru care pe rolul parchetului se află un dosar în acest sens. Față de caracterul violent care se invocă prin motivele de recurs în sensul că intimatul abuzează cei doi minori atât fizic cât și emoțional, consideră că sunt nereale aceste susțineri având în vedere că, pe rolul Judecătoriei sector 2 B s-a introdus o acțiune de stabilire vizitare minor cu care a fost de acord și recurenta și s-a pronunțat pe data de 03.12.2009. Prin această acțiune s-a solicitat ca cei doi minori să fie vizitați de către tată și consideră că nu există un abuz din partea acestuia față de cei doi minori dacă recurenta nu ar fi fost de acord cu programul de vizitare.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 795 din 03 iunie 2009 Tribunalul București - Secția a Va Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta - pârâtă, împotriva sentinței civile nr. 481 din 22 ianuarie 2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, în dosar nr. 5313/-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant și Autoritatea Tutelată - Primăria Sectorului 6
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 26 iunie 2008, pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 B, reclamantul a chemat în judecată pârâta, solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei, revenirea pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei, încredințarea spre creștere și educare a minorilor, născut la 20 iulie 2006 și, născut la 21 februarie 2003, către reclamant, precum și partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, părțile s-au căsătorit la data de 22 septembrie 2002, din căsătoria acestora rezultând minorii și. În timp, relațiile de căsătorie s-au deteriorat, fapt ce face imposibilă continuarea căsătoriei.
La termenul din data de 09 octombrie 2008, pârâta a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat desfacerea căsătoriei prin divorț din culpa exclusivă a reclamantului - pârât, încredințarea spre creștere și educare a minorilor către sine, păstrarea numelui dobândit prin căsătorie, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reconvenționale a arătat pârâta - reclamantă că raporturile dintre soți s-au deteriorat ca urmare a comportamentului agresiv manifestat de soțul reclamant care exercita acte de violență fizică și verbală asupra soției, a lipsei nejustificate a soțului reclamant din domiciliul conjugal și a împrejurării că soțul reclamant s-a angajat într-o relație sentimentală extraconjugală. Starea tensionată din familia părților a determinat-o pe soție să părăsească domiciliul conjugal și să se mute în domiciliul părinților săi, luând și minorii cu ea.
La data de 06 noiembrie 2008 reclamantul - pârât a arătat că înțelege să renunțe la capătul de cerere privind partajul bunurilor comune.
Prin sentința civilă nr. 481 din 22 ianuarie 2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, în dosar nr-, s-a admis în parte cererea principală formulată de reclamantul, împotriva pârâtei și în contradictoriu cu Autoritatea Tutelară - Primăria Sectorului 6 B; s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă împotriva reclamantului - pârât; a fost desfăcută căsătoria încheiată la data de 22 septembrie 2002 și înregistrată sub nr. 2220 la Primăria Sectorului 6 B, prin divorț din culpă comună; s-a dispus revenirea pârâtei - reclamante la numele purtat anterior căsătoriei, respectiv; au fost încredințați minorii, născut la 20 iulie 2006 și, născut la 21 februarie 2003 spre creștere și educare pârâtei - reclamante și a fost obligat reclamantul - pârât să presteze întreținere în favoarea minorilor în cuantum de 875 lei/ron lunar, revenind fiecărui minor câte o pensie de 437,50 lei/ron lunar, începând cu 22 ianuarie 2009 până la majoratul minorilor, compensând cheltuielile de judecată.
Examinând sentința prin prisma motivelor invocate și față de probele administrate în cauză, tribunalul a apreciat că apelul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Sub aspectul culpei comune în destrămarea relațiilor de cuplu reținută de prima instanță, s-a apreciat că soluția este în concordanță cu probele administrate în cauză. Astfel, este evident că între părți au apărut numeroase neînțelegeri care, de-a lungul timpului s-au acutizat, însă această stare de lucruri este imputabilă ambilor soți, față de faptul că nu au putut trece peste aceste neînțelegeri.
