Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 950/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 950
Sedința publică din 3 2009
PREȘEDINTE: Daniela Calai
JUDECĂTOR 2: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - împotriva deciziei civile nr. 196/A/29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect reîncredințare minor.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, s-au prezentat reclamanta recurentă și pârâtul intimat personal.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se atașează la dosar procesul-verbal întocmit cu ocazia ascultării celor doi minori în camera de consiliu, în care este consemnată poziția acestora cu privire la încredințarea lor.
Reclamanta recurentă a învederat instanței că este oportună administrarea probei constând în efectuarea unei anchete sociale, întrucât bunicii paterni au decedat.
Instanța a respins proba cu ancheta socială, întrucât nu este utilă, pertinentă și concludentă cauzei, decesul celor doi bunici fiind un fapt necontestat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, s-a acordat cuvântul în susținerea recursului.
Reclamanta recurentă, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii, iar, pe fond, admiterea cererii sale privind reîncredințarea minorilor și, la ea, spre creștere și educare, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere, fără cheltuieli de judecată.
Pârâtul intimat, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 793 din 03.02.2009 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul pentru reîncredințare minori și stabilire pensie de întreținere, fără a se acorda cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, din căsătoria părților au rezultat minorii, născută în data de 02.02.1999, în municipiul A, și, născut în data de 26.06.2001, în municipiul Căsătoria părților a fost desfăcută prin Sentința civilă nr. 6.208/30.11.2005 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr. 6.033/2005, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr.171/A din data de 28.04.2006 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 1.260/A/2006.
Prin aceeași sentință, minorii au fost încredințați spre creștere și educare, pârâtului, cu obligarea reclamantei la plata unei pensii lunare de întreținere în cuantum de 1/3 din veniturile nete realizate lunar.
La încredințarea minorilor către pârât, instanța a avut în vedere concluziile referatului de anchetă socială, respectiv condițiile materiale net superioare oferite de pârât minorilor, declarațiile martorilor și vârsta fragedă a minorilor.
Prin sentința de divorț a părților, minorii au fost încredințați spre creștere și educare la pârât, împreună cu care au locuit în comuna nr. 19, în locuința părinților acestuia, unde părțile își aveau domiciliul conjugal și unde minorii au fost lăsați de bunăvoie de reclamantă după părăsirea domiciliului conjugal, chiar dacă știa că, datorită naturii serviciului pârâtului, acesta lipsea de acasă trei zile pe săptămână.
Astfel, în viața minorilor s-a instalat o anumită stabilitate, și chiar dacă pârâtul lipsește de acasă, se află în îngrijirea bunicilor paterni.
În prezent, minorii frecventează cursurile Școlii Generale din, unde realizează rezultate școlare bune.
Cu privire la condițiile oferite de reclamantă pentru creșterea și educarea minorilor, prima instanță a reținut că reclamanta are domiciliul legal și locuiește și în fapt în comuna nr. 391, jud. A, în locuința proprietatea părinților acesteia, domnii G și. Locuința este compusă din trei camere, din care o cameră este pregătită pentru minori, bucătărie, pivniță, de alimente, având o suprafață locuibilă de aprox. 80 mp. Locuința este curată, modest mobilată, iar încălzirea se face cu lemne. Casa dispune de o grădină de aprox. 700 mp și anexe gospodărești pentru creșterea animalelor.
Reclamanta este angajată la SC SRL unde realizează un venit lunar în cuantum de 500 lei.
Veniturile familiei se compun din salariul reclamantei și din pensia de boală în cuantum de 407 lei lunar a tatălui acesteia.
Cu privire la condițiile oferite de pârât pentru creșterea și educarea minorilor, Judecătoria a reținut că pârâtul are domiciliul și locuiește împreună cu minorii în comuna nr.19, jud. A, în locuința proprietate personală a bunicilor paterni ai minorului. Imobilul este compus din trei camere, bucătărie, de alimente, hol și anexe gospodărești, satisfăcător întreținute. Casa deține o grădină, care în cursul anului 2008 fost cultivată cu legumele necesare întreținerii familiei. În gospodărie cresc câteva păsări.
Pârâtul este angajat în calitate de șofer la SC DV SRL A unde realizează un venit lunar de 7500 lei.
Minora locuiește împreună cu tatăl ei la adresa indicată mai sus. Este elevă în clasa a IV-a la Școala Generală.
Minorul locuiește împreună cu tatăl lui la adresa indicată mai sus. Este elev în clasa I-a la Școala Generală.
Bunicul patern al minorilor, domnul, în vârstă de 72 ani, este pensionar de stat, cu o pensie lunară de 104 lei și este paralizat, dar nu imobilizat la pat.
paternă a minorilor, doamna este în vârstă de 71 ani. Este pensionară de CAP, cu o pensie lunară de 214 lei și este cardiacă.
