Divort. Decizia 132/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 132/R-MF
Ședința publică din 29 ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător: - ---
Judecător: - -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul civil declarat de pârâta - împotriva deciziei civile nr.115/A/MF din data de 10 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului de față au avut loc în ședința publică din 22 ianuarie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie. Pronunțarea a fost amânată pentru astăzi când, în urma deliberării s-a dat următoarea soluție.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.305/MF/19 martie 2008, Judecătoria Curtea d Argeș, admițând acțiunea formulată de, precum și cererea reconvențională formulată de, a desfăcut căsătoria încheiată la data de 23 noiembrie 1996 între aceștia și trecută în registrul stării civile al Primăriei Curtea de A, la nr.222 din aceeași zi, din vina ambilor soți, dispunând reluarea, de către reclamantă, a numelui avut anterior căsătoriei, acela de. A fost încredințat, spre creștere și educare, reclamantului minorul, născut la data de 10 martie 1998 și respinsă, în această privință, cererea reconvențională a pârâtei, care a fost obligată la plata unei contribuții la cheltuielile de creștere și educare de 125 lei lunar, începând cu data pronunțării și până la majorat. I-au fost încuviințate pârâtei legături personale cu minorul, cu posibilitatea de a-l lua în domiciliul său, timp de 1 săptămână în vacanța de C, exclusiv sărbătorile religioase, 1 săptămână în vacanța de Paște, inclusiv sărbătorile religioase, 1 lună în vacanța de vară (august), precum și în 1 și a 3 săptămână ale fiecărui luni, începând cu sâmbătă orele 1000până duminică orele 1700.
În motivare, s-a reținut în fapt că părțile s-au despărțit în fapt în data de 9 august 2007, anterior între ele existând neînțelegeri care fac imposibilă continuarea căsătoriei.
În ceea ce privește minorul s-a constatat că acesta se află în îngrijirea bunicilor paterni și, audiat de către instanță, a arătat că dorește să fie încredințat tatălui.
Probele testimoniale și ancheta socială dispusă au constatat că bunicii paterni îngrijesc corespunzător de minor dispunând de condiții în domiciliul lor, la fel cum dispun și părinții pârâtei, care l-au avut în grijă, până la despărțirea soților. Totodată, în privința reclamantului, s-a reținut că acesta trimite bani permanent părinților săi, pentru a asigura mijloacele materiale copilului față de care este atașat.
În același timp, s-a reținut că și pârâta trimite sume de bani, motiv pentru care, obligarea la plata contribuției la cheltuieli s-a făcut numai de la data pronunțării hotărârii.
Prin apelul declarat împotriva sentinței, pârâta a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate, în sensul că în mod greșit instanța a admis acțiunea formulată pentru soțul său, care nu a semnat-o întrucât nu era în țară la data introducerii ei și, deci, nici nu s-a prezentat, așa cum legiuitorul prevede, personal la instanță pentru aod epune. Procura de reprezentare pentru reclamantul aflat în străinătate este ulterioară depunerii acțiunii și nu privește acest moment.
Pe de altă parte, instanța a greșit când a admis acțiunea formulată de reclamant care nu a dovedit motivele invocate, dimpotrivă acesta fiind cel ce a inițiat o relație extraconjugală.
Ca atare, acțiunea sa de divorț nu putea fi admisă, câtă vreme pârâta s-a opus.
Nici în ceea ce privește încredințarea minorului, arată apelanta, legea nu a fost respectată.
Astfel, reclamantul își are domiciliul în Italia și încredințarea a avut în vedere activitatea exclusivă a bunicilor paterni care nu au formulat cerere de încredințare în favoarea lor.
Dimpotrivă, pârâta-apelantă prezintă garanții pentru creșterea și educarea minorului, este mai atașată de el, s-a aflat permanent în îngrijirea părinților săi, față de care eventual solicită încredințarea, în măsura în care instanța va aprecia.
Tribunalul, prin decizia civilă nr.115/A/MF din 10 octombrie 2008, respins ca nefondat apelul și a obligat-o pe apelantă la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a reținut în fapt că lipsa mandatului de reprezentare în cauză nu ar fi dovedită, acțiunea fiind promovată cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale în materie.
Și în ceea ce privește starea de fapt s-a reținut că, într-adevăr, potrivit probelor fondului raporturile dintre părți sunt grav vătămate.
Deopotrivă, măsura încredințării s-a reținut că ar corespunde voinței minorului, dar și condițiilor materiale de creștere și educare constatate de referatele de anchetă socială efectuate în domiciliile părților.
În ceea ce privește încredințarea copilului către unul dintre părinți, s-a reținut că drepturile și obligațiile legate de creșterea și educarea minorului se impun cu prioritate părinților acestora și numai în măsura în care se constată imposibilitatea exercitărilor corespunzătoare, măsura poate fi luată față de o altă persoană.
