Divort. Decizia 129/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 129
Ședința publică din data de 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Constanța Ștefan C -
JUDECĂTORI: Constanța Ștefan, Violeta Stanciu Eliza Marin
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanta -, domiciliată în B, B-dul. - -,. 30,.14, județul B, împotriva deciziei civile nr. 266 din 19 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în comuna, sat Z-Slănic, nr. 427, județul B și Autoritatea tutelară de pe lângă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, județul
Recurs timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 5,00 lei prin anularea chitanței fiscale cu nr. 11189/2010 și timbru judiciar de 0,15 lei anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenta-reclamantă a-, intimatul-pârât asistat de avocat din Baroul Buzău, lipsind autoritatea tutelară Primăria Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Avocat pentru intimatul-pârât, depune întâmpinare, pe care o comunică recurentei-reclamante.
Recurenta-reclamantă solicită proba cu înscrisuri.
Curtea încuviințează pentru recurenta-reclamantă proba cu înscrisuri, în administrarea căreia depune adeverința nr.03/11.01.2010 eliberată de SC SRL.
Având pe rând cuvântul, recurenta-reclamantă și intimatul-pârât prin apărător, învederează instanței că nu mai au alte cereri, iar Curtea ia act de aceste declarații, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurenta-reclamantă a având cuvântul, susține motivele de recurs depuse în scris la dosar, care se referă la încredințarea minorului -, spre creștere și educare, tatălui, intimatul-pârât din cauză.
Arată că a fost căsătorită cu pârâtul, că au locuit împreună în casa mamei sale, că l-a susținut pe acesta și nu l-a dat afară din domiciliu, pârâtul fiind cel care a plecat singur. S-a ajuns însă la desfacerea căsătoriei din vina pârâtului, deoarece acesta era violent (situație dovedită cu martori). Din căsătoria cu pârâtul, au rezultat doi copii, iar instanța, datorită împrejurării că la acel moment nu avea suficiente venituri, a încredințat, la solicitarea tatălui, pe unul din minori.
Mai arată recurenta, că din totdeauna și-a crescut singură copii, iar dorința sa este de a-i crește și în continuare pe amândoi, și nu unul din ei să fie la tată. Este de acord ca tatăl să-i viziteze, nu se opune acestui lucru, dar dorește ca amândoi copii să-i fie ei încredințați. Solicită a se avea în vedere că nu este reală susținerea intimatului din întâmpinare, în sensul că cei doi copii nu se văd zilnic (din luna decembrie nu s-au mai văzut), fiind despărțiți, iar minorul a fost bătut de tatăl său, în prezent fiind traumatizat. Intimatul-pârât a avut pe parcursul procesului o atitudine oscilantă privind poziția sa în ceea ce privește interesul copiilor.
În concluzie, arată că dorește să-i fie încredințați ambii minori spre creștere și educare, în prezent fiind angajată, așa cum a făcut dovada la dosar, astfel că are condiții, inclusiv materiale de a-i crește.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot deciziei și în parte a sentinței, în sensul încredințării ambilor minori rezultați din căsătoria cu intimatul-pârât.
Avocat pentru intimatul-pârât, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând hotărârile pronunțate, se poate observa că motivele invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă, dar, în raport de art. 306 al.3 Cod pr.civilă, recursul este nefondat.
Este de observat că situația de față a fost creată de recurenta-reclamantă, intimatul-pârât nefiind de acord cu divorțul, dar a fost dat afară din casă de recurentă, situație în care a fost nevoit să plece împreună cu copilul mai mic.
