Divort. Decizia 1371/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1582/2009)
Completul 4
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia civilă nr. 1371
Ședința publică de la 22.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie MARI -
JUDECĂTOR 2: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 3: Andreea Doris Tomescu
GREFIER - I -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta - reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 86 din 29.04.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul - pârât și cu autoritatea tutelară de pe lângă PRIMĂRIA T
are ca obiect - divorț cu copii.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta - reclamantă personal și asistată de avocat care depune la dosar împuternicirea avocațială nr. -/2009 emisă de Baroul București și intimatul - pârât prin mandatar cu împuternicire (fila 33 dos.nr- - Judecătoria Turnu Măgurele ), lipsind autoritatea tutelară de le lângă Primăria T
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, constată procedura de citare legal îndeplinită cu intimatul - pârât, prin prezența mandatarului acestuia, avocat conform împuternicirii aflată la fila 33 - 34 dos.nr- - Judecătoria Turnu Măgurele.
Curtea procedează la legitimarea recurentei - reclamante cu CI seria - nr. - CNP - eliberată de SPCLEP T M la data de 03.07.2006.
Apărătorul recurentei - reclamante depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200,00 lei - chitanța seria - nr. -/20.10.2009 și timbru judiciare de 0,15 lei.
In continuare, învederează că, înțelege să susțină motivele de recurs invocate, respectiv art. 304 pct. 6 și 9, fără a mai susține critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 5, cu privire la divorț.
Recurenta - reclamantă personal, la interpelarea Curții, învederează faptul că este de acord cu cele menționate de către apărătorul său, în sensul că mai susține critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 5, cu privire la divorț.
Apărătorul recurentei-reclamante, învederează că nu mai are alte cereri sau probe de administrat.
Mandatarul intimatului - pârât depune în susținerea probei cu înscrisuri, adeverința pentru anul școlar 2008 - 2009, emisă de Colegiul de educație preșcolară și primară - -, tradusă în limba română, din care rezultă că minora este elevă, pe care a comunicat-o și apărătorului recurentei - reclamante.
Apărătorul recurentei - reclamante, învederează că a luat cunoștință de înscrisul depus de intimatul - pârât și nu solicită probe.
Curtea, în baza art. 305 Cod procedură civilă, încuviințează pentru intimatul - pârât proba cu înscrisuri, apreciind-o utilă, concludentă și pertinentă cauzei.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentei - reclamante, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului și încredințarea spre creștere și educare a minorei către mamă.
Apreciază că tribunalul, prin decizia pronunțată, a acordat mai mult decât s-a cerut, motiv pentru care a invocat disp. art. 304 pct. 6 cod procedură civilă, deoarece cererile formulate de intimatul - pârât nu au fost formulat direct de acesta, ci prin mandatar, care conform împuternicirii aflate la dosar, l-a reprezentat pe intimatul - pârât numai pentru capătul de cerere privind divorțul, neexistând vreo împuternicire și pentru capătul de cerere privind încredințarea minorei.
Cu privire la motivele recursului întemeiate pe disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, apreciază că decizia recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, deoarece prin încredințarea minorei către intimatul - pârât, i-au fost încălcate acesteia dreptul la educație, la un trai decent și la siguranța zilei de mâine, având în vedere că din toate probele administrate în cauză, nu a rezultat locul de muncă, situația financiară, domiciliul intimatului, școala la care este înscrisă minora, fiind încălcate dispozițiile Codului Familiei. Depune concluzii scrise, precizând că nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Mandatarul intimatului - pârât, solicită respingerea recursului ca nefondat, avându-se în vedere că împuternicirea dată de către clientul său, conform art. 42 cod familie, a privit ambele capete de cerere, respectiv divorțul dintre părți, cât și încredințarea minorei, așa încât nu se poate pune problema lipsei calității de reprezentant.
Mai arată că nu sunt fondate criticile referitoare la încredințarea minorei și apreciază că în mod corect i-a fost încredințată aceasta intimatului spre creștere și educare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- la Judecătoria Turnu Măgurele, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părți, din vina exclusivă a pârâtului, să-i fie încredințată spre creștere și educare minora -, născută la data de 4 decembrie 2000, obligarea pârâtului la plata unei pensii lunare de întreținere pentru minoră iar după desfacerea căsătoriei să-și reia numele avut anterior și anume "", cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 2 noiembrie 1996, iar la data de 4 decembrie 2000 s-a născut minora . La scurt timp după nașterea copilului pârâtul a început să-și schimbe comportamentul față de ea și față de viața de familie, toate problemele create avându-și originea în practicarea jocurilor de noroc. Pe durata relației lor pârâtul a întreținut mai multe relații extraconjugale în care acesta a investit din punct de vedere financiar sume importante.