Bunicii paterni se ocupă de minori atunci când tatăl lor este plecat în curse.
Cu privire la apărările formulate de către părți și mijloacele de probă administrate, din declarația martorului, vecină cu pârâtul, instanța a reținut că minorii sunt îngrijiți mai mult de părinții pârâtului, care sunt bolnavi decât de pârât, având în vedere că pârâtul este plecat în curse. Minorii sunt îmbrăcați obișnuit.
Reclamanta are o relație bună cu minorii, pe care îi vizitează cam odată la două săptămâni și îi ia în vizită la domiciliul ei.
Din declarația martorului, instanța a reținut că pârâtul are condiții foarte bune de locuit și minorii ocupă o cameră separată. Minorii sunt înscriși la școală și sunt îmbrăcați corespunzător. Părinții pârâtului sunt persoane active, se ocupă de activitățile din gospodărie și fac cumpărăturile, chiar dacă tatăl pârâtului este paralizat, însă nu stă în pat.
De creșterea și educarea minorilor se ocupă pârâtul, în perioada în care nu este plecat în cursă. Când pârâtul este plecat în cursă, de creșterea și educarea minorilor se ocupă părinții acestuia.
Reclamanta îi vizitează pe minori și le aduce acestora diferite bunuri și dulciuri, și cu permisiunea pârâtului, îi ia la domiciliul ei, de vineri și până duminică. Relația dintre reclamantă și minori este o relație normală, mamă - copii.
Și relația dintre pârât și minori este o relație foarte bună.
În conformitate cu dispozițiile art. 43, alin. 3 Codul familiei, părintele divorțat, căruia nu i s-au încredințat copiii, păstrează dreptul de a avea legături personale cu aceștia și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lor profesională.
Art. 1, alin. 3 și art. 97, alin. 1 Codul Familiei consacră principiul egalității părinților în ce privește drepturile și îndatoririle față de copilul minor. Este un aspect al egalității în drepturi între și femeie prevăzut în art. 44 din Constituția României. Aceste dispoziții legale au un caracter imperativ. Astfel fiind, drepturile și îndatoririle părinților față de copii lor, deci, în speță, față de minorii, născută în data de 02.02.1999 în municipiul A și, născut în data de 26.06.2001 în municipiul A, rămân neschimbate și nu sunt afectate de faptul că părțile au divorțat.
În dispozițiile art.2 din Legea nr.272 din 21 iunie 2004 privind protecția si promovarea drepturilor copilului se indică principiul după care se vor ghida organele de stat, inclusiv instanțele judecătorești, în luarea unor hotărâri referitoare la minori. Este vorba despre principiul interesului superior al copilului. Textul de lege invocat prevede:
"(1) Prezenta lege, orice alte reglementari adoptate in domeniul respectării și promovării drepturilor copilului, precum si orice act juridic emis sau, după caz, încheiat in acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
(2) Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv in legătură cu drepturile si obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum si oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat in mod legal.
(3) Principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele soluționate de instanțele judecătorești."
Criteriul după care instanța s-a călăuzit pentru a decide cu privire la reîncredințarea minorilor este interesul superior al acestora. În determinarea interesului minorilor și, instanța a ținut seama de o serie de factori printre care condițiile socio-morale oferite de cele două părți, stabilitatea in viața minorilor, concluziile referatelor de anchetă socială efectuate la domiciliile părților și opțiunile exprimate de minori cu ocazia ascultării lor în Camera de consiliu.
Din criteriile reținute mai sus, instanța a reținut că față de momentul în care a fost desfăcută căsătoria părților, condițiile socio-morale oferite de reclamantă s-au îmbunătățit considerabil. Astfel fiind, instanța a constatat că în prezent ambii părinți au condiții corespunzătoare pentru creșterea și educarea minorilor. Însă, instanța a apreciat, având în vedere mai ales faptul că minorii au solicitat să rămână încredințați spre creștere și educare la pârât, că o scoatere forțată a minorilor din mediul de viață cu care s-au obișnuit după desfacerea căsătoriei părților nu este în interesul superior al minorilor.
Instanța, având în vedere interesul superior al minorilor, vârsta acestora, opțiunile exprimate de minori cu ocazia ascultării în camera de consiliu și concluziile referatelor de anchetă socială efectuate în cauză, a apreciat că ar fi benefic ca aceștia să rămână încredințați spre creștere și educare pârâtului, unde minorii beneficiază de condiții optime de creștere și educare de care au nevoie pentru o dezvoltare armonioasă atât din punct de vedere fizic cât și din punct de vedere psihic.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata unei contribuții de întreținere în favoarea minorilor, acest capăt de cerere are caracter accesoriu față de capătul de cerere principal, astfel că, din punct de vedere juridic, va urma soarta capătului de cerere principal, în conformitate cu principiul "accesorium sequitur principalem".