Invocarea în sprijinul dovedirii culpei exclusive a reclamantului - pârât în despărțirea părților a certificatelor medicale depuse la dosar nu poate fi primită în condițiile în care s-a dovedit că între părți existau probleme ireconciliabile determinate atât de firea geloasă a pârâtei - reclamante care nu putea accepta programul de lucru al soțului dar, bineînțeles și de atitudinea acestuia. Prin urmare, originea motivelor de divorț este anterioară și aparține în egală măsură soților, nemulțumirile reciproce creând o stare conflictuală care în timp a degenerat în acte de violență din ambele părți.
Nu a fost primită nici critica vizând obligarea la plata pensiei de întreținere începând cu data 15 septembrie 2008, data separării părților în fapt, și nu începând cu data de 22 ianuarie 2009 așa cum instanța de fond s-a pronunțat, determinat de faptul că, prin cererea reconvenționala formulată pârâta - reclamantă, nu s-a solicitat obligarea la plata unei pensii de întreținere în cuantumul prevăzut de lege. În această situație, obligarea s-a făcut de la data pronunțării sentinței apelate, dată la care această pensie a fost solicitată.
Au fost înlăturate și criticile vizând compensarea cheltuielilor de judecată, în considerarea faptului că aceste cheltuieli au fost solicitate de reclamantul - pârât prin cererea de chemare în judecată.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a apreciat că prima instanță a făcut o interpretare judicioasă a materialului probatoriu administrat în cauză și nu poate fi reținută una din criticile formulate, astfel încât, în baza art. 296 Cod de procedură civilă a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestui dosar a declarat recurs.
În esență, a motivat recursul în sensul art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, în sensul că hotărârea s-a dat cu încălcarea legii, deoarece nu s-a avut în vedere înscrisul de la fila 44 dosar fond și cele două înscrisuri (certificatele medico - legale filele 42 - 43) cu declarația martorei din care reieșea atitudinea agresivă a soțului față de recurentă și copii.
Totodată obligarea tatălui la pensie de întreținere de al 15 septembrie 2008 trebuie să aibă în vedere interesul superior al copiilor și nu s-au compensat cheltuielile de judecată (fila 2, 4 - 5 dosar apel) s-a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa soțului și o pensie de întreținere pentru minori de la 15 septembrie 2008.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă decizia se critică pentru nelegalitate vizând două ipoteze.
Prima, hotărârea este lipsită de temei legal (atunci când din modul în care este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost corect sau nu aplicată a nu se confunda cu nemotivarea hotărârii) motiv ce nu a fost invocat.
A doua ipoteză se referă la faptul că s-a aplicat o normă generală nesocotind legea specială, o normă ce nu era incidentă în speță, legea română deși erau raporturi juridice de extraneitate și se aplică o lege străină sau s-a dat o interpretare greșită a textului de lege corespunzătoare situației de fapt reținute.
Această ipoteză viza încălcarea sau aplicare greșită a legii.
În motivele de recurs (filele 4 - 5 dosar curte, motive de recurs) nu este precizat nici-una din aceste situații.
Culpa soților a fost corect stabilită la fel și data de la care tatăl plătește pensie de întreținere (data separării în fapt 15 septembrie 2008), când minorii au rămas la recurentă, la fel și cheltuieli de judecată.
În motive, practic recurenta trimite la analiza probatoriilor (aspecte de netemeinicie, ce țin de caracterul devolutiv) or acest fapt s-a făcut în apel.
Ca atare, motivul de recurs nu poate fi primit fiind neîntemeiat.
În consecință, potrivit art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă se va respinge recursul ca nefondat.
Se va lua act, față de art. 274 Cod de procedură civilă, că nu se cer cheltuieli de judecată de parte.
Văzând și dispozițiile art. 316 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta - pârâtă - reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 795 din 03 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant - pârât și cu Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Sectorului 6 B, ca nefondat.
Se ia act că nu se cer cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
Tehnodact.
2ex./15.02.2010
-5.-;
Jud.6.-
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma, Ioana Singh, Fănica
| ← Divort. Decizia 1277/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Plasament. Decizia 2922/2009. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