În cauză, pârâtul prin procurator av. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa reclamantei pârâte, să-i fie încredințată lui spre creștere și educare minora născută la data de 4 decembrie 2000, obligarea reclamantei-pârâte să plătească în favoarea minorei pensie de întreținere, iar după desfacerea căsătoriei aceasta să-și reia numele avut anterior încheierii căsătoriei "", cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul a arătat că motivele de divorț invocate de către reclamantă sunt neadevărate. EI nu a practicat niciodată jocurile de noroc și nici nu a avut relații extraconjugale cu alte femei. În toamna anului 2006, mai precis în luna septembrie, împreună cu reclamanta și copilul lor s-au stabilit în Spania pentru a munci și a-și asigura un trai decent, el găsind un loc de muncă, iar minora a mers în clasa I la o școală unde s-a acomodat foarte repede. De la începutul anului 2008, reclamanta a început să-și schimbe comportamentul față de el și față de copil în sensul că devenise indiferentă și nu le mai acorda nici o atenție. La sfârșitul lunii iunie 2008 el a reușit să ajungă în țară, s-a întâlnit cu reclamanta și aceasta i-a spus că vrea să divorțeze. A luat minora cu el, reclamanta fiind de acord cu acest lucru și după puțin timp s-a reîntors în Spania împreună cu minora. In prezent minora a început cursurile clasei a III-a în Spania, el ocupându-se de îngrijirea acesteia, iar curând va veni să locuiască cu ei și mama lui care îl va ajuta cu copilul. Minora s-a acomodat foarte bine la viața din Spania, are prieteni, colegi și este foarte atașată de el, care îi oferă condiții foarte bune.
În ședința publică din 20.11.2008, pârâtul a invocat excepția lipsei de competență a Judecătoriei, față de dispozițiile Regulamentului nr.2201/2003 al Consiliului Europei și faptul că la data introducerii acțiunii, minora avea reședința obișnuită în Spania.
Prin sentința civilă nr.1611/20.11.2008 Judecătoria Turnu Măgurelea respins ca nefondată excepția necompetenței Judecătoriei Turnu Măgurele în ceea ce privește încredințarea minorei, invocată de pârâtul reclamant, prin procuratorul său; a admis în parte acțiunea civilă de divorț formulată de reclamanta pârâtă și cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant; a declarat desfăcută căsătoria încheiată între părți la data de 2.11.1996, din vina ambelor părți, urmând ca reclamanta pârâtă să își reia numele avut anterior încheierii căsătoriei și anume ""; a încredințat pârâtului reclamant spre creștere și educare pe minora, născută la data de 4.12.2000; a obligat reclamanta pârâtă să plătească în favoarea minorei suma de 100 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere începând cu data de 21.10.2008 și până la majoratul acesteia; a obligat pârâtul reclamant să plătească reclamantei pârâte suma de 225 lei cheltuieli de judecată după compensare.
Instanța a constatat că excepția necompetenței sale materiale este nefondată, întrucât la momentul introducerii acțiunii, respectiv 22.08.2008, minora își avea reședința obișnuită în România unde se afla din luna aprilie 2008 împreună cu reclamanta și fusese înscrisă și la școală, considerând că acesta este un timp destul de îndelungat pentru a aprecia că minora se adaptase din nou la stilul de viață din țara natală, hotărârea de a pleca din nou în Spania cu minora aparținând în exclusivitate pârâtului care nu s-a consultat cu reclamanta în acest sens.
Coroborând susținerile părților cu actele depuse la dosar și cu depozițiile martorilor audiați, instanța a constatat că părțile s-au căsătorit la data de 2 noiembrie 1996. În anul 2006 acestea au plecat în Spania pentru a munci luând cu ele și pe minora născută din căsătoria lor. Încă din România, părțile aveau neînțelegeri datorită faptului că pârâtul obișnuia să practice jocurile de noroc și să facă împrumuturi de la diverse persoane particulare obiceiuri pe care și le-a păstrat și în Spania. În Spania pârâtul nu contribuia la întreținerea familiei deși era angajat la o firmă privată, aici, reclamanta dându-și seama că acesta are și relații extraconjugale cu alte femei. După sărbătoarea, reclamanta și-a luat lucrurile din domiciliul conjugal unde locuia și mama pârâtului și s-a mutat la părinții ei împreună cu minora. A înscris-o pe aceasta la școală și i-a amenajat o cameră cumpărându-i și calculator. Reclamanta a intrat într-o relație extraconjugală cu un alt pe nume.
