Divort. Decizia 135/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.135
Ședința publică din 17 februarie 2009
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Ion Graur
JUDECĂTOR: Dr.- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de recursul declarat de reclamanta pârâtă reconvențional împotriva deciziei civile nr. 532/27.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul și Autoritatea Tutelară T, având ca obiect desfacerea căsătoriei.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta recurentă personal și asistată de avocat și pârâtul intimat personal și asistat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța, în virtutea rolului activ și a dispozițiilor art.129 Cod procedură civilă, pune în vedere părților să încerce soluționarea cauzei pe cale amiabilă, respectiv să stabilească de comun acord programul de relații firești.
Reclamanta recurentă arată că este de acord ca pârâtul să o ia pe minoră, dar nu în fiecare săptămână, ci de două ori pe lună, sâmbăta și duminica, câte 4-5 ore.
Pârâtul intimat arată că nu este de acord cu stabilirea programului de relații firești în această modalitate, întrucât reclamanta îi interzice să ia legătura cu minora și de asemenea, nu a fost înștiințat despre datele în care s-a desfășurat programul de consiliere.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în recurs.
Reclamanta recurentă prin apărător solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurate în sensul respingerii apelului și menținerii hotărârii primei instanțe, arătând că instanța de apel nu a ținut cont de raportul de evaluare psihologică a minorei, de reacțiile de respingere ale acesteia față de tatăl său, astfel că nu este în interesul copilului să fie luat la domiciliul tatălui, necunoscându-se condițiile de locuit ale acestuia.
Pârâtul intimat prin apărător solicit respingerea recursului și menținerea deciziei civile recurate ca fiind temeinică și legală, arătând că relația tată-fiică este una puternică, bazată pe afecțiune, raportul de evaluare fiind făcut în lipsa tatălui, pârâtul având condiții bune de locuit, fapt dovedit cu contractul de comodat depus la dosar, este încadrat în muncă, astfel că nu există motive pentru a-i fi îngrădit dreptul de a avea relații firești cu minora.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.532/27.06.2008 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa admis apelul declarat de pârâtul apelant, împotriva sentinței civile nr.1781/14.02.2008, pronunțata de Judecătoria Timișoara, în dosar nr-, in contradictoriu cu intimata.
A schimbat în parte hotărârea apelată în sensul că:
A încuviințat programul de vizită a minorei de către pârâtul apelant în prima și a treia săptămână din lună, de vineri de la orele 17,00 până duminică la orele 12,00 și două săptămâni în vacanța de vară a minorei, programul de vizită urmând să se desfășoare la domiciliul pârâtului apelant cu obligația acestuia de a o lua pe minoră de la domiciliul mamei și aor eaduce pe minora la domiciliul mamei intimate.
A menținut în rest dispozițiile hotărârii apelate.
A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către apelant.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut în esență că prin sentința civilă nr.1781/14.02.2008, pronunțată în dosar nr. -/2007, Judecătoria Timișoaraa admis în parte cererea principală formulată de reclamanta, împotriva pârâtului; a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant reconvențional în contradictoriu cu reclamata-pârâtă reconvențional; a desfăcut căsătoria încheiată la data de 30.01.1999 și înregistrată în registrul de stare civilă al Primăriei Municipiului T sub nr. 82/1999 din culpa comună a soților; a dispus reluarea de către reclamantă a numelui purtat anterior căsătoriei, respectiv acela de "", a încredințat reclamantei spre creștere și educare pe minora, născută la 27.11.1999; obligat pârâtul să plătească reclamantei în beneficiul minorei o contribuție de întreținere în cuantum de din veniturile nete lunare, de la data introducerii cererii de chemare în judecată - 23.08.2007 - până la majoratul minorei; a stabilit programul de vizitare a minorei de către reclamantul reconvențional în următoarea modalitate: în primul și al treilea sfârșit de săptămână din luna, sâmbăta între orele 12.00 si 19.00 să o poată vizita pe minora la domiciliul acesteia și a obligat reclamanta pârâtă reconvențională să plătească reclamantului reconvențional suma de 3,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Judecătoria a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 30.01.1999, iar prin sentința civilă nr. 502/PI a Tribunalului Timișa fost admisă adopția de către părți a minorei, pentru care s-a eliberat un nou certificat de naștere sub numele, având seria - nr. -.
