Divort. Decizia 1308/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1030/2009)
Completul 4
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1308
Ședința publică de la 14.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Aurora Herold
JUDECĂTOR -
GREFIER - I
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul -reclamant, împotriva deciziei civile nr.161 A din 02.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă și Autoritatea Tutelară - PRIMĂRIA SECTORULUI 4
are ca obiect - divorț cu copii.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul reclamant personal și asistat de avocat cu împuternicire avocațială nr. -/2009 emisă de Baroul București și intimata - pârâtă personal și asistată de avocat care depune la dosar împuternicire avocațială nr. 110/2009 emisă de Baroul București, lipsind autoritatea tutelară din cadrul Primăriei sectorului 4
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Apărătorii părților prezente, având pe rând cuvântul, învederează că nu au alte cereri sau probe de administrat, apreicind cauza în stare de judecată.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului - reclamant, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate și admiterea acțiunii inițiale așa cum a fost formulată, apreciind că decizia pronunțată de tribunal este netemeinică și nelegală, deoarece nu au fost îndeplinite în mod real atribuțiile conferite de lege.
Arată că, nici una din instanțele anterioare nu și-au îndeplinit rolul activ în sensul aflării adevărului și nu au analizat practic rezultatul unui proces legal și incompatibil cu bunul mers al relațiilor sociale și de familie, având în vedere că părțile sunt despărțite în fapt și nu mai există nici un fel de relații între acestea. Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Apărătorul intimatei - pârâte, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și nefondat, având în vedere că, acesta nu a fost motivat conform dispozițiilor legale.
Arată că, din toate probele administrate în cauză, nu rezultă vinovăția intimatei - pârâte în desfacerea căsătoriei, nu s-a demonstrat că relațiile dintre părți sunt grav și iremediabil afectate. Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3064/28.05.2008, Judecătoria Sectorului 4 B a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei și în contradictoriu cu Autoritatea Tutelară - Primăria Sector 4 B, prin care se solicita să se dispună desfacerea căsătoriei părților din culpă comună, încredințarea minorilor către mamă, stabilirea pensiei de întreținere pentru minorii și, stabilirea programului de vizitare a minorilor și partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 25.04.1998 în B, sector 4, iar din căsătorie au rezultat minorii, născut la 02.07.2000 și, născută la 07.09.2006.
Din declarația martorului rezultă că reclamantul era nemulțumit de relația cu soția sa, existând certuri datorită diferențelor de opinie și a implicării socrilor în viața de cuplu.
Martorul, tatăl reclamantului, a arătat că motivul pentru care părțile nu se mai înțeleg este relația extraconjugală a reclamantului. A arătat faptul că nu comportamentul pârâtei a fost acela care să-l determine pe reclamant să devină infidel. Martorul a apreciat că pârâta nu se face vinovată de destrămarea relațiilor de familie și având în vedere fondul sufletesc bun al reclamantului și capacitatea pârâtei de a depăși acest moment, căsătoria mai poate continua.
Prima instanță a apreciat că se poate observa că cele două declarații de martori nu sunt contradictorii. Din nici una dintre acestea nu rezultă vreo culpă a pârâtei. În plus, martorul a reliefat aspecte relatate de reclamant, fără a cunoaște personal relația soților, de care nu a fost apropiat în ultimii 4 ani.
Neputându-se reține vreo culpă în sarcina pârâtei, acțiunea de divorț formulată de reclamant a fost respinsă de instanță. nu se poate pronunța dacă s-a stabilit numai culpa soțului reclamant, iar pârâtul nu a formulat cerere reconvențională, deoarece, într-o asemenea situație, nu este îndeplinită cerința imposibilității continuării căsătoriei pentru motive temeinice, în sensul art.38 Codul familiei, căci faptele nelegale și cele contrare regulilor moralei nu pot constitui motive temeinice de divorț pentru cel ce le săvârșește.
Prin decizia civilă nr.161/02.02.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul - reclamant, împotriva sentinței civile nr.3064/2008, reținându-se faptul că din probele administrate în cauză, atât de prima instanță, cât și de instanța de apel, rezultă că apelantul - reclamant a formulat prezenta acțiune de divorț ca urmare a unei relații extraconjugale pe care acesta o are, fără a invoca vreun motiv care să fi generat destrămarea relațiilor de căsătorie din culpa intimatei - pârâte.