Atât timp cât pârâtul a stat în România, respectiv de la sfârșitul lunii iunie 2008 până la mijlocul lunii august 2008, minora a locuit împreună cu tatăl ei și cu bunica paternă în domiciliul acesteia tatăl și fiica fiind nedespărțiți, timp în care reclamanta se afla la B împreună cu acel iar acesta din urmă îi trimitea mesaje pârâtului la care instanța a făcut mai sus referire. Spre sfârșitul lunii august 2008 pârâtul împreună cu minora s-au reîntors în Spania, acesta necomunicând hotărârea reclamantei.
Față de aceste probatorii instanța de fond a constatat că ambii soți sunt vinovați de destrămarea relațiilor de familie, astfel încât în temeiul dispozițiilor art.38 al.1 fam. instanța a admis în parte acțiunea civilă de divorț și cererea reconvențională și a declarat desfăcută din vina ambelor părți căsătoria încheiată la data de 2 noiembrie 1996 și înregistrată la nr.196 în Registrul Stării Civile al Primăriei municipiului
Având în vedere aceleași probatorii, instanța a apreciat că este în interesul superior al minorei, născută la data de 4 decembrie 2000, să fie încredințată spre creștere și educare tatălui său, respectiv pârâtului reclamant, care îi poate asigura condiții bune în Spania fiind ajutat și de mama lui care a venit cu acest scop în Spania, locuind într-un apartament cu chirie toți trei, pârâtul este angajat în muncă obținând venituri suficiente pentru asigurarea nivelului de trai al familiei. La stabilirea acestei măsuri instanța a avut în vedere că minora până la această dată s-a acomodat din nou la condițiile de viață din Spania, frecventând în continuare cursurile școlare la o instituție de învățământ, cursuri pe care le frecventase și înainte de plecarea ei din Spania.
Totodată, instanța a apreciat că în această modalitate minora rămâne în îngrijirea permanentă a tatălui și a bunicii paterne, spre deosebire de reclamantă care în prezent locuiește în B cu un alt în domiciliul surorii sale, iar soluția pe care o găsise reclamanta, adusă la cunoștința instanței, la termenul de judecată din 23 octombrie 2008, conform căreia dacă i s-ar încredința minora ar face naveta săptămânal de la B la părinții ei în T M, nu este potrivită pentru a considera că în acest fel oferă condiții de creștere și educare permanentă a minorei.
Pentru toate aceste considerente în temeiul disp.art.42 alin.1 fam. și art.2 din Legea nr.272/2004, instanța a încredințat pârâtului spre creștere și educare pe minoră.
Potrivit disp.art.86 și art.94 fam.având în vedere necesitățile minorei și posibilitățile materiale ale reclamantei pârâte care poate realiza venitul minim pe economia națională, fiind aptă pentru muncă, instanța a obligat-o pe aceasta să plătească în favoarea minorei suma de 100 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere, începând cu data de 21 octombrie 2008 și până la majoratul acesteia.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta, aceasta criticând sentința ca fiind netemeinică și nelegală, pentru două motive.
Printr-un prim motiv de apel a susținut că în mod greșit prima instanță, nu a desfăcut căsătoria din culpa exclusivă a intimatului - pârât.
A motivat apelanta - reclamantă că a făcut dovada culpei exclusive a intimatului - pârât în destrămarea căsătoriei, constând în aceea că având viciul jocurilor de noroc, a împrumutat sume importante de bani, cu dobândă, pentru restituirea cărora, a înstrăinat, fără acordul ei, apartamentul în care locuiau și un teren situat în T
A mai arătat că intimatul - pârât nu și-a schimbat comportamentul nici în Spania, unde lucrează sporadic, petrecându-și timpul prin baruri.
Prin motivul doi de apel este criticată sentința sub aspectul încredințării minorei, spre creștere și educare intimatului-pârât.
