Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 182/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.182/R-MF
Ședința publică din 04 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paula Andrada Coțovanu JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
Judecător: - ---
Judecător: - --
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta, domiciliată în comuna, sat, județul V, împotriva deciziei civile nr.232/A/ din data de 17 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns părțile, respectiv: recurenta-pârâtă și intimatul-reclamant.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, cu taxa judiciară de timbru în sumă de 3 lei, achitată cu chitanța nr.- din data de 3.12.2008, emisă de Trezoreria Pitești și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei, s-au depus, prin serviciul de registratură, relațiile solicitate de instanță, respectiv cazierul judiciar al intimatului-reclamant.
Recurenta-pârâtă depune la dosarul cauzei o adresă emisă de V, prin care i se comunică faptul că poate solicita numai eliberarea propriului cazier, precum și o planșă foto, referitoare la mijloacele locative de care dispune, acte care îi sunt restituite de către instanță. De asemenea, precizează că nu deține înscrisuri sau acte pentru a face dovada faptului că intimatul-reclamant a fost dat afară de la unitatea militară unde era angajat.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului și încredințarea minorei - spre creștere și educare, fiind în interesul legitim al acesteia din urmă. Precizează că intimatul este recăsătorit, iar în prezent acesta are un copil nou-născut, astfel încât nu deține condiții de locuit pentru toți membrii familiei. Mai arată că minora a lipsit în ultimul timp de la școală, în zilele de vineri, întrucât merge cu intimatul la târguri, pentru a-l ajuta la vânzarea mărfii.
Intimatul-reclamant solicită respingerea recursului, urmând ca minora să-i fie încredințată. Precizează că minora are condiții bune și nu a lipsit de la școală. Mai mult decât atât, recurenta-pârâtă nu are condițiile materiale necesare pentru aoî ntreține pe minoră.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 10.04.2008, sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta (fostă ), pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună încredințarea spre creștere și educare a minorei, reclamantului, precum și obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere și educare în favoarea minorei, funcție de venitul minim pe economie.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost căsătorit cu pârâta, iar prin sentința civilă nr.680 pronunțată la data de 9.11.2007 de Judecătoria Bălcești, sentință rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare, i-a fost încredințată pârâtei, spre creștere și educare minora, reclamantul fiind obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 78 lei/lună. Mai arată reclamantul că, solicită această măsură în interesul minorei, căreia pârâta nu-i poate asigura condiții necesare pentru o dezvoltare corespunzătoare, atât sub aspect material cât și sub aspect moral și afectiv, aceasta nedispunând de venituri lunare sigure, lucrând ocazional, cu ziua, la diverși oameni din sat, în situația actuală, menținerea acestei măsurii ar avea consecințe dăunătoare asupra dezvoltării fizice, creșterii și educării minorei.
Prin sentința civilă nr.343 din 28 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Bălcești, s-a respins cererea formulată de reclamant, cu consecința obligării acestuia la plata sumei de 30 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, din probele administrate, că reclamantul nu a reușit să probeze că, ulterior pronunțării hotărârii de divorț, elementele avute în vedere la luarea măsurii încredințării s-au modificat în vreun fel, astfel că, menținerea în continuare a minorei la pârâtă i-ar pune acesteia în pericol grav sănătatea, dezvoltarea fizică și mentală, pregătirea școlară, iar simpla dorință a minorei de a locui cu tatăl său, exteriorizată cu prilejul audierii, nu avea cum să dobândească eficiență juridică, neconstituind prin ea însăși un criteriu determinant pentru revocarea măsurii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, susținând, în esență, că instanța de fond a respins acțiunea sa, împotriva probelor administrate în cauză din care reiese în mod evident că pârâta lucrează ocazional la diferite persoane din sat, iar minora locuiește cu tatăl său la domiciliul părinților acestuia.
Apelantul este acționar la o firmă comercială de unde obține venituri substanțiale, asigurându-i minorei toate cele necesare dezvoltării sale corespunzătoare.
