Divort. Decizia 1373/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1373/R/2009
Ședința publică din 29 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chis JUDECĂTOR 2: Anca Adriana Pop
JUDECĂTOR: --- -
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta, împotriva deciziei civile nr. 6/A din 11 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, privind și pe intimatul și autoritatea tutelară PRIMĂRIA B, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta pârâtei recurente, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar-fila 5, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu suma de 19,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta pârâtei recurente arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Curtea, din oficiu, pune în discuția reprezentantei pârâtei recurente excepția inadmisibilității motivelor de recurs referitoare la temeinicia deciziei și reconsiderarea stării de fapt.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită respingerea excepției invocate de către instanță, arătând că a invocat aceste motive în sprijinul ideii că nu au fost analizate corect temeiul juridic și stare de fapt.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, pentru motivele invocate prin memoriul de recurs pe care îl susține și oral, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2602/2008, pronunțată de Judecătoria Bistrița, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul, împotriva pârâtei, și în consecință:
A declarat desfăcută căsătoria încheiată de părți la data de 07.08.1992 în fața delegatului de stare civilă de pe lângă Primăria municipiului B și înregistrată în registrul de stare civilă sub nr. 402 din 07.08.1992, din vina ambelor părți;
A fost încredințat pârâtei spre creștere și educare minorul, născut la 27.12.1995 și a fost obligat reclamantul să plătească în favoarea minorului cu titlu de pensie de întreținere în cuantum de 90 lei lunar, începând cu data de 30.03.2007 și până la majoratul minorului.
S-a dispus ca pârâta să păstreze numele dobândit prin căsătorie.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 07.08.1992, în fața delegatului de stare civilă din cadrul Primăriei Mun. B, iar din căsătoria lor a rezultat minorul, născut la 27.12.1995.
Probatoriul testimonial administrat în cauză a relevat faptul că după plecarea pârâtei în străinătate, în anul 2001, relațiile dintre soți s-au deteriorat, întrucât pârâta s-a întors rar acasă, soții fiind practic despărțiți în fapt. Deși aceasta afirmă că dorește să se întoarcă în țară spre a relua conviețuirea cu soțul său, nu a manifestat diligență în acest sens, neîntorcându-se în țară spre a relua conviețuirea, astfel că afirmațiile sale nu pot apărea ca veridice. Nici reclamantul de altfel, nu a făcut dovada că a depus eforturi pentru aoc onvinge pe pârâtă să revină în țară, ambele părți manifestând pasivitate față de deteriorarea treptată a relațiilor de căsătorie, complăcându-se în starea de fapt creată de separarea lor în fapt.
În condițiile în care părțile au încetat să mai conviețuiască, căsătoria încheiată nu își mai îndeplinește menirea, iar principiile statornicite de art. 2 din Codul familiei ca fundament al relațiilor de căsătorie, în lipsa sentimentelor de prietenie și afecțiune, dar și a sprijinului moral și material dintre soți, apar golite de conținut.
Față de cele reținute prima instanță a tras concluzia că relațiile dintre cei doi soți sunt grav vătămate, nemaifiind posibilă continuarea căsătoriei, și în temeiul art. 37 alin. 2 și 38 alin. 1 Cod fam. raportat la art. 617 alin. 1 Cod procedură civilă a declarat desfăcută, din culpă comună, căsătoria încheiată, ambele părți făcându-se vinovate de deteriorarea acestor relații.
Văzând concluziile anchetei sociale și având în vedere că minorul locuiește cu mama sa, instanța de fond a apreciat că, în scopul protejării intereselor minorului, născut la 27.12.1995, se impune încredințarea acestuia spre creștere și educare reclamantei, în temeiul art. 42 Cod fam.
În considerarea prevederilor art. 42 alin. 3 Cod fam. rap. la art. 94 Cod fam. reclamantul a fost obligat să plătească în favoarea minorului o pensie de întreținere lunară în sumă de 90 lei lunar, la stabilirea acestui cuantum avându-se în vedere veniturile realizate de acesta potrivit adresei emise de casa județeană de pensii. Această obligație se va executa începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 03.03.2007 și până la majoratul minorului.
Împotriva acestei hotărâri pârâtă a declarat apel.
Prin decizia civilă nr. 6/A din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N s-a respins ca nefondat apelul, reținând că ritica pârâtei, că ea nu are nici o culpă în deteriorarea relațiilor dintre părți, este neîntemeiată, fiind contrazisă de probele administrate în cauză care au reliefat aspectul că pârâta a plecat încă din anul 2001 în străinătate, iar reclamantul a rămas în țară, și că revenea sporadic în țară, soții fiind practic despărțiți în fapt. Acest lucru a fost reliefat de altfel și de martora audiată în apel la cererea pârâtei care a reliefat aceeași situație care demonstrează absența unei conviețuiri între părți specifice relațiilor de familie, iar într-o asemenea situație în mod justificat s-a reținut de către instanță că relațiile dintre cei doi soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu este posibilă din vina ambelor părți, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 38 alin. 1 Codul familiei.