A motivat că în mod greșit prima instanță a încredințat-o pe minoră, intimatului - pârât, deși nu s-a făcut dovada că acesta realizează venituri licite în Spania, iar mediul social pe care îl oferă nu este propice pentru creșterea și educarea minorei.
A mai arătat că, în mod eronat, prima instanță a reținut că minora este înscrisă În clasa a III-a la o școală din Spania, în condițiile în care minora este înscrisă în clasa a I-a la Școala C, din T
În apel, s-a administrat proba cu un martor, la cererea apelantei reclamante, precum și proba cu înscrisuri, depuse de ambele părți.
De asemenea, apelanta - reclamantă a depus concluzii scrise, prin care a criticat sentința ca nelegală și sub aspectul respingerii excepției de necompetență teritorială a Judecătoriei Turnu Măgurele, cu motivarea că la data invocării excepției 20 noiembrie 2008, minora și intimatul-pârât aveau domiciliul în Spania, iar apelanta-reclamantă în B, așa încât competența soluționării cauzei aparține Judecătoriei Sectorului 2
Prin decizia civilă nr.86 A din 29.04.2009, Tribunalul Teleormana respins ca nefondat apelul declarat de apelată și a obligat-o la 800 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât.
În ce privește critica referitoare la respingerea excepției de necompetență teritorială a Judecătoriei Turnu Măgurele, tribunalul a constatat că este nefondată, întrucât nici la termenul indicat de apelanta-reclamantă - 20 noiembrie 08 - și nici la celelalte termene de judecată, o astfel de excepție nu a fost invocată de apelanta-reclamantă.
De asemenea, cererea de divorț fiind introdusă de apelanta-reclamantă,
aceasta a ales instanța de la domiciliul său, potrivit art.607 Cod procedură civilă, așa cum a fost indicat prin cererea de divorț, ca fiind în T M, motiv pentru care, ulterior nu mai putea solicita declinarea competenței, chiar dacă pe parcursul judecății, aceasta și-a schimbat domiciliul.
Tribunalul a apreciat că în mod corect prima instanță a reținut inclusiv culpa apelantei - reclamante în destrămarea relațiilor de familie, atâta timp cât din declarațiile martorilor rezultă că apelanta - reclamantă avea la rândul său, o relație extraconjugală cu un, care lucrase cu foștii soți în Spania.
S-a apreciat de către instanța de apel că în mod corect a reținut prima instanță că minora, locuind din anul 2006 în Spania, mai puțin perioada aprilie - august 2008, frecventând cursurile școlare din acea țară, s-a acomodat în acel mediu, nefiind benefică o nouă schimbare a condițiilor de viață, ceea ce ar genera alte probleme de adaptare pentru minoră.
Pe de altă parte, s-a avut în vedere faptul că, astfel cum a recunoscut apelanta - reclamantă în ședința publică din data de 23 octombrie 2008, aceasta locuiește în B, în apartamentul surorii sale și în măsura în care i-ar fi încredințată minora, ar locui la bunicii materni, iar apelanta - reclamantă ar face naveta săptămânal la T M, ceea ce ar presupune o nouă schimbare a condițiilor de viață ale minorei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate și rejudecând, desfacerea căsătoriei din vina pârâtului, revenirea la numele purtat anterior, încredințarea minorei spre creștere și educare recurentei, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, s-a arătat că intimatul pârât a fost reprezentat în proces de avocat în baza unei procuri. În procura specială depusă la dosar se specifică expres că intimatul pârât urmează să fie reprezentat pe aspectul divorțului, nu și pe aspectul încredințării minorului. La dosarul cauzei nu există procura în original care trebuie să fie apostilată conform Legii nr.105/1992 în atare situație, prin lipsa apostilei, procura nu își produce efectul pe teritoriul României, iar reprezentarea a fost nelegală. Având în vedere lipsa reprezentării legale, întreaga cerere reconvențională este nulă.
Referitor la culpa în desfacerea căsătoriei, recurenta a susținut că nu s-a avut în vedere faptul că intimatul pârât este acela care a părăsit domiciliul, că stă departe de soție din luna iulie 2008, că nu s-a făcut dovada că ea ar fi întreținut relații extraconjugale, instanțele anterioare reținând cu ușurință afirmațiile nedovedite ale intimatului.
Din relațiile obținute din Spania, rezultă că minora a fost înscrisă la o școală, însă nu a urmat cursurile, fiind ștearsă din evidențe și că nu s-a cerut transferul acesteia la o altă școală.
