Divort. Decizia 1373/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1904/2009)
Completul 6
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia civilă nr. 1373
Ședința publică de la 22.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie MARI -
JUDECĂTOR 2: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 3: Andreea Doris Tomescu
GREFIER - I -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul - reclamant, împotriva deciziei civile nr. 687 din 27.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă.
are ca obiect - divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul - reclamant personal și intimata - pârâtă, personal. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că dovada achitării taxei judiciare de timbru este depusă la dosar fila 5 - chitanța seria - nr. -/18.08.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei.
Curtea procedează la anularea dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru achitată de recurentul - reclamant cât și legitimarea acestuia cu CI seria - nr. - CNP - eliberată de Secția 8 la 26.09.2000 și intimata - pârâtă cu CI seria - nr. - CNP - eliberată de Secția 8 la 19.12.2001.
Curtea având în vedere că prezenta cauza necesită discuții în contradictoriu, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, la ordine.
La a doua strigare a cauzei la apelul nominal se prezintă recurentul - reclamant personal și intimata - pârâtă, personal.
Recurentul - reclamant personal, învederează că nu solicită probe în cauză, precizând că dorește doar desfacerea căsătoriei.
Intimata - pârâtă învederează că pentru desfacerea căsătoriei nu există dovezi certe.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs, urmând a se avea în vedere prevederile art. 304 pct. 1 - 9, precum și a art. 302 ind.1 lit. c și art. 306 al. 1,3 Cod procedură civilă.
Recurentul - reclamant solicită admiterea recursului așa acum a fost formulat, respectiv desfacerea căsătoriei, având în vedere că, intimata - pârâtă a părăsit domiciliul pentru o perioadă de 2 ani și că nu mai suportă comportamentul acesteia față de el.
Intimata - pârâtă personal solicită respingerea recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 15.02.20078, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta și a solicitat să se dispună desfacerea căsătoriei din culpa pârâtei, fără obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 4513/15.05.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, a fost respinsă ca nesusținută acțiunea formulată de reclamantul, reținându-se în considerente că la termenul de judecată din data de 15.05.2008, când trebuia administrată proba testimonială - reclamantul nu a fost prezent în instanță și nici nu a solicitat prin cerere depusă la dosar amânarea judecății la un alt termen, fiind prezentă doar pârâta, astfel că au fost aplicate în cauză dispozițiile art. 616 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, cererea acestuia fiind înregistrata pe rolul Tribunalul București Sectia a III a Civilă.
În motivarea apelului, apelantul reclamant a criticat hotărârea pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că nu s-a putut prezenta din motive medicale la ultimul termen de judecată când s-a soluționat procesul.
S-a mai susținut că martorul propus de reclamant și audiat de instanță a relatat că pârâta a părăsit domiciliul conjugal la începutul anului 2007, mutându-se într-o localitate din județul D, într-un apartament care reprezintă proprietatea comună a soților, totodată pârâta întreținând relații de concubinaj cu un alt din acea localitate și că pârâta se opune la divorț întrucât nu dorește să se realizeze ulterior desfacerii căsătoriei, o partajare a bunurilor comune pe care le deține în exclusivitate.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că nu sunt reale susținerile făcute de reclamant în cadrul cererii de apel, solicitându-se astfel respingerea căii de atac și menținerea căsătoriei.
Tribunalul a încuviințat părților probe cu înscrisuri și audierea unui martor pentru intimata pârâtă.
Prin decizia civilă nr.687 A/27.05.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul - reclamant, împotriva sentinței civile nr.4513/15.05.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, în contradictoriu cu intimata - pârâtă.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut, din examinarea lucrărilor dosarului, că la termenul de judecată din data de 22.03.2007, instanța a încuviințat părților probe cu înscrisuri și câte 2 martori, însă în speță a fost audiat doar martorul, propus de reclamant, depoziția dată fiind anexată la dosar.