Prima instanță a reținut din probele testimoniale ca raporturile dintre soți sunt grav vătămate, ca starea de fapt actuala reprezinta manifestarea aspectului ca părțile nu se afla în situația unei neînțelegeri trecătoare ci a deteriorării relațiilor de afecțiune și atașament specifice căsătoriei, astfel că aceasta nu poate continua, motiv pentru care, în baza art. 38 alin.1 fam. art. 613.pr.civ. a desfăcut căsătoria din culpa comuna a soților apreciind că lipsa de comunicare și incapacitatea de depășire a problemelor survenite în căsătoria lor le revine ambilor.
Ca o consecință a desfacerii căsătoriei, în temeiul art. 40 alin. 3.fam. a dispus ca reclamanta va relua numele purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de "".
Cu privire la cererea de încredințare a minorei s-a reținut că aceasta după despărțirea în fapt a soților a rămas în grija reclamantei și că raportul de evaluare psihologica întocmit de către Direcția Generala de Asistenta Sociala și Protecția Copilului T și depus la dosarul cauzei a relevat atașamentul minorei fata de mama sa, încrederea față de mamă și față de afectivitatea pe care o primește de la aceasta, iar în ce îl privește pe tată, atașamentul față de acesta este unul bivalent, marcat atât de temeri cât și de dorința de a relaționa cu el.
S-a reținut că raportat la dispozițiile art.42 alin.1 Codul familiei este în interesul minorei să fie încredințată mamei, iar în baza art.97 coroborat cu dispozițiile art.86 Codul familiei s-a dispus obligarea pârâtului la plata unei contribuții de întrepnere pe seama minorei.
În baza dispozițiilor art.43 alin.3 din Codul familiei instanța a stabilit programul de vizită a minorei de către tatăl său în modalitatea mai sus arătată.
Prin apelul declarat împotriva sentinței civile nr.1781/14.02.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara pârâtul a solicitat modificarea în totalitate a dispozițiilor privitoare la programul de vizitare a minorei în sensul admiterii cererii apelantului prin care să i se încuviințeze de către instanța de judecata și posibilitatea de aop utea lua pe minora la domiciliul propriu conform programului menționat în întâmpinarea depusa în prima instanță si anume: de două ori pe lună la sfârșit de săptămână, de vineri după-amiaza,până duminica la prânz în vacanțele școlare să i se permită luarea minorei în vacanța de primăvară o săptămână, în vacanța de iarnă o săptămână și în vacanța de vară o săptămână.
In motivarea apelului, pârâtul arată că prima instanță a reținut doar cererea privitoare la programul de vizitare al minorei, fără a reține si a se pronunța cu privire la cererea subsidiară prin care a solicitat luarea minorei la domiciliul său, conform programului inserat în această acțiune.
A arătat că instanța a reținut doar faptul că reclamantul reconvențional ar fi solicitat doar încuviințarea dreptului de vizitare al minorei, fără însă a reține că programul inserat in cuprinsul cererii reconvenționale, face referire doar la luarea minorei la domiciliul tatălui său.
A susținut că instanța de fond a reținut doar depozițiile martorilor părții adverse din care ar reieși că pârâtul ar fi o persoană recalcitrantă, pusă pe scandal, fără însă a lua în seamă și depozițiile martorilor propuși de apelant, din care rezultă contrariul celor afirmate de ceilalți martori în cauză.
A arătat că prin sentința apelată în cauză, a încuviințat pârâtului un program de vizitare al minorei foarte drastic, (de doar 5 ore în ziua de sâmbătă a fiecărei celei de a doua săptămână a fiecărei luni calendaristice), reducând astfel dreptul pârâtului de aov izita pe minoră la domiciliul reclamantei cu mult si față de cerințele reclamantei, stipulate in precizarea la acțiune, prin care aceasta a fost de acord cu "încuviințarea unui program de vizitare a minorei, restrâns la zilele de week-end", un program de vizită cu mult mai permisiv decât cel dispus de către prima instanță (cinci ore la două săptămâni).