Susține recurenta că este angajată și-i poate îngriji pe cei doi copii, or, această situație trebuie analizată prin prisma faptului că recurenta are probleme de sănătate, fiind pensionată gradul 3, că lucrează doar 4 ore pe zi la societatea unei rude. Din probele administrate, rezultă de care din părinți sunt atașați minorii și cine-i poate îngriji, precum și grija manifestată de părinți. De asemenea, arată că minorii se văd zilnic, iar minorul aflat în îngrijirea recurentei locuiește mai mult la bunica maternă decât la mamă. Mai trebuie avut în vedere și faptul că intimatul are posibilități financiare, este inspector la Direcția Finanțelor Publice B de unde are venituri constante.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate anterior, în sensul ca minorul - să fie încredințat tatălui iar minorul -, mamei.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Examinând recursul civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1176 din data de 19.02.2008, pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul nr- s-a hotărât:
S-a admis în parte cererea formulată de reclamanta-pârâtă a,domiciliată în Mun.B, Bd.- - bloc 30 apart.14 jud.B,în contradictoriu cu pârâtul-reclamant,domiciliat în com. sat Z-Slănic jud.
S- admis cererea reconvențională.
S-a desfăcut căsătoria încheiată între părți și înregistrată în Registrul Stării Civile al Mun.B jud.B sub nr.25 din 27.01.2001,din culpa comună a părților.
S-a încredințat reclamantei-pârâte spre creștere și educare minorul, născut la data de 15.06.2001 și s-a încredințat pârâtului-reclamant spre creștere și educare pe minorul,născut la data de 17.09.2004.
S-a încuviințat pârâtului-reclamant să aibă legături personale cu minorul potrivit următorului program:
-în prima și a treia săptămână a fiecărei luni,de sâmbătă ora 10,00 până duminică ora 16,00,la domiciliul pârâtului-reclamant;
-în prima săptămână a vacanței de iarnă,la domiciliul pârâtului-reclamant;
-trei zile din vacanța de primăvară,la domiciliul pârâtului-reclamant;
-o lună din vacanța de vară,în intervalul 15 iulie-15 august,la domiciliul pârâtului-reclamant si s-a dispus ca reclamanta va relua numele avut anterior căsătoriei,respectiv "" și s-a compensat în totalitate cheltuielile de judecată
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut in considerentele sentinței că, reclamanta aac hemat în judecată pârâtul solicitând desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 27.01.2001 din culpa comună a părților,încredințarea spre creștere și educare a minorilor și,obligarea pârâtului la cheltuielile de creștere și educare a minorilor în raport de venitul obținut de acesta din muncă,reluarea de către ea a numelui avut înainte de încheierea căsătoriei,"",cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 27.01.2001,din căsătorie rezultând minorii,născut la data de 17.09.2004 și,născut la data de 15.06.2001.Ultimul domiciliu al părților a fost în mun. B Bd - - bloc 30 apart.14 jud. B,imobil ce aparținea mamei reclamantei. Destrămarea relațiilor de căsătorie s-a datorat nepotrivirii de caracter și lipsei de comunicare dintre părți.
În aceste condiții raporturile dintre soți au fost iremediabil vătămate iar căsătoria nu mai putea continua.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat să îi fie încredințat spre creștere și educare minorul,să i se încuviințeze să aibă relații personale cu minorul,și compensarea cheltuielilor de judecată. În motivare a arătat că inițial nu a fost de acord cu divorțul deoarece a apreciat că minorii trebuie crescuți și îngrijiți de ambii părinți,însă în ultima perioadă,reclamanta a început să provoace din ce în ce mai multe scandaluri,să ajungă la domiciliu la ore foarte târzii-01,00 03,00 noaptea,să îl alunge din locuința comună și să-i arunce hainele pe scări. Din aceste motive,pârâtul ar fi dorit să i se încredințeze lui ambii minori,dar având în vedere că minorul este elev în clasa I și are cursuri doar până la ora 12,00,ar fi foarte greu să facă naveta în com. unde locuiește în prezent pârâtul,dorește încredințarea doar a minorului,pe care îl poate duce la cămin și lua la ora 16,00.
În cauză s-au dispus și efectuat anchete sociale la domiciliile actuale al părților;s-au luat interogatorii părților;la propunerea reclamantei-pârâte s-au ascultat martorii și,iar la propunerea pârâtului-reclamant martorii și.