Tribunalul a considerat că soluția adoptată de prima instanță în sensul respingerii cererii de divorț ca nesusținută este justă, întrucât se întemeiază pe dispozițiile art. 616 Cod procedură civilă care stabilesc că "dacă la termenul de judecată, în primă instanță, reclamantul lipsește nejustificat și se înfățișează numai pârâtul, cererea va fi respinsă ca nesusținută".
Ori în cauza de față, reclamantul nu s-a prezentat la proces la termenul de judecată din data de 15.05.2008 și nici nu a depus la dosar cerere prin care să solicite amânarea la un nou termen pentru imposibilitate de prezentare dovedită cu act medical, astfel că în mod corect instanța a făcut aplicarea în cauză a textului menționat.
Împotriva deciziei instanței de apel a formulat recurs reclamantul, cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București Secția III a Civilă.
În motivarea recursului, recurentul reclamant a arătat că este pensionar în vârstă de 75 ani și că a depus la dosar actele doveditoare în sensul că intimata-pârâtă a părăsit domiciliul conjugal mutându-se la țară (sat C Deal, comuna, jud. D) cum a arătat în depoziția sa martorul, că pârâta refuză nejustificat conviețuirea cu recurentul, de mai multe ori punându-i viața în pericol aplicându-i lovituri grave la cap, așa cum rezultă și din adresa Secției 8 Poliție nr. 1.700.709 din 28.01.2009 (depusă la dosar) și că, raporturile dintre părți sunt grav și iremediabil vătămate.
A mai susținut reclamantul că respingerea apelului sau este o eroare judiciara care nu a ținut seama de multiplele dovezi administrate, instanța de apel limitându-se la a repeta textul sentinței Judecătoriei sector 2 B, care arată că nu s-a prezentat la ultimul termen de judecată. Susține recurentul că a angajat un apărător doamna avocat, care cu toate că și-a încasat integral onorariul și a fost prezent în sala de judecata la ultimul termen de fond, nu a cerut amânarea cauzei, deși cunoștea motivul pentru care nu este prezent.
În decizia nr.687A/2009 instanța doar constată că nu și-a îndeplinit obligația de a depune pentru ultimul termen numele și adresa martorului cu toate că procesul mai fusese amânat de 4 ori pentru același motiv. În termenul din 04.02.2009 a depus un certificat medical, dar în aceeași zi în loc să fie la proces, a spart cu toporul mobila din casă, Secția 8 Poliție întocmind un proces-verbal de constatare și fotografiind lucrurile distruse, aflate în curtea imobilului.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 299-316 Cod procedură civilă.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost solicitate și nici administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de prevederile legale incidente în cauza, curtea constată următoarele:
de cuprinsul cererii de recurs cu care a fost investită în cauză, care vizează atât aspecte vizând aplicarea în cauza a prevederilor art. 616 din Codul d e procedură civilă dar și fondul acțiunii de divorț, curtea va proceda la analiza cu prioritate acelor critici care vizează în mod direct soluția pronunțată în apel.
Așa cum rezultă din cuprinsul sentinței primei instanțe, cererea de divorț formulată de recurentul reclamant a fost respinsă ca nesusținută, apreciindu-se că în cauză sunt incidente prevederile art. 616 din Codul d procedură civilă, de lipsa nejustificată a reclamantului la termenul de judecată din data de 15.05.2008.
Prin decizia ce face obiectul recursului, apelul formulat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat, apreciindu-se că prima instanța a făcut o corectă aplicare în cauză a prevederilor art. 616 din Codul d e procedură civilă.
Potrivit art. 616 din Codul d e procedură civilă, dacă la termenul de judecată, în primă instanță, reclamantul lipsește nejustificat și se înfățișează numai pârâtul, cererea va fi respinsă ca nesusținută.