Instanța de apel a considerat în mod greșit că este în interesul minorei să rămână în Spania cu toate că din comunicarea școlii rezultă că are probleme de adaptare.
Reprezentantul intimatului a depus la dosar copii de pe contractele de muncă ale intimatului din care rezultă că acesta nu are loc de muncă stabil, nu rezultă ce salariu are, deci nu se face dovada că pârâtul are venituri sigure și, ca urmare, posibilitatea de a întreține minora, așa cum au reținut în mod greșit instanțele anterioare.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art.304 pct.5, 6 și 9 Cod de procedură civilă.
În calea de atac a recursului intimata nu a formulat întâmpinare.
La dosar a fost depus de către intimat un buletin informativ de note obținute de minora la Colegiul de educație preșcolară și primară, Spania, aferentă anului școlar 2008/2009.
La data de 22.10.2009, apărătorul recurentei reclamante a învederat Curții că înțelege să nu mai susțină motivul de recurs cu privire la culpa în desfacerea căsătoriei, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă. Recurenta prezentă în instanță a învederat că cele arătate de către apărătorul său, în privința renunțării la judecarea motivului de recurs referitor la culpa în desfacerea căsătoriei, corespund voinței sale. Față de acest aspect, având în vedere principiul disponibilității, Curtea nu va mai analiza motivul de recurs ce vizează culpa în destrămarea căsătoriei.
Curtea analizând celelalte critici din cuprinsul motivelor de recurs constată următoarele:
În ce privește criticile referitoarele la reprezentarea în proces a intimatului pârât de către avocat, urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile art, 42 Codul familiei, art. 614, art. 612 și art. și art. 613/1 Cod procedură civilă.
Astfel, dispozițiile art. 42 Codul familiei sunt în sensul că: "instanța judecătorească va hotărî, odată cu pronunțarea divorțului, căruia dintre părinți vor fi încredințați copiii minori".
Potrivit art. 614 Cod procedură civilă: "În fața instanțelor de fond, părțile se vor înfățișa în persoană, afară numai dacă unul dintre soți are reședința în străinătate; în aceste cazuri, părțile se vor putea înfățișa prin mandatar".
În speța de față intimatul pârât are reședința în Spania astfel că a dat mandat de reprezentare avocatului, intitulat act de împuternicire, exactitatea traducerii înscrisului autentic în limba spaniolă fiind certificată de către traducător, semnătura traducătorului fiind legalizată prin încheierea nr. 2182/20 octombrie 2008 de către BNP.
Potrivit art. 612 Cod procedură civilă, cererea de divorț va cuprinde, pe lângă cele prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, numele copiilor minori din căsătorie sau care se bucură de situația legală a copiilor născuți din căsătorie. Dacă nu sunt copii minori, se va face arătare despre aceasta. De asemenea, potrivit art. 613/1 alin. 3 pentru soluționarea cererilor accesorii privind numele pe care soții îl vor purta după divorț, pensia de întreținere și atribuirea locuinței, instanța va putea dispune, atunci când consideră necesar, administrarea probelor prevăzute de lege.
Din interpretarea coroborată a tuturor dispozițiilor legale la care s-a făcut referire mai sus rezultă obligația pentru instanța de judecată ca, odată cu desfacerea căsătoriei, să dispună și asupra încredințării minorilor rezultați din căsătorie, astfel că un mandat dat pentru procesul de divorț se presupune dat și pentru capetele accesorii privitoare la încredințarea minorilor rezultați din căsătorie și stabilirea pensiei de întreținere care se judecă în mod obligatoriu odată cu divorțul.
Din conținutul mandatului dat de către intimatul pârât avocatului rezultă că acesta a fost împuternicit în mod special să intervină în procesul de divorț dintre acesta și soția sa. Mai mult, la începutul competențelor date mandatarului se precizează că acesta este împuternicit "să realizeze în mod valid, în numele mandantului, toate actele procesuale incluse în mod obișnuit în soluționarea de procese sau acțiuni în care reprezentantul său figurează ca parte în oricare dintre situațiile procesuale".
De asemenea, Curtea reține că în cuprinsul actului de împuternicire tradus și legalizat se menționează existența apostilei prevăzută de Convenția d l Haga din 5 octombrie 1961.