In speța de față, minora nefiind pusă in postura de a urma un tratament medical riguros, care să-i facă imposibilă părăsirea domiciliului matern, apelantul consideră că lăsarea în grija tatălui pentru o perioadă de o săptămână în fiecare vacanță școlară, ar fi în concordanță cu satisfacerea interesului major ale acesteia, fără a perturba în vreun fel creșterea, educarea sau pregătirea profesională a acesteia.
A arătat că limitarea legăturilor copilului cu părintele său, s-ar părea justificată, numai in cazuri de boli grave, molipsitoare, ori în speța de față nu se impune luarea unor astfel de măsuri, întrucât apelantul nu suferă de nici o boală care să pună în primejdie sănătatea minorei.
Tribunalul a apreciat întemeiat apelul declarat de pârât și a schimbat în parte sentința civlă atacată, stabilind modalitatea de vizită conform dispozitivului deciziei civile pronunțate în cauză.
A reținut că din declarațiile martorilor audiați în cauză a reieșit că între minora și tatăl său există relații de afecțiune, iar prin raportul de evaluare psihologică a copilului întocmit de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T rezultă că minora își dorește să relaționeze cu tatăl, să petreacă timp in prezenta lui, dar prezintă o imagine negativă a acestuia, descriind imaginea paternă ca fiind agresivă verbal.
S-a reținut că raportul de evaluare psihologică a concluzionat că minora prezintă un atașament ambivalent față de tatăl său, atașament care s-a format probabil în urma unor relații conflictuale la nivelul mediului familial și deși copilul își dorește contactul cu, acest contact este perturbat de conflictul existent.
În termen împotriva deciziei civile nr.537 din 27.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs reclamanta care a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului declarat de pârât și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe.
În motivare a arătat că din declarațiile martorelor și audiate în fața primei instanțe, reiese cu certitudine faptul că minorei îi este frică de pârât, acesta provocând scandaluri ce au afectat-o din punct de vedere psihic, minora devenind agresivă la rândul ei iar pârâtul a fost cel care i-a spus că este adoptată.
A arătat că tribunalul nu a luat în considerare faptul că în considerentele raportului de evaluare psihologică a copilului se reține că " a descris imaginea paternă ca fiind agresivă verbal, pus pe scandal cu o igienă precară, consumator de bere, asculta muzică tare noaptea și nu poate să doarmă, etc".
A reținut că nu s-a luat în considerare de către instanță faptul că în vederea realizării evaluării psihologice complete s-a încercat evaluarea relației tată-copil în cadrul unei întâlniri directe la sediul Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T, dar acest lucru nu a fost posibil deoarece, la vederea tatălui, s-a retras și s-a poziționat între mamă și psiholog, minora solicitând psihologului să-l scoată pe afară.
A arătat că luarea minorei la domiciliul tatălui pune în pericol integritatea copilului și dezvoltarea armonioasă din punct de vedere fizic, psihic și educațional iar până în prezent domiciliul pârâtului este comun cu al reclamantei.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea recursului cu motivarea că cererea de recurs nu are la bază nici un temei legal de declarare a acestei căi extraordinare de atac, iar cele menționate de către recurentă ca fiind " motive de recurs", nu pot fi încadrate în nici unul dintre temeiurile prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, aceasta mulțumindu-se să facă aprecieri referitoare la modul în care instanța de apel a considerat să se pronunțe cu privire la temeinicia anumitor probe din prezentul dosar.
A arătat că este de principiu că atâta timp cât nu s-a dat o hotărâre de decădere din drepturile părintești, dreptul și în același timp obligația părintelui căruia nu i s-a încredințat copilul, de a contribui la creșterea și educarea lui, se pot realiza prin diferite moduri, cum ar fi: lăsarea copilului la domiciliul celuilalt părinte, precum și încuviințarea dată de a-l avea pe copil un interval de timp,cum ar fi timpul vacanțelor școlare, în toate situațiile trebuind să se respecte interesul copiilor, iar limitarea legăturilor copilului cu părintele său i s-ar părea justificată numai în cazuri de boli grave, molipsitoare, ori în speța de față nu se impune luarea unor astfel de măsuri, întrucât apelantul nu suferă de nicio boală care să pună în primejdie sănătatea minorei.