Prin derogare de la dreptul comun, unde judecata poate avea loc chiar dacă este prezent numai pârâtul, ori chiar în lipsa ambelor părți, dacă cel puțin una dintre acestea a solicitat judecarea cauzei în lipsă, dat fiind specificul acestor cauze, determinat de aprecierea căsătoriei ca fiind o problemă de interes general, în materia divorțului, pe lângă obligația părților de a se prezenta personal înaintea instanțelor de fond, art.616 și art. 619 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, stabilesc pentru reclamant cerința de a se înfățișa personal în instanța, pe tot parcursul judecății, atât în primei instanțe cât și în fața instanței de apel.
Dispozițiile art. 616 din Codul d e procedură civilă, reglementează o sancțiune procedurală specială - respingerea cererii de divorț ca nesusținută - ce are drept temei culpa procesuală dedusă din neînfățișarea reclamantului la termenul de judecată, în primă instanță.
Din interpretarea acestei dispoziții legale rezultă că sancțiunea respingerii cererii de divorț ca nesusținută, operează de drept, însă numai atunci când se constată cumulativ: lipsa reclamantului, caracterul nejustificat al acestei absente și înfățișează la judecată doar a pârâtului.
Așadar, pentru a nu se putea retine incidenta acestei sancțiuni, reclamantul, care lipsește în prima instanța, trebuie să dovedească imposibilitatea de prezentare, pentru termenul la care lipsește.
În cauză, așa cum rezultă din partea introductivă a sentinței civile nr. 4513/15.05.2008 a Judecătoriei sector 2 B, rezultă că la termenul de judecată din data de 15.05.2008, s-au înfățișat doar pârâta și martorii propuși de aceasta pentru audiere: și, lipsind reclamantul.
De asemenea, la dosarul de fond nu se află atașată vreo cerere care să fi fost formulată de reclamant în sensul amânării judecării cauzei, pentru termenul sus menționat - 15.05.2008.
Pe de altă parte, nici în prima instanța, nici în faza procesuală apelului și nici în prezentul recurs, reclamantul nu a probat existența unei stări de imposibilitate obiectivă care să îl fi împiedicat atât să se prezinte în prima instanța, la termenul din data de 15.05.2008 cât și să încunoștințeze instanța despre intervenirea unei astfel de împrejurări.
În același timp, curtea nu poate primi susținerile recurentului referitoare la "anularea de către instanțele de fond a probelor administrate în cauză", întrucât pe de o parte, în cuprinsul art. 616 din Codul d e procedură civilă, nu se stabilește un anumit moment procesual până la care ar fi aplicabilă sancțiunea respingerii acțiunii de divorț ca nesusținută, ceea ce înseamnă că aceasta ar putea fi constatată și aplicată în primă instanță, la oricare dintre termenele de judecată stabilite în vederea efectuării cercetării judecătorești (dar anterior constatării pricinii în stare de judecată), la care se constată îndeplinirea celor trei condiții impuse de lege.
De asemenea, susținerea recurentului în sensul că la termenul de judecata din data de 15.05.2008, ar fi fost prezent apărătorul sau care, ar fi omis să solicite amânarea cauzei, nu poate fi apreciată ca fiind de natura să înlăture aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 616 din Codul d procedură civilă.
În acest sens, curtea reține pe de o parte că recurentul nu a făcut dovada prezenței apărătorului său la acest termen, în partea introductivă a sentinței de fond nefăcându-se o astfel de mențiune iar pe de altă parte, că textul de lege cuprins în art. 616 din Codul d e procedură civilă, impune prezența personală a reclamantului, și doar în situațiile de excepție, expres prevăzute de art. 614 din Codul d e procedură civilă, ar fi fost posibilă reprezentarea sa procesuală, or, în cauza de fată reclamantul nu a înțeles să invoce în favoarea sa atare împrejurare și nici să probeze.