De altfel, copilul și-a manifestat dorința expresă de a rămâne în grija tatălui său.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.232/A/ din 17 octombrie 2008, a admis apelul, a schimbat în tot sentința în sensul că a admis acțiunea și a reîncredințat pe minoră tatălui-reclamant.
Prin aceeași decizie a fost obligată pârâta la 120 lei pensie de întreținere față de minora, născută la data de 21.02.1989.
Totodată, s-a dispus încetarea efectelor sentinței civile nr.680/2007 privind plata pensiei de întreținere.
În fine, a fost obligată intimata la 200 lei cheltuieli de judecată către apelantul.
În adoptarea acestei soluții, examinând criticile formulate, în contextul probatoriului administrat raportat și la susținerile părților față de situația minorei, ținând seama de dispozițiile legale incidente în speță - art.44(1) Codul familiei, art.2 din Legea nr.272/2004, tribunalul a apreciat că instanța de fond a făcut o lapidară analiză și interpretare a probelor de la dosar, reținând incorect situația de fapt în cauză.
Astfel, din coroborarea actelor și depozițiilor de martor administrate în cauză, a rezultat că în luna noiembrie 2007, prin pronunțarea asupra acțiunii de divorț, minora a fost încredințată mamei spre creștere și educare, iar din luna aprilie 2008, copilul a rămas în grija tatălui său, la domiciliul părinților acestuia din comuna, satul Popești.
Această împrejurare a fost recunoscută în mod expres de către pârâtă, care a arătat că fetița a rămas la tatăl său în urma unei vizite la domiciliul acestuia, minora însăși refuzând să se mai întoarcă la mamă.
În discuțiile instanței de apel în cameră de consiliu cu minora, aceasta simte lipsa de afecțiune a mamei, care, în prezent conviețuiește cu un cu o vârstă înaintată, că mama nu a mai căutat-o de mai bine de o J de an.
S-a constatat că susținerile minorei, în sensul că se bucură de un confort moral și material corespunzător alături de tatăl său, că are sprijinul și dragostea bunicilor paterni și că se află într-o foarte bună relație și cu actuala soție a tatălui său sunt confirmate și de martorii audiați în instanța de fond (filele 36-38), ca și de constatările anchetei sociale.
La interpelarea apelantei de către instanță privind motivarea atitudinii de pasivitate a intimatei față de minora de care nu s-a mai interesat de mai mult de o J de an, aceasta a motivat neconvingător că nu a mai abordat-o în nici un fel pe, nici măcar telefonic, de teama tatălui.
Tribunalul a constatat că argumentele intimatei nu pot fi considerate ca fiind plauzibile, de vreme ce aceasta, în calitatea ei de mamă, avea dreptul și obligația să ia legătura în orice mod cu minora, chiar și prin intermediul școlii.
Din împrejurările mai sus reținute reiese lipsa de preocupare a mamei față de copil, diminuarea afecțiunii pentru minoră, în condițiile în care intimata a rămas impasibilă, complăcându-se vreme îndelungată a trăi în absența minorei, pe care de altfel nu a căutat-o vreodată în tot acest timp.
S-a reținut că poziția copilului față de mamă, exprimată cu ocazia audierii este astfel de înțeles, atitudinea intimatei-pârâte față de copil, de după divorț, schimbându-i acestuia percepția asupra siguranței morale, afective și materiale cuvenite din partea mamei.
În ceea ce privește condițiile de trai ale minorei la domiciliul tatălui său, așa cum rezultă din ancheta socială și depozițiile martorilor, acestea corespund unei îngrijiri materiale corespunzătoare a minorei, tatăl are un venit salarial substanțial, se ocupă de creșterea și îngrijirea minorei, manifestă afecțiune față de aceasta, în plus fiind ajutat constant în privința copilului de către părinții săi.
Tribunalul a apreciat că, față de dovezile aflate la dosar și având în vedere în primul rând interesul personal superior al copilului în realizarea plenară a personalității sale, într-un mediu familial adecvat, cu preocupare față de copil, în care acesta să simtă grija părintească și afecțiunea de care are nevoie, se impune reîncredințarea minorei în cauză tatălui spre creștere și educare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului pârâta a susținut că hotărârea pronunțată de tribunal este nelegală, întrucât nu s-a avut în vedere interesul minorei atunci când aceasta a fost reîncredințată spre creștere și educare tatălui său.