Examinând decizia civilă recurată în raport de motivele invocate, de dispozițiile art.43 Codul familiei, raportat la întreg probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că recursul este fondat.
Astfel, din "Raportul de evaluare psihologică a copilului efectuat de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului rezultă că în urma controlului neurologic realizat la 28.11.2007 minora a fost diagnosticată cu sindrom piramidal bilateral (frustră tetrapareză spastică) și s-a recomandat părinților un climat familial liniștit, tratament medicamentos, terapie, consiliere.
Urmând aceste recomandări, mama minorei, reclamanta a solicitat Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului includerea acesteia într-un program de consiliere, iar în urma evaluării copilului s-a întocmit un plan de consiliere.
Conform concluziilor raportului de evaluare psihologică a copilului, întocmit de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului nu se pot realiza întâlniri comune tată-fiică datorită resentimentelor puternice ale copilului pentru tată iar forțarea unor astfel de întâlniri ar pune în pericol relația terapeutică existentă și progresele obținute până în prezent, ceea ce contravine interesului superior la copilului.
Coroborând concluziile referatului de evaluare psihologică cu declarația minorei dată în camera de consiliu (fila 19 dosar recurs) conform căreia nu dorește să rămână peste noapte în altă locuință numai cu tatăl său, cu faptul că este în interesul minorei să păstreze și să dezvolte relația de familie cu ambii părinți, Curtea constată că în prezent este în interesul minorei ca relațiile personale cu tatăl său să nu inclusă rămânerea peste noapte a minorei la domiciliul tatălui.
În raport de principiul disponibilității procesului civil, Curtea va lua în considerare și faptul că reclamanta a fost de acord ca vizitele să se facă de două ori pe lună, sâmbăta și duminica, urmând a modifica programul care nu va include vizitele din perioada vacanței de vară și nici rămânerea peste noapte a minorei la tatăl său.
Propunerea reclamantei recurente, respectiv ca vizitele să se facă doar la domiciliul său și nu și al pârâtului intimat nu a fost primită de instanța de recurs întrucât prin aceasta s-ar încălca atât dispozițiile art.43 alin.3 Codul familiei conform cărora părintele căruia nu i se încredințează copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta și de a veghea la creșterea, educarea și pregătirea lui profesională precum și dispozițiile art.97 Codul familiei conform cărora ambii părinți au aceleași drepturi și îndatoriri față de copii lor minori.
Față de considerentele arătate Curtea în baza art.312 Cod procedură civilă va admite recursul reclamantei, va modifică în parte decizia civilă atacată în sensul că va admite apelul declarat de pârâtul reclamant reconvențional împotriva sentinței civile nr. 1781/14.02.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, va stabili programul de relații personale a minorei cu tatăl său - reclamant reconvențional, în prima și a treia săptămână din lună, în zilele de sâmbătă și duminică, între orele 14-20 prin luarea minorei de către tată, la domiciliul său și obligarea acestuia de a aduce pe minoră la domiciliul mamei, la sfârșitul programului.
Respinge în rest cererea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional cu privire la stabilirea programului de relații personale cu minora.
Menține în rest dispozițiile sentinței civile nr. 1781/14.02.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta pârâtă reconvențional împotriva deciziei civile nr. 532/27.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică în parte decizia civilă atacată în sensul că
Admite apelul declarat de pârâtul reclamant reconvențional împotriva sentinței civile nr. 1781/14.02.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
Stabilește programul de relații personale a minorei cu tatăl său - reclamant reconvențional, în prima și a treia săptămână din lună, în zilele de sâmbătă și duminică, între orele 14-20 prin luarea minorei de către tată, la domiciliul său și obligarea acestuia de a aduce pe minoră la domiciliul mamei, la sfârșitul programului.
Respinge în rest cererea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional cu privire la stabilirea programului de relații personale cu minora.
Menține în rest dispozițiile sentinței civile nr. 1781/14.02.2008.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Adriana Corhan Dr.- -
GREFIER
- -
Red.ML/24.02.2009
Dact./24.02.2009
Judecătoria Timișoara -judecător
Tribunalul Timiș -judecători -,
2 ex.
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Ion Graur, Adriana Corhan
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
