Divort. Decizia 1379/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1470/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1379
Ședința publică de la 26.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 2: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-pârât-reclamant, împotriva deciziei civile nr.185 A din 12.02.2009 și a încheierii de ședință din data de 09.04.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă-pârâtă.
Cauza are ca obiect - divorț.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul-pârât-reclamant, personal, lipsind intimata-reclamantă-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-pârât-reclamant depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei, consemnată cu chitanța nr.-/1/11.09.2009, timbru judiciar în valoare de 0,50 lei și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurentul-pârât-reclamant solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea încheierii și a deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului București.
CURTEA,
Prin cererea introdusă la data de 25mai 1992 și înregistrată sub nr. 10034/1992, reclamanta a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată la 04 mai 1987 din culpa exclusivă a pârâtului, încredințarea spre creștere și educare a minorelor, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere calculată în raport de venitul minim pe economia națională,revenirea la numele purtat anterior căsătoriei, atribuirea beneficiului contractului de locațiune asupra apartamentului care constituie domiciliul conjugal, cu cheltuieli de judecată.
Judecătoria Sectorului 3 B prin sentința civilă nr. 6335 din 19 iunie 2008 admis cererea principală, a desfăcut căsătoria părților, a încuviințat ca reclamanta să revină la numele purta anterior căsătoriei, acela de "" și a disjuns capătul de cerere reconvențională având ca obiect partajarea bunurilor comune formând dosarul nr- în care s-a menținut măsura suspendării în baza art. 244 alin.1 din Codul d e procedură civilă până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului ce are ca obiect anularea actelor de vânzare - cumpărare a imobilului a cărui partajare se solicită.
Prin decizia civilă nr. 185 din 12 februarie 2009, Tribunalul București - Secția a III a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul - pârât împotriva sentinței civile nr. 2503 din 25 aprilie 2005, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și intimata Autoritatea tutelară din cadrul Primăriei Sectorului 5
Tribunalul a arătată următoarele:
În ceea ce privește susținerea apelantului că prin neaplicarea dispozițiilor art. 244 pct. 1 Cod de procedură civilă, în sensul suspendării judecății până la soluționarea cererii sale de strămutare a cauzei, instanța a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate absolută, critica este în mod evident neîntemeiată.
Astfel, tribunalul a observat, pe de o parte, că dispozițiile art. 37 și 40 din Codul d e procedură civilă, ce reglementează strămutarea pricinilor nu cuprind nici o mențiune referitoare la obligația instanței de a suspenda judecata în cazul în care se formulează de către una dintre părți o cerere de strămutare a pricinii.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 244 pct. 1 și 2 din Codul d e procedură civilă, reglementează cazuri de suspendare facultativă, în sensul că revine instanței de judecată facultatea de a aprecia dacă se impune să dispună suspendarea judecății în anumite situații ce pot interveni în cursul judecării unei cauze, când sunt îndeplinite cerințele prevăzute de punctele 1 și 2 ale art. 244 pct. 1 Cod de procedură civilă. Or, în nici un caz existența unei cereri de strămutare a cauzei, nu ar putea fi încadrată în situația prevăzută de art. 244 pct. 1 Cod de procedură civilă, invocat de apelant.
În consecință, tribunalul a apreciat că prima instanță, prin faptul că nu a dispus suspendarea judecății pentru motivul existenței cererii de strămutare, nu a încălcat nici o normă de procedură, pentru a se putea reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 105 alin. 2 Cod de procedură civilă, cu atât mai mult cu cât nici măcar nu s-a invocat de către apelant că prin neluarea acestei măsuri i s-ar fi produs vreo vătămare.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a constatat că prin cererea de apel nu au fost aduse critici concrete vizând soluția pronunțată de către prima instanță asupra cererii de divorț ori a cererilor accesorii, existând doar obiecțiunea privind culpa reținută de instanță în destrămarea relațiilor de familie.
Cu privire la acest aspect, tribunalul a considerat că probele administrate în fața primei instanțe au fost corect apreciate în sensul că dovedesc vina apelantului - pârât pentru vătămarea și destrămarea relațiilor de căsătorie, reținând, în plus, că, în apel, nu au fost administrate de către apelant probe pe baza cărora să poată fi reținută o altă soluție în ceea ce privește culpa soților, înscrisurile depuse de apelant (o parte din ele aflate și în dosarul judecătoriei), reprezentate de acte medicale, actele medicale emise pe numele intimatei și referindu-se la afecțiuni minore și fără importanță, de acte emanând de la unitatea școlară pe care o frecventează copilul minor, fiind fără vreo relevanță sub aspectul criticat de apelant.
La data de 18 martie 2009 intimata a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în considerentele și dispozitivul deciziei civile de mai sus, arătând că, din eroare, a fost trecută o altă situație de fapt și de drept decât cea reținută de instanța de fond culminând cu numele greșit al părților din dosar fiind trecut un alt nume - în loc de iar sentința apelată a fost pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B și nu Judecătoria Sectorului 5 B, cum greșit a reținut tribunalul.
Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 09 aprilie 2009, Tribunalul București - Secția a III a Civilă a admis această cerere și a dispus îndreptarea erorilor materiale în sensul că în conținutul deciziei se vor trece considerentele vizând părțile din dosar.
Împotriva celor două hotărâri pronunțate de instanța de apel, pârâtul a formulat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 cpt. 7 și 9 din Codul d e procedură civilă arătând că acestea sunt nelegale întrucât Tribunalul s-a referit la alte părți și la altă sentință dintr-un alt dosar fără a face vorbire de părțile din prezentul dosar.
Decizia recurată nu numai că nu cuprinde motivele pe care se sprijină, dar nu cuprinde nici măcar părțile la care ar trebui să se refere.
Îndreptarea erorilor materiale, arată recurentul, prevăzute de art. 281 alin. 1 din Codul d e procedură civilă se referă numai la erorile care apar în dispozitivul hotărârii și nu și la considerentele acesteia.
Pe de altă parte, deși instanța admite cererea formulată de către petiționara, încercând să acopere o greșeală a instanței de judecată, aceasta omite însă să îndrepte eroarea strecurată omite în dispozitivul deciziei.
Recursul este fondat.
Potrivit cu dispozițiile art. 281 din Codul d e procedură civilă pot fi îndreptate de către instanță doar omisiunile cu privire la numele, calitatea ori susținerile părților sau cele de calcul.
Așa cum rezultă din considerentele și dispozitivul deciziei recurate, chiar cu îndreptarea ulterioară, judecata a purtat asupra altor părți și a altei sentințe decât cele din prezenta cauză, motiv care atrage, în condițiile prevăzute de art. 105 din Codul d e procedură civilă, nulitatea absolută a actelor de procedură și reluarea judecății.
În condițiile prevăzute de dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursul și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulat de recurentul - pârât - reclamant, împotriva deciziei civile nr. 185 din 12 februarie 2009 și a încheierii de ședință din data de 09 aprilie 2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - pârâtă.
Casează încheierea și decizia și trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
.
2ex./5.11.2009
-3.-;
Jud.3.-
Președinte:Doinița MihalceaJudecători:Doinița Mihalcea, Daniela Adriana Bînă, Ioana
| ← Divort. Decizia 1308/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Divort. Decizia 850/2009. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