În același timp, câtă vreme în apel reclamantul a precizat că fusese încunoștințat de obligația de a se prezenta personal în instanța la termenul din data de 15.05.2008, omisiunea sa de a se prezenta, la acest termen, de a aduce la cunoștința instanței de fond și mai ales de a face dovada existenței unor motive temeinice pentru care nu s-a putut înfățișa la judecata, îi este imputabilă.
În considerarea celor reținute anterior, curtea constată că în mod corect, prin decizia civila recurată apelul a fost respins ca nefondat, instanța de apel făcând o corectă aplicare în cauză a prevederilor înscrise în art. 616 din Codul d e procedură civilă.
În ceea ce privește celelalte critici formulate în recurs, curtea, din verificarea conținutului cererii de recurs formulate de recurent, constată că acesta conține practic o reluare a motivelor de divorț invocate în acțiunea introductivă de divorț.
În cauza însă, acțiunea formulată de reclamant nu a fost soluționată nici în prima instanța și nici în apel în fond ci exclusiv din perspectiva aplicării în speță a sancțiunii prevăzute de art. 616 din Codul d procedură civilă.
Art. 304 din Codul d e procedură civilă, stabilește că modificarea sau casarea unor hotărâri se poate dispune doar în situațiile expres menționate la pct. 1-9 și numai pentru motive de nelegalitate.
În același timp, în conformitate cu prevederile art. 294 și art. 295 din Codul d e procedură civilă, aplicabil în cauză conform prevederilor art. 316 din Codul d e procedură civilă, în recurs nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi; instanța de recurs, va verifica, în limitele cererii de recurs, stabilirea situației de fapt și aplicarea greșita a legii de către instanța de apel.
Totodată, potrivit art. 312 alin. 5 din Codul d e procedură civilă, în cazul în care se admite recursul iar instanța a cărei hotărâre recurată a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, instanța de recurs după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care pronunțat hotărârea casată.
În considerarea textelor de lege anterior menționate, recurentul este obligat să sprijine recursul pe cel puțin unul dintre motivele de recurs prevăzute în art. 304 pct. 1-9 Codul d procedură civilă, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței de apel, raportat la motivul de recurs invocat,fiind necesar ca motivele de recurs să se afle în legătură cu hotărârea atacată, constituindu-se într-o critică totală sau parțială a acesteia și tinzând la a afirma nelegalitatea ei.
Pe de altă parte, recursul este o cale de atac extraordinară, nedevolutivă, prin urmare, el nu poate fi exercitat omisso medio, trecând peste calea de atac a apelului, ceea ce are drept consecință faptul că, dacă în hotărârea dată în apel, nu a fost analizat fondul pricinii, criticile în recurs nu pot privi decât legalitatea soluției astfel pronunțate.
Din aceasta perspectivă, în cauză, în considerarea dreptului ambelor părți la un proces echitabil, sub rezerva că aplicarea sancțiunii respingerii cererii de divorț ca nesusținută nu ar fi fost temeinică și prin urmare s-ar fi impus casarea acestei decizii, singura soluție posibilă ar fi fost aceea stabilită în art. 312 alin. 5 din Codul d e procedură civilă, curtea neputând proceda la analiza pe fond motivelor de divorț invocate de parte, pentru prima data în recurs.
Văzând însă considerentele expuse anterior în analiza primului motiv de recurs formulat de recurent și caracterul nefondat al acestei critici, aceste condiții nu sunt îndeplinite, partea având doar posibilitatea de a formula altă acțiune cu același obiect iar nu de solicita analiza pe fond a acțiunii de divorț, în faza procesuala a recursului.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul d procedură civilă, curtea va dispune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul - reclamant, împotriva deciziei civile nr.687 A/27.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - pârâtă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Mari
GREFIER
I
Red.
.//
2 ex./19.11.2009
TB-5 -;
Jud.2 -
Președinte:IlieJudecători:Ilie, Ionelia Drăgan, Andreea Doris Tomescu
| ← Reintegrare în familie. Decizia 1553/2009. Curtea de Apel... | Divort. Decizia 968/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