În cursul procesului, reclamanta nu a reușit să dovedească că s-ar impune reîncredințarea minorilor și. Astfel fiind, minorii rămân în întreținerea faptică a pârâtului, și pe cale de consecință pârâtul nu poate fi obligat la plata unei contribuții lunare de întreținere către reclamantă, nefiind aplicabile în speță dispozițiile art. 86 și 94 Codul familiei.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii cererii de reîncredințare a minorilor și spre creștere și educare, precum și obligarea pârâtului la plata unei contribuții lunare de întreținere în cuantum legal.
În motivare, a arătat că situația de fapt reținută de prima instanță s-a schimbat, deoarece după pronunțarea hotărârii, respectiv la 07.02.2009, paternă a minorilor a decedat, astfel că pe durata a trei zile pe săptămână când tatăl lor este plecat în cursă prin țară, minorii ar urma să rămână doar în grija bunicului de 72 de ani, care este paralizat și are nevoie el însuși de îngrijirea cuiva.
Prin decizia civilă nr. 196/A/29.04.2009 pronunțată în dosarul susmenționat, Tribunalul Arada respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta - împotriva sentinței civile nr. 793/3.02.2009, fără a acorda cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că apelanta nu a criticat starea de fapt reținută de prima instanță, din care reiese că ambii bunici paterni se ocupă de minori când tatăl lor este plecat în cursă, nici considerentele potrivit cărora pârâtul are condiții foarte bune de locuit, relația sa cu minorii este foarte bună și îngrijirea acestora este corespunzătoare, fiind necesară menținerea copiilor în mediul în care s-au obișnuit.
În apel, au fost reaudiați minorii, care au arătat că doresc să rămână în continuare cu tatăl lor, iar atunci când acesta este plecat în cursă rămân în îngrijirea bunicului patern care s-a însănătoșit și se poate ocupa de gospodărie; de asemenea, în această situație, de îngrijirea lor se ocupă o persoană pe care copii o numesc " ".
Din ancheta socială depusă în apel rezultă aceleași aspecte, respectiv faptul că atunci când tatăl minorilor este plecat în cursă, de copii se ocupă bunicul acestora și o femeie care rămâne cu ei și peste noapte.
Împrejurarea că a decedat paternă a copiilor nu modifică astfel situația în care se găsesc copiii, fiind relevant că prin sentința de divorț nr.6208/30.11.2005 a Judecătoriei Arads -a reținut că și la acel moment tatăl copiilor era șofer de cursă lungă, totuși în raport cu condițiile materiale și morale oferite de mamă a fost considerat ca fiind părintele cel mai indicat pentru a-i fi încredințați copiii.
Rezultă astfel că dispozițiile art. 44 din Codul familiei nu sunt incidente, întrucât împrejurările ce au determinat măsura încredințării nu s-au schimbat ( copiii își doresc să rămână cu tatăl, sunt bine îngrijiți de acesta, beneficiază de condiții de trai corespunzătoare).
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, reclamanta -, solicitând modificarea în tot a hotărârii, iar, pe fond, admiterea cererii sale privind reîncredințarea minorilor și, la ea, spre creștere și educare, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere.
În motivare, recurenta a arătat că instanța de apel a apreciat greșit starea de fapt creată prin decesul bunicii paterne care, de fapt, îi îngrijea pe cei doi minori, până la data decesului ( survenit între redactarea sentinței și judecarea apelului).
Se arată că, în mod eronat, instanța de apel a apreciat că este în interesul superior al copilului ca, în timp de trei zile pe săptămână, aceștia să fie îngrijiți și supravegheați de o femeie străină, și de un bunic și paralizat și nu de ea, mama copiilor.
Instanța a constatat că, în prezent, situația ei materială s-a schimbat, astfel că poate oferi condiții corespunzătoare pentru creșterea și educarea minorilor, iar motivarea că o scoatere forțată din mediul de viață cu care minorii s-au obișnuit nu este în interesul lor, nu poate să reziste în fața realității. Se mai arată că, în ancheta socială a Primăriei s-a constatat că starea de curățenie a locuinței pârâtului lasă de dorit, aspect ce nu a fost reținut de instanță.
Se invocă art. 2 din Legea nr. 272/2004 și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimatul nu a depus întâmpinare în cauză, însă, fiind prezent la soluționarea pricinii, a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.