În acest sens, pârâta a susținut că realizează venituri și are condiții materiale bune, astfel încât să îi ofere fiicei sale condițiile adecvate de creștere și educare, cu atât mai mult cu cât are posibilitatea de a se gospodări singură și este susținută și de fiul cel mare, G, care are un salariu de 1.500-1.600 lei și este necăsătorit.
Pentru aceste motive recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului și, pe fond, modificarea sentinței, în sensul de a rămâne în continuare minora în grija sa, unde va avea toate condițiile de creștere și educare.
În susținerea recursului pârâta a depus la dosarului înscrisuri, respectiv adeverința privind veniturile lunare realizateși sentința civilă nr.3162/17.09.1999 pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești(filele 73-76 dosar recurs), certificatul medico-legal nr.C/1699 din 30 septembrie 2002 (filele 102-103).
Intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât tribunalul pronunțat o soluție legală și temeinică, în concordanță cu starea de fapt actuală și cu condițiile de creștere și educare pe care reclamantul i le poate oferi minorei.
În apărare, intimatul a depus la dosarul cauzei înscrisuri, prin care să ilustreze faptul că realizează venituri (83-97).
Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art304 pct.9 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarelor de fond, Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Din dezvoltarea motivelor de recurs, Curtea reține că pârâta critică, în realitate, modul în care instanța de apel a interpretat și aplicat dispozițiile legale incidente în speță, respectiv art. 44 alin.1 Codul familiei și art. 2 și următoarele din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, referitoare la interesul exclusiv al minorului, care trebuie avut în vedere atunci când instanța dispune cu privire la modalitatea în care acesta este încredințat spre creștere și educare unuia dintre părinți.
În acest sens, se va reține că, în luna noiembrie a anului 2007, a fost desfăcută prin divorț căsătoria încheiată între reclamant și pârâtă și încredințată mamei spre creștere și educare, minora născută la data de 21.02.1998. A fost obligat tatăl să contribuie la întreținerea minorei cu suma de 78 lei pe lună, începând cu data trecerii efective în îngrijirea reclamantei, 5.11.2007 și până la majoratul acesteia sau intervenirea unei cauze legale de modificare ori de stingere a obligației.
Pentru a hotărî în acest sens, instanța care a pronunțat sentința de divorț a avut în vedere că minora a trecut sub îngrijirea efectivă a reclamantei abia la data de 5.11.2007, după mai multe încercări de preluare de la pârâtul, sesizări la poliție și procese intentate, condițiile modeste de domiciliu ale pârâtului, împrejurarea că acesta trăiește de o perioadă de timp în concubinaj cu altă femeie, vârsta minorei, sentimentele mai puternice de afecțiune față de mama reclamantă, conduita exemplară de care aceasta a dat dovadă în creșterea, educarea și ocrotirea minorei, stabilitatea veniturilor obținute, situația locativă corespunzătoare, dar și posibilitatea ca mama să se ocupe de supravegherea și instruirea ei școlară și să exercite un control mai eficient asupra minorei.
Instanța a mai reținut că, pe parcursul soluționării cauzei, cu excepția primului termen de judecată, pârâtul nu s-a mai prezentat pentru a-și exprima opinia față de pretențiile reclamantei.
Sentința sus menționată a rămas irevocabilă prin neapelare la data de 13.01.2008, rezultând de aici că pârâtul nu a contestat în vreun fel veridicitatea celor constatate de instanță și nici justețea măsurii de încredințare a minorei către mamă, apreciată la momentul respectiv ca fiind în interesul exclusiv al minorei, raportat și la pasivitatea manifestată de tatăl său.
Or, atât dispozițiile generale ale art.44 alin 1 din Codul familiei, cât și cele speciale ale Legii nr. 272/2007 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului, principiu de care instanța trebuie să țină seama, inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal.
Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care îl privesc, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
În speță, exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său.
Chiar și în cazul constatării existenței unor neînțelegeri între părinți cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, instanța judecătorească va hotărî numai potrivit interesului superior al copilului.