Nu este întemeiată nici aserțiunea pârâtei că părțile ar dori să se împace deoarece în apel fiind chestionat în această privință reclamantul a declarat categoric că nu este posibil acest lucru. Față de această soluție privind capătul principal de cerere în mod justificat și legal, prin sentința apelată, prima instanță, făcând aplicarea dispozițiilor art. 42 și 94 Codul familiei raportat la concluziile anchetei sociale și probele existente la dosarul cauzei, a soluționat cererile accesorii în sensul că a încredințat spre creștere și educare pe minorul pârâtei și l-a obligat pe reclamant să plătească minorului cu titlu de pensie de întreținere suma de 90 lei lunar de la data introducerii acțiunii și până la majoratul acestuia.
Nici soluția din hotărârea atacată prin care s-a încuviințat ca pârâta să-și păstreze numele de familie dobândit prin căsătorie în conformitate cu art. 40 alin. 1 Codul familiei nu a fost schimbată în apel, întrucât acest lucru nu a fost criticat de apelantă prin cererea de apel, fiind dispusă această măsură la cererea pârâtei, pe de o parte, iar pe de altă parte, reclamantul deși nu a fost de acord cu o asemenea soluție nu a declarat apel cu privire la această măsură dispusă de prima instanță, solicitând acest lucru doar cu ocazia dezbaterilor în apel, astfel încât tribunalul, deoarece nu a fost legal sesizat printr-o cerere de apel distinctă de reclamant, nu a verificat dacă au fost justificat reținute împrejurările de fapt de prima instanță care au determinat să adopte această soluție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea deciziei cu admiterea apelului în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului a arătat că probatoriul administrat atât la fond cât și în apel nu este unul concludent în sensul constatării unor împrejurări care să ducă la concluzia că relațiile dintre părți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
Arată că a plecat în Portugalia împreună cu minorul cu acordul reclamantului conform declarației autentificate de Biroul Notarului Public nr. 5651/10.11.2004, iar în cazul în care va găsi de lucru soțul urmând să vină și el, dar a refuzat acest lucru.
În vara anului trecut, când s-a întors în țară i-a explicat reclamantului că nu trăiește cu un alt și dorește reluarea conviețuirii și creșterea și educarea copiilor împreună.
Apreciază că nu are nici o culpă în răcirea relațiilor afective și nu sunt împrejurări care să justifice divorțul, odată cu întoarcerea pârâtei se vor împăca, faptul că este plecată la muncă nu poate constitui motiv suficient de întemeiat pentru desfacerea căsătoriei.
Prin întâmpinarea de la fila 8, reclamantul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei Tribunalului Bistrița -
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând fi respins pentru următoarele considerente:
Excepția inadmisibilității motivelor de recurs este întemeiată, avându-se în vedere că prin conținutul acestora, deși formal au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9.pr.civ. reclamanta învederează că prin decizie s-a făcut o greșită reținere a stării de fapt și că probele au fost apreciate greșit.
Controlul instanței de recurs este limitat la motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-9.pr.civ. și vizează numai motive de nelegalitate.
Cum toate motivele de recurs invocate tind la modificarea deciziei urmare a unei reaprecieri a probelor, Curtea va admite excepția inadmisibilității motivelor de recurs, deoarece instanța de recurs nu examinează faptele cauzei, existența și aprecierea lor aparținând puterii suverane a instanțelor de fond. Controlul exercitat de instanța de recurs se referă doar la corectitudinea concluziei instanței de fond, dacă judecătorii fondului au interpretat și aplicat corect norma de drept.
Curtea reține că art. 304 pct. 10.pr.civ. potrivit căruia "când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii" și art. 304 pct. 11.pr.civ. potrivit căruia "modificarea unei hotărâri se poate cere, când hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate" au fost abrogate prin art. I pct. 1111și pct. 112 din OUG nr. 138/2000 astfel încât dezvoltarea unui motiv de recurs care nu mai este prevăzut după modificarea art. 304 prin OUG nr. 138/2000 este inadmisibilă în prezenta cale extraordinară de atac.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 6/A/ din 11.02.2009 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
--- --- - - -
GREFIER
de, dactilografiat de Sz.
În 2 ex. la data de 03.06.2009
Judecător fond - - Judecătoria Bistrița
Judecători apel -, - Tribunalul Bistrița -
Președinte:Ioan Daniel ChisJudecători:Ioan Daniel Chis, Anca Adriana Pop
| ← Divort. Decizia 1051/2009. Curtea de Apel Cluj | Plasament. Decizia 79/2010. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