Analizând cererea prin prisma susținerilor părților și a probelor administrate,instanța de fond a constatat că destrămarea relațiilor de căsătorie s-a datorat culpei comune a părților. Ambele părți -reclamanta-pârâtă în calitate de președinte al Asociației PRIMA ASOCIAȚIE DE COMUNITAR B,iar pârâtul-reclamant,ca inspector în cadrul Direcției Finanțelor Publice B,au acordat o mai mare atenție activității profesionale,constând în realizarea de asocieri și colaborări cu Direcția de Tineret și alte organizații de profil(reclamanta-pârâtă),respectiv finalizarea studiilor universitare(pârâtul-reclamant);în aceste condiții,deși după cum arată toți martorii,în general relațiile dintre părți decurgeau în mod normal,chiar armonios uneori,pe parcurs a avut loc o răcire progresivă și accentuată a relațiilor de conviețuire. După introducerea cererii de divorț,conviețuirea a devenit imposibilă datorită tensiunilor provocate de ambele părți,reclamanta-pârâtă a refuzat să se mai ocupe de menajul în comun,și ambele părți provocând certuri;prin relațiile de comunicare ale reclamantei-pârâte prin INTERNET cu alte persoane de sex masculin,s-a creat impresia pârâtului-reclamant că soția sa intenționează demararea unor relații extraconjugale,fapt ce a sporit și mai mult răceala afectivă dintre părți. Față de această situație a rezultat că raporturile de căsătorie au fost grav și iremediabil vătămate,motiv pentru care s-a admis în parte cererea principală,s-a admis cererea reconvențională și s- desfacut căsătoria din culpa comună a părților.
În ceea ce privește încredințarea minorilor,instanța,în lumina întregului material probator administrat,a apreciat că ambele părți s-au îngrijit cât se poate de bine de creșterea și educarea copiilor,cu intermitențele normale cauzate de activitatea zilnică de serviciu. În ultima perioadă,minorul a locuit împreună cu pârâtul-reclamant la domiciliul acestuia din com.tatăl său ducându-l și aducându-l zilnic la cămin și la domiciliu;minorul a fost corespunzător îngrijit și este atașat puternic de pârâtul-reclamant. Pârâtul-reclamant beneficiază de asemenea de posibilitatea de sprijin în îngrijirea copilului pe care i-l poate acorda cumnata sa martora,care este domiciliată în com.,în apropierea locuinței pârâtului-reclamant. De asemenea, a rezultat că atât ambele părți sunt puternic atașate de cei doi copii,iar aceștia sunt la rândul lor în mare măsură atașați de ambii părinți. Din rapoartele de anchetă socială a rezultat că fiecare din părți beneficiază de o locuință cu suficient spațiu,mobilată corespunzător,cu acces la utilități. Cât privește veniturile,reclamanta-pârâtă beneficia doar de o pensie lunară de invaliditate de 300 lei,întrucât activitatea sa de colaborare cu Direcția de Tineret Baî ncetat în luna decembrie 2008; pârâtul,angajat al Direcției Finanțelor Publice B,beneficia de un venit substanțial mai mare,de 2300 lei lunar. În aceste condiții instanța de fond a apreciat că era echitabil ca fiecărei părți să îi fie încredințat câte un minor spre creștere și educare;acest lucru nu ar avea drept consecință un prejudiciu afectiv pentru minorii care până în prezent au conviețuit în aceeași locuință,deoarece prin încuviințarea legăturilor personale ale pârâtului-reclamant și cu celălalt copil,minorii vor putea petrece suficient timp împreună. Văzând faptul că minorul este elev în clasa I,are deja un cerc de colegi cu care s-a acomodat,că studiază la o școală aflată în apropierea locuințelor reclamantei-pârâte și a mamei acesteia,și ținând cont de vârsta acestuia,instanța a apreciat că reclamanta și mama ei ar putea să se preocupe într-o mai mare măsură de îngrijirea minorului,gătit,curățenie,pregătire pentru școală. Din aceste motive,instanța a procedat la încredințarea către reclamanta-pârâtă a minorului spre creștere și educare,și la încredințarea către pârâtul-reclamant a minorului, obligațiile de întreținere care ar reveni fiecăreia din părți compensându-se reciproc.