Cei doi minori au fost reascultați de instanța de recurs în camera de consiliu, iar declarația lor, consemnată separat, a fost atașată la dosarul cauzei.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, precum și în limitele trasate de art. 304 și 304 ind. 1 Cod procedură civilă, față de probatoriul administrat pe parcursul celor trei cicluri procesuale, interpretat prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, art. 44 Cod familiei și art. 2 din Legea nr. 272/2004, curtea constată că prezentul recurs nu este întemeiat, Judecătoria Arad și Tribunalul Arad pronunțând hotărâri temeinice și legale, pentru considerentele expuse pe larg în cuprinsul lor și pe care instanța de recurs și le însușește în întregime.
În mod corect au fost aplicate dispozițiile art. 44 Codul familiei raportat la starea de fapt ce a fost just stabilită pe baza probatoriului administrat în cauză.
În practica judiciară, s-a statuat în mod constant în sensul că măsura reîncredințării minorilor, spre creștere și educare, de la un părinte la celălalt, își găsește justificarea și poate fi dispusă numai atunci când se stabilește că interesele minorilor o cer, adică numai atunci când părintele în a cărui îngrijire se află, nu le mai poate asigura condițiile necesare pentru o dezvoltare corespunzătoare. Schimbarea parțială a condițiilor care, în ansamblul lor, au determinat măsura încredințării, nu trebuie să atragă neapărat revenirea asupra acelei măsuri, cât timp subzistă elementele de bază hotărâtoare care au justificat-o și care confirmă necesitatea ca ea să fie menținută în chiar interesul copiilor, atât în ceea ce privește posibilitățile materiale, cât și legăturile afective create între minori și părintele căruia i-au fost încredințați.
Revenirea asupra măsurii trebuie să aibă o justificare temeinică, bazată pe motive puternice care să demonstreze că menținerea la acel părinte ar avea consecințe dăunătoare bunei lor dezvoltări fizice, creșterii și educării sale, altminteri nefiind indicat a se impune schimbări forțate în modul de viață cu care a fost desprins timp îndelungat și care nu se dovedește a fi dăunător.
În speța dedusă judecății, nu sunt îndeplinite aceste cerințe, în sensul că, chiar dacă bunicii minorilor au decedat de la data pronunțării sentinței, tatăl copiilor a dovedit preocupare pentru a găsi soluții care să substituie prezența lor. Astfel, audiați fiind, cei doi copii au arătat că a fost angajată o tânără din vecini care să-i supravegheze pe durata absențelor tatălui, datorate specificului muncii sale. Această activitate exista și la data încredințării minorilor, astfel că, în mod corect, tribunalul a apreciat că nu s-a modificat situația avută în vedere prin sentința de divorț. Chiar dacă situația materială a reclamantei s-a îmbunătățit și este dispusă să se ocupe de cei doi copii, acest aspect nu este suficient pentru a schimba măsura dispusă inițial și aceasta având în vedere poziția minorilor, constantă de-a lungul procesului, precum și faptul că aceștia se prezintă bine îngrijiți, politicoși și au rezultate foarte bune la învățătură.
Se mai impune a avea în vedere în aprecierea interesului superior al celor doi minori, faptul că aceștia locuiesc cu tatăl lor de cinci ani și sunt mulțumiți de situația existentă, pe care nu doresc să o schimbe, astfel că în mod just s-a conchis că nu este utilă minorilor scoaterea forțată din acest mediu, contrar voinței lor.
Nu se poate reține, ca întemeiată, afirmația recurentei privind ignorarea concluziilor anchetei sociale cu privire la curățenia din locuința pârâtului, față de conținutul anchetei sociale, ce constă în condiții " satisfăcătoare de locuit", curățenia fiind făcută " în limita posibilității".
Din aceste formulări, nu se poate conchide că lasă de dorit acest aspect, al curățeniei.
Pentru aceste considerente, și în baza dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, art. 44 Codul familiei și art. 2 din Legea nr. 272/2004, curtea constată că interesul superior al copiilor a fost corect decelat, iar soluția pronunțată este temeinică și legală, astfel că, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va respinge prezentul recurs, ca neîntemeiat.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, față de faptul că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs, instanța nu le va acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta - împotriva deciziei civile nr. 196/A/29.04.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
RED.R/4.11.2009
DACT.B/2ex/9.11.2009
INST.APEL- - - Tribunalul Arad
INST.FOND- - Judecătoria Arad
Președinte:Daniela CalaiJudecători:Daniela Calai, Claudia Rohnean, Maria Lăpădat
| ← Divort. Decizia 129/2010. Curtea de Apel Ploiesti | Divort. Decizia 134/2010. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