Față de dispozițiile legale susmenționate și aspectele reținute cu privire la mandatul dat de intimatul pârât avocatului, Curtea constată că, criticile recurentei referitoare la reprezentarea pârâtului în procesul de față sunt nefondate.
Ca o consecință a constatării legalei reprezentări a pârâtului în prezenta cauză, Curtea urmează să aprecieze ca nefondată și susținerea recurentei în sensul că întreaga cerere reconvențională este nulă.
În ce privește încredințarea minorei, Curtea reține din actul depus la fila 39 dosar apel că minora a fost înmatriculată la data de 11 septembrie 2007 la o unitate de învățământ din Spania, aceasta mergând cu regularitate la cursuri pe durata primului an. În anul școlar 2008-2009 minora s-a prezentat la școală câteva zile în lunile octombrie și noiembrie, iar la data de 7 noiembrie 2008 pârâtul a solicitat transferul, mutându-se în altă localitate. Din datele de referință referitoare la pregătirea școlară a minorei, Curtea reține că aceasta a avut câteva probleme de adaptare la sistem, datorită problemelor de limbă.
De asemenea, din actul depus la dosar în calea de atac a recursului, respectiv buletinul informativ de note obținute de minora la Colegiul de educație preșcolară și primară, Spania, aferentă anului școlar 2008/2009, Curtea reține că la majoritatea disciplinelor minora a luat calificativul insuficient, ceea ce demonstrează neadaptarea minorei la condițiile de învățământ în școala din țara de reședință.
Mai mult, mutarea dintr-o localitate în alta a tatălui în găsirea unui loc de muncă mai bine plătit, demonstrează incertitudinea locuinței, ceea ce este în detrimentul creșterii și educării minorei, intimatul pârât neoferind garanția asigurării mijloacelor minime de locuit.
Un aspect important în aprecierea interesului minorei de a locui la unul dintre părinți este și garanția veniturilor pe care le poate obține părintele căruia i s-a încredințat minorul.
Din actele dosarului, respectiv contractele de muncă încheiate de către pârât, rezultă că acesta prestează o muncă sezonieră, ceea ce conduce la concluzia nesiguranței veniturilor acestuia.
Prin comparare cu intimatul pârât, potrivit anchetei social efectuată în cauză, recurenta reclamantă locuiește într-un apartament compus din trei camere, mobilate corespunzător, proprietatea părinților aceștia și realizează un venit constant de 1000 lei pe lună.
Având în vedere toate aceste aspecte, precum și vârsta și sexul copilului, Curtea apreciază ca fondate susținerile recurentei în sensul că este în interesul minorei să fie încredințată spre creștere și educare mamei.
În consecință, față de acest ultim motiv de recurs găsit întemeiat, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă cu referire la art. 42 alin. 1 Codul familiei, va admite recursul, va modifica decizia recurată și, în consecință, va admite apelul declarat de apelanta reclamantă împotriva sentinței civile nr.1611/20.2008 pronunțată de T M, va schimba în parte sentința, în sensul că va încredința reclamantei pârâte spre creștere și educare pe minora, născută la 04.12.2000. În raport de dispozițiile art. 86 și 94 Codul familiei, având în vedere necesitățile minorei dar și faptul că pârâtul nu a făcut dovada veniturilor realizate, Curtea va obliga pe acesta să plătească în favoarea minorei suma de 162 lei pensie de întreținere lunar, începând cu data de 22.10.2009 și până la majoratul acesteia.
Prin raportare la cele dispuse mai sus, Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva deciziei civile nr.86 A din 29.04.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în contradictoriu cu intimatul pârât și Autoritatea tutelară PRIMĂRIA T
Modifică decizia recurată și, în consecință:
Admite apelul declarat de apelanta reclamantă împotriva sentinței civile nr.1611/20.2008 pronunțată de T
Schimbă în parte sentința, în sensul că încredințează reclamantei pârâte spre creștere și educare pe minora, născută la 04.12.2000.
Obligă pârâtul reclamant să plătească minorei 162 lei pensie de întreținere lunar, începând cu data de 22.10.2009 și până la majoratul acesteia.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
MARI - - - - - -
GREFIER
I -
Red.
Tehnored.
2 ex/19.11.2009
T -
-
T M -
Președinte:IlieJudecători:Ilie, Ionelia Drăgan, Andreea Doris Tomescu
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 458/2009. Curtea de... | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1791/2009. Curtea... → |
|---|