S-a admis cererea de încuviințare a legăturilor personale dintre pârâtul-reclamant și minorul, prin adoptarea unui program care să asigure continuitatea și trăinicia relațiilor afective dintre minor și fratele său și tatăl său,dar care să nu împieteze nici asupra stabilității locuirii minorului cu reclamanta-pârâtă sau programului său școlar.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta a care a criticat soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, sustinând ca in mod gresit s-a retinut culpa comuna in desfacerea casatoriei, iar cei doi minori trebuia sa-i fie incuviintati mamei ei pentru crestere si educare.
Tribunalul Buzău, prin decizia nr.266/19.10.2009, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta-pârâtă a împotriva sentinței civile nr. 1176 din data de 19.02.2009 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul civil nr- în contradictoriu cu pârâtul-reclamant, a obligat apelanta sa plătească intimatului suma de 600 lei cheltuieli de judecata reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a avut în vedere că nu se putea reține culpa exclusivă a pârâtului-reclamant întrucât din probele administrate în cauză a rezultat fără echivoc culpa comună.
A reținut Tribunalul că instanța de fond a hotărât în mod just și în ce privește încredințarea celor doi minori, rezultați din căsătoria pârtilor, ținând seama de interesul acestora așa cum bine și convingător a motivat instanța de fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal reclamanta a, arătând că în mod nelegal a fost încredințat minorul spre creștere și educare pârâtului.
S-a arătat în motivarea recursului că în mod tendențios s-a reținut că reclamanta are probleme de sănătate, atâta timp cât din probe a rezultat că pensionarea avut loc înaintea căsătoriei, iar aceasta adat naștere și a crescut doi copii, și nu s-a reținut faptul că pârâtul nu are părinți sau rude pentru a-l ajuta în creșterea minorului.
De asemenea, s-a mai criticat și faptul că în mod greșit s-a reținut că minorii se văd zilnic, deoarece cel mic face naveta împreună cu tatăl său, iar minorul locuiește cu mama sa în B și interesul superior al minorilor este ca aceștia să crească împreună, lucru pe care recurenta-reclamantă l-a solicitat pe tot parcursul procesului.
Față de recursul formulat intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, motivat de faptul că din probele administrate a rezultat că reclamanta nu realizează venituri, iar cele realizate nu sunt permanente, aceasta fiind pensionată cu gradul III de invaliditate.
A mai precizat intimatul că minori sunt atașați de persoana sa și aceștia se pot vedea în fiecare zi întrucât căminul la care este adus minorul se află peste drum de locuința bunicii materne unde minorul își petrece cea mai mare parte din timp, iar la sfârșit de săptămână acesta este luat și dus la locuința din comuna unde se întâlnește cu fratele său.
A mai precizat intimatul că minorul este adus zilnic în B, dar este transportat cu mașina sa personală, fiind lăsat la cămin până când termină programul de lucru, iar la creșterea și educarea acestuia este ajutat de cumnata sa și de două vecine cu care a încheiat convenții civile.
Curtea examinând recursul formulat prin prisma criticilor invocate, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente, reține următoarele:
Deși în cadrul cererii de recurs recurenta nu a indicat temeiul de drept pe care și-a întemeiat această cerere, în baza dispozițiilor art. 306 alin. 3Cod pr. civilă, Curtea constată că, dezvoltarea acestora, este posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 Cod pr. civilă, referitoare la cazurile expres și limitativ prevăzute de lege în care se poate dispune modificarea sau casarea unor hotărâri în calea de atac a recursului pentru nelegalitate.
În acest sens, constată că recurenta a invocat faptul că, în speță, nu a fost respectat principiul ocrotirii interesului superior al copilului, prevăzut de art. 42 Codul familiei și că hotărârile pronunțate au fost date cu încălcarea sau aplicarea greșită a acestui text de lege, motiv de recurs ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr.civilă.