Prin urmare, în prezenta cauză, instanța de apel, investită cu verificarea legalității și temeiniciei sentinței civile nr.343/28.05.2008 pronunțată de Judecătoria Bălcești, trebuia să verifice dacă au avut loc vreo schimbare semnificativă a împrejurărilor avute în vedere la data încredințării minorei către mama sa, astfel încât să se impună modificarea măsurilor privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale între cei doi părinți divorțați.
Cu alte cuvinte, instanța trebuia să aibă în vedere dacă, de la data încredințării către mamă a minorei, respectiv data de 9 noiembrie 2007 și până la data promovării cererii de către reclamant, 10.04.2008, au avut loc schimbări seminificative în ceea ce privește starea de fapt reținută de instanță în momentul încredințării minorei spre creștere și educare, respectiv dacă s-au schimbat în asemenea mod condițiile materiale și morale pe care instanța le-a reținut inițial, astfel încât să se justifice reîncredințarea minorei către tatăl său și obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în favoarea fiicei sale.
Or, din acest punct de vedere, Curtea constată că instanța de fond a reținut în mod corect, față de probatoriul administrat în cauză, că doar o schimbare parțială a condițiilor care, în ansamblul lor, au generat măsura de ocrotire anterior luată, nu atrage automat revenirea asupra acesteia, atâta timp cât subzistă elementele de bază hotărâtoare în adoptarea ei.
În speță, înscrisurile depuse de intimatul-reclamant în recurs, care atestă împrejurări intervenite la foarte scurt timp după divorț și înainte de promovarea cererii de reîncredințare a minorei, privind faptul că realizează venituri cu caracter de constanță, nu sunt suficiente pentru a determina schimbarea în tot a sentinței pronunțată de Judecătoria Bălcești, chiar dacă minora, audiată în apel, și-a manifestat opțiunea de a locui cu tatăl la bunicii paterni.
Singură, dorința minorei de a locui cu tatăl său, exteriorizată cu prilejul audierii, nu avea cum să dobândească eficiență juridică, neconstituind prin ea însăși un criteriu determinant pentru revocarea măsurii, atâta timp cât nu se coroborează cu celelalte probe administrate, dimpotrivă, declarațiile martorilor audiați și anchetele sociale efectuate în cauză, relevând că, de fapt, rațiuni de ordin material ar prevala în favoarea tatălui.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, este cert și reiese din probele administrate, chiar și în apel, că starea conflictuală existentă între părți înainte de desfacerea căsătoriei( a se vedea filele 55,56 ale dosarului) și disputele dintre acestea cu privire la care dintre părinți locuiește minora(reținute ca atare și prin sentința de divorț) s-a perpetuat și după desfacerea căsătoriei, cu consecința preluării din nou a minorei de către tatăl său și a punerii pârâtei în imposibilitate de a lua legătura cu minora.
Răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinților, aceștia având obligația de a-și exercita drepturile și de a-și îndeplini obligațiile față de copil cu bună credință și ținând seama, cu prioritate, de interesul superior al acestuia.
Ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copilului lor, în raport de drepturile și obligațiile ce le revin ca urmare a încredințării minorei și, respectiv a legăturii personale cu aceasta, potrivit celor statuate de instanță pe baza probelor administrate.
Față de cele reținute mai sus, Curtea constată că recursul declarat de pârâta este fondat, urmând a-l admite în baza art.312 Cod procedură civilă și a modifica decizia nr.232/A//17 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în sensul respingerii ca nefondat a apelului declarat împotriva sentinței civile nr.343/28 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Bălcești în dosarul nr-, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta, domiciliată în comuna, sat, județul V, împotriva deciziei civile nr.232/A//17 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul .
Modifică decizia, în sensul că respinge ca nefondat apelul, menținând sentința primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red./24.02.2009
/GM/4 ex.
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Paula Andrada CoțovanuJudecători:Paula Andrada Coțovanu, Corina Pincu Ifrim
| ← Divort. Decizia 20/2009. Curtea de Apel Pitesti | Divort. Decizia 129/2010. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