Existența relației extraconjugale a apelantului este invocată de acesta și în cuprinsul motivelor de apel și motivată de neînțelegerile dintre soți, neînțelegeri a căror cauză nu a fost dovedită de apelant, în afara relației sale extraconjugale. Apelantul invocă în cuprinsul motivelor de apel faptul că între părți nu mai există comunicare, afecțiune, dar toate acestea sunt generate exclusiv din vina sa, ca urmare a acelei relații extraconjugale. Apelantul nici în cadrul motivelor de divorț și nici în cadrul motivelor de apel nu a invocat vreun motiv de neînțelegere cu intimata - pârâtă care să fie determinat de aceasta, astfel că tribunalul a apreciat că în mod corect prima instanță a respins acțiunea de divorț.
Având în vedere faptul că intimata - pârâtă se ocupă de gospodărie, de creșterea și îngrijirea copiilor și, practic, nu i se poate reține nicio vină pentru neînțelegerile invocate de către apelantul - reclamant, tribunalul a apreciat că în mod corect a fost respinsă acțiunea de divorț de către prima instanță.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs apelantul - reclamant, criticând-o ca nelegală pentru următoarele motive:
- instanța de apel a pronunțat o decizie nelegală încălcând principiul rolului activ al judecătorului care impunea instanței de apel să stăruie în aflarea adevărului și în înlăturarea căsătoriei dintre părți, căsătorie care, din culpa ambilor soți, a ajuns să îngrădească dreptul reclamantului de a dispune de viața sa personală;
- instanța de apel a făcut o greșită interpretare a probelor dosarului, probe din care reiese culpa comună a soților la destrămarea căsătoriei. Instanța trebuia să rețină culpa comună a soților având în vedere că și pârâta se face vinovată de faptul că între soți nu mai există relații de cuplu de 2 ani și de faptul că pune mai presus confortul material decât normalizarea relațiilor dintre soți.
Potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va găsi nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Singura critică de nelegalitate ce poate fi reținută din motivele de recurs vizează pretinsa încălcare de către instanța de apel a principiului rolului activ al judecătorului.
Rolul activ al judecătorului este reglementat de dispozițiile art.129 alin.5 Cod procedură civilă și are drept scop prevenirea oricărei greșeli privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii.
Curtea constată că ambele instanțe, atât cea de fond, cât și cea de apel, au respectat acest principiu, situația de fapt fiind clară și dovedită prin probele administrate de ambele părți la dosar.
Corespunzător situației de fapt (respectiv deteriorarea relațiilor de familie din culpa exclusivă a reclamantului) instanțele au aplicat corect și legea, respingând ca neîntemeiată acțiunea de divorț.
C de-al doilea motiv de recurs care vizează greșita interpretare de către instanța de apel a probelor administrate în cauză, nu va fi analizat de către instanța de recurs întrucât vizează o critică de netemeinicie și nu de nelegalitate.
Motivele de recurs sunt limitativ prevăzute de dispozițiile imperative ale art.304 Cod procedură civilă. Netemeinicia ca motiv de recurs a fost prevăzută de art.304 pct.11 Cod procedură civilă.
Punctul 11 al art.304 Cod procedură civilă a fost abrogat prin art.1 pct.112 din OUG nr.138/2000 aprobată prin Legea nr.219/2005, astfel încât în prezent instanța de recurs nu mai poate verifica modalitatea de interpretare a probelor de către instanța de apel.
În consecință, față de considerentele de mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul - reclamant, împotriva deciziei civile nr.161 A/02.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - pârâtă și Autoritatea Tutelară - PRIMĂRIA SECTORULUI 4
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - --
GREFIER
I
Red.
.
2 ex./14.01.2010
TB-4 - -;
Jud.4 -
Președinte:Andreea Doris TomescuJudecători:Andreea Doris Tomescu, Ioana Aurora Herold
| ← Divort. Decizia 36/2009. Curtea de Apel Alba Iulia | Divort. Decizia 1379/2009. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