În cadrul operațiunii de atribuire a răspunderii părintești,prin care se determină drepturi, puteri și obligații ale părinților, ale tutorelui sau ale unui reprezentant legal în legătură cu persoana sau bunurile copilului, conform art. 1 alin.2 din Convenția d l Haga asupra competenței legii aplicabile, recunoașterii, executării și cooperării privind răspunderea părintească și măsurile de protecție a copiilor, adoptată la 19 octombrie 1996, criteriul esențial, călăuzitor, care trebuie avut în vedere de instanța de judecată este reprezentat de interesul superior al copilului minor.
Acest criteriu este prevăzut și de art.2 alin.3 din Legea nr. 272/2004 potrivit căruia" principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești".
Determinarea interesului copiilor minori are în vedere o serie de factori, precum posibilitățile de dezvoltare fizică, morală și intelectuală pe care acesta le poate regăsi la unul dintre părinți, vârsta minorului, comportarea părinților, gradul de atașament și de interes pe care aceștia l-au manifestat față de copii.
În speță, având în vedere că ambii părinți s-au preocupat de creșterea și educarea minorilor, minorul încredințat tatălui de instanța de fond, fiind atașat la rândul său de ambii părinți, Curtea consideră că este în interesul acestuia să fie încredințat mamei, pentru a crește alături de fratele său.
Astfel, așa cum rezultă din probele administrate în cauză, minorii manifestă un puternic atașament unul față de celălalt,astfel încât,prin separare li s-ar crea suferințe în plan afectiv, mai ales că trebuie să suporte despărțirea de un părinte.
Pe de altă parte, dacă s-ar menține măsura încredințării minorilor astfel cum a fost adoptată de instanța de fond, aceștia ar locui în localități diferite, astfel încât nu poate fi reținută susținerea pârâtului în sensul că minorii se pot vedea zilnic, dat fiind faptul că cei doi minori au programe diferite,
Soluția încredințării ambilor minori mamei reclamante se impune și față de faptul că pârâtul nu are părinți sau rude care să-l poată ajuta la creșterea minorului, persoanele cu care pârâtul a încheiat convenții civile fiind străine pentru minor.
Se va avea în vedere și faptul că recurenta-reclamantă a solicitat de la început încredințarea ambilor minori, spre deosebire de pârât care a avut o atitudine oscilantă, la început fiind de acord cu încredințarea ambilor minori mamei reclamante, precum și vârsta fragedă a minorului, de numai 5 ani în prezent.
Față de aceste considerente, Curtea urmează ca în baza art. 304 pct.9 și art.312 Cod procedură civilă, să admită recursul, să modifice în tot decizie și în parte sentința, în sensul că va încredința reclamantei-pârâte pe minorul, născut la 17 septembrie 2004.
În baza art. 86-94 din Codul familiei va obliga pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte pensie de întreținere în favoarea celor doi minori în procent de 33% din venitul net realizat, respectiv în favoarea minorului în procent de 18%, iar în favoarea minorului 15%,începând cu data pronunțării prezentei decizii - 16 februarie 2010 și până la majoratul minorilor.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta -, domiciliată în B, B-dul. - -,. 30,.14, județul B, împotriva deciziei civile nr. 266 din 19 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în comuna, sat Z-Slănic, nr. 427, județul B și Autoritatea tutelară de pe lângă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, județul
Modifică în tot decizia civilă nr. 266/19 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și în parte sentința civilă nr. 1176/19 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Buzău, în sensul că încredințează reclamantei-pârâte pe minorul, născut la data de 17 septembrie 2004.
Obligă pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte pensie de întreținere în favoarea celor doi minori în procent de 33% din venitul net realizat, respectiv în favoarea minorului - în procent de 18%, iar în favoarea minorului - în procent de 15%, începând cu data pronunțării prezentei decizii - 16.02.2010 - și până la majoratul minorilor.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Constanța Ștefan, Violeta Stanciu Eliza Marin
C - - - - -
Grefier,
- -
red. /tehnored.CM
5 ex./ 15.03.2010
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
f-- Judecătoria Buzău
a-- Tribunalul Buzău
Președinte:Constanța ȘtefanJudecători:Constanța Ștefan, Violeta Stanciu Eliza Marin
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 182/2009. Curtea de... | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 950/2009. Curtea... → |
|---|