Împotriva deciziei, în termen, a declarat recurs reclamanta - criticând-o pentru nelegalitate, motiv prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sinteză după cum urmează:
- cu greșita interpretare a dispozițiilor art.612 alin.4 Cod procedură civilă, instanța a considerat că cererea a fost formulată în condițiile prevăzute de lege. Astfel, procura prin care avocatul a fost mandatat a-l reprezenta pe reclamant în procesul de divorț este eliberată ulterior promovării acestuia, tribunalul nearătând pentru care motiv lipsa mandatului de reprezentare s-ar putea încadra în cerința prezentării personale a părții pentru a depune acțiunea sa;
- totodată, cu greșita interpretare a legii, instanța a reținut că este posibilă invocarea de către reclamant a propriei culpe în destrămarea relațiilor de căsătorie pentru a obține satisfacția acțiunii sale și respectiv a vedea pronunțat divorțul. Astfel, din toate probele rezulta că reclamantul este cel care a intrat într-o relație de concubinaj ce durează de o bună bucată de timp. Instanța de fond trebuia să înlăture ca nesincere mărturiile foștilor săi socri, având în vedere dovedirea dușmăniei pe care aceștia o poartă;
- în sfârșit în ceea ce privește încredințarea minorului, instanța a ignorat dispoziția legală potrivit căreia măsura trebuie să aibă în vedere în primul rând interesul copilului. Acesta se află în prezent la bunicii paterni care încearcă să-l îndepărteze afectiv de mamă, deși aceasta i-a asigurat creșterea până la momentul despărțirii soților.
Curtea, din oficiu, a pus în discuția părților în ședința publică din data de 22 ianuarie 2009, situația de fapt în care ambii părinți se află plecați și își continuă viața în străinătate, în vreme ce minorul a rămas în țară în îngrijirea bunicilor.
Examinând decizia, atât prin prisma criticilor aduse, cât și a celor constatate din oficiu, recursul se constată ca fiind fondat, pentru cele ce se vor arăta:
Într-adevăr, instanța de apel deși a reținut că a fost investită cu critica vizând lipsa mandatului de reprezentare, nu arată pentru care motiv l-a promovarea acțiunii au fost respectate dispozițiile legale în materie, ci doar face simpla afirmație că nu a fost dovedită, de către partea care o invocă, lipsa acestuia.
O atare procedură valorează necercetare a fondului, respectiv existența în persoană a reclamantului în fața judecătorului la promovarea acțiunii, dar nici eventuala sancțiune legală a unei astfel de lipse sau în ce măsură mandatul prezentat pentru judecată ar fi acoperitor și momentului depunerii acțiunii, în condițiile speciale ale procedurii divorțului care prevăd obligativitatea instanței de a da sfaturi în vederea împăcării părților. A reține că pârâta trebuia să dovedească lipsa mandatului echivalează cu impunerea dovedirii unui fapt negativ, ceea ce nu este permis, în materia probelor, instanța fiind obligată a cerceta dacă acest mandat exista, iar dacă nu, să solicite proba pozitivă a existenței lui.
Necercetarea fondului atrage, în condițiile art.315 Cod procedură civilă, obligativitatea instanțelor de a se pronunța asupra a ceea ce au fost investite numai în acest mod instanța de control putând exercita un control judiciar.
Nici în ceea ce privește modul de stabilire a culpei în destrămarea relațiilor de căsătorie, tribunalul nu și-a îndeplinit obligația de a cerceta direct probele.
Astfel, instanța de apel constată că la fond a fost administrată proba testimonială și din ea reținută starea conflictuală și deci vătămare a relațiilor de familie.
În mod direct, tribunalul nu analizează aceste probe, ci își însușește numai concluzia judecătoriei, deși sarcina sa era aceea de a face o proprie apreciere asupra situației de fapt.
În sfârșit, soluția se constată a fi pronunțată cu nerespectarea legii și în ceea ce privește încredințarea minorului.
Astfel, s-a solicitat încredințarea lui față de unul dintre părinți sau, în subsidiar, față de bunici.
Instanța nu a dispus efectuarea anchetei sociale care să determine condițiile materiale de care dispun cei față de care s-a solicitat încredințarea decât în privința bunicilor și totuși a dispus încredințarea către unul dintre părinți.
O asemenea procedură este greșită, formală, nederminându-se condițiile de care efectiv părinții dispun în domiciliile lor pentru creșterea și educarea minorului.
În mod corect, instanța trebuia să dispună efectuarea anchetelor sociale la domiciliile reale, efective ale acestora, chiar dacă ele sunt în străinătate, prin intermediul autorităților responsabile din acele țări.
În caz contrar, dacă părinții nu au posibilitate, fie permanent, fie temporar de a se îngriji personal de creșterea și educarea copiilor lor, legiuitorul a edictat dispozițiile art.42 alin.2 Codul familiei sau cele ale Legii nr.272/2004 privitoare la ocrotirea copilului aflat în dificultate.
Cum se poate observa, instanța a ignorat aceste dispoziții legale făcând o judecată formală, fără a intra în cercetarea fondului prin administrarea și evaluarea directă a probelor necesare soluționării tuturor capetelor de cerere prin prisma tuturor motivelor și apărărilor aduse de părți.
În concluzie, urmează ca în temeiul art.312 Cod procedură civilă, recursul să fie admis, decizia casată și cauza trimisă, spre rejudecare, aceluiași tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta -, împotriva deciziei civile nr.115/A/MF din 10 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul.
Casează decizia și trimite cauza, spre rejudecare, aceluiași tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
-,
Grefier,
Red.-/10.02.2009
GM/4 ex.
Jud.apel:
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Veronica Șerbănoiu Bădescu
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1118/2009. Curtea de... | Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 74/2010. Curtea... → |
|---|
