Divort. Decizia 1374/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1374/R/2009
Ședința publică din 29 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chis JUDECĂTOR 2: Anca Adriana Pop
JUDECĂTOR: --- -
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâtul, împotriva deciziei civile nr. 7 din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe intimatul și Autoritatea Tutelară din cadrul CONSILIULUI LOCAL, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamantei intimate, avocat, care depune împuternicire avocațială la dosar-fila 12, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, întrucât vizează pensia de întreținere.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că recursul este la primul termen de judecată, a fost declarat și motivat în termenul legal și a fost comunicat cu reclamanta intimată.
Se constată că la data de 27 mai 2009, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantei intimate întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca fiind și nelegal.
Reprezentanta reclamantei intimate arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității acelor motive de recurs ce vizează netemeinicia hotărârii atacate, având în vedere că punctele 10 și 11 ale art. 304.pr.civ. au fost abrogate prin art. I, pct. 1111și 112 din nr.OUG 138/2000.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca fiind netemeinic și nelegal și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată în recurs. Totodată, solicită admiterea excepției inadmisibilității, invocată de către instanță.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.3892 din 25 noiembrie 2008 Tribunalului Zalău, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis acțiunea de divorț formulată de reclamanta.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul -.
S-a desfăcut din culpă comună căsătoria încheiată la Consiliul Local al M, jud. M, care a fost trecută în registrul stării civile la nr.20/21.10.1996.
S-a încredințat reclamantei spre creștere și educare minorii, născut la 05.08.1996 și -, născut la 20.11.1998.
Pârâtul a fost obligat să plătească în favoarea minorilor o pensie de întreținere în cuantum de 650 lei lunar pentru minorul și 550 lei lunar pentru minorul începând de la 04.03.2008 până la majorat sau noi dispoziții.
Reclamanta va purta în viitor numele de "".
S-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că părțile au încheiat căsătoria la Consiliul Local al comunei M, jud.M, care a fost trecută în registrul stării civile la nr.20/21.10.1996. Din căsătorie au rezultat minorii, născut la 05.08.1996 și, născut la 20.11.1998.
Din ancheta socială efectuată la Primăria comunei, rezultă că soții au avut domiciliu comun în satul Pârâtul a plecat În anul 2006 la muncă în Italia, iar reclamanta a rămas împreună cu minorii. Relația s-a deteriorat progresiv, ca urmare a violențelor pârâtului. Familia locuiește într-o casă de cărămidă, proprietatea, în chirie.
În cauză au fost audiați martorii: și.
Martorul declară că lucrează în apropiere de domiciliul comun și de multe ori a asistat la certuri provocate de soțul pârât, ca urmare a geloziei. Pârâtul a avut un comportament violent față de reclamantă, iar în prezent este plecat în Italia.
Martora a declarat că în luna februarie 2008, era prezentă la domiciliul comun când pârâtul s-a întors din Italia, când soții s-au certat iar pârâtul i-a reproșat reclamantei că are o relație extraconjugală.
Pârâtul refuză să contribuie la întreținerea familiei.
Reclamanta a depus înscrisuri bancare în limba italiană, privind transferul a diverselor sume de bani din partea pârâtului.
Apreciind probele administrate în cauză instanța a considerat relația de căsătorie a părților grav deteriorată, pârâtul având o culpă mai M așa cum rezultă din declarațiile martorilor, astfel că în baza art. 617 alin.1 din codul d e procedură civilă raportat la art.37 alin.2 și 38 alin.1 din codul familiei, a dispus desfacerea căsătoriei din culpă comună.
Prin decizia civilă nr.7 din 19 februarie 2009 a Tribunalului Sălaj, s-a respins ca nefondat apelul pârâtului, acesta fiind obligat la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că pensia de întreținere a fost corect stabilită de prima instanță, având în vedere veniturile realizate de pârât în ultimele 6 luni. Astfel, martorul precizat că în Italia pârâtul realiza un câștig lunar de 1.800 - 2.000 euro. Declarația acestuia, coroborată și cu înscrisurile bancare depuse în cauză dovedesc faptul că pârâtul realiza venituri considerabile și contribuia efectiv la întreținerea familiei.
Nu poate fi reținută apărarea acestuia că în anul 2008 nu a realizat nici un venit. Dimpotrivă, ordinul de plată dovedește faptul că în cursul lunii decembrie, acesta se afla în străinătate și trimitea sume de bani soției.
Dacă în prezent pârâtul nu mai realizează venituri și acestea s-au diminuat considerabil față de cele avute în vedere de prima instanță, pârâtul are posibilitatea formulării unei acțiuni de reducere pensiei de întreținere.
În ce privește critica adusă hotărârii primei instanțe referitor la data de la care se acordă pensia de întreținere, s-a considerat că ea a fost corect stabilită, întreaga practică în materie pronunțându-se în sensul că aceasta se acordă de la data introducerii acțiunii și nu de la pronunțarea hotărârii.
În final, același apelant solicită încredințarea celor doi minori spre creștere și educare. O astfel de cerere nu este admisibilă având în vedere următoarele considerente: toate probele administrate în cauză conduc la ideea că tatăl copiilor a fost plecat la muncă în străinătate; în lipsa lui mama a fost cea care s-a ocupat în exclusivitate de minori. Ancheta socială, dar și atitudinea minorului audiat în instanță, conduc spre aceeași opinie. Pentru a încredința copii tatălui, ar trebui să se dovedească faptul că mama nu este capabilă să-i îngrijească, sau că menținerea copiilor în mediu actual ar avea consecințe dăunătoare asupra dezvoltării lor fizice și morale.
Împotriva acestei decizii pârâtul a declarat recurs în termen legal solicitând instanței admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că, în apel a depus o adeverință de venit eliberată de Administrația Finanțelor Publice potrivit căreia nu a realizat nici un venit impozabil în cursul anului 2008, astfel încât instanțele de fond au omis să facă o adresă către circumscripția financiară în raza căreia pârâtul are domiciliul în vederea stabilirii unui cuantum corect și just al obligației de întreținere, acesta fiind stabilit în mod eronat de instanța de fond pe baza unor înscrisuri prin care pârâtul pe parcursul șederii sale în Italia ar fi trimis bani acasă.
In apel pârâtul a arătat că nu a desfășurat activități cu scop lucrativ în temeiul unui contract de muncă pe parcursul șederii sale in Italia, ci a prestat diferite activități sporadice, uneori plătite, alteori neplătite.
Instanța de apel a pronunțat o decizie netemeinică și nelegală întrucât a încălcat preveerile art.94 fam. De asemenea, a stabilit că înscrisurile de la dosar dovedesc o stare de fapt contrară celei relevate prin adeverința depusă de pârât.
In mod greșit instanța de apel a respins cererea de ascultare a celor doi martori propuși, proba testimonială fiind utilă cauzei sub aspectul dovedirii cât mai corecte a sumelor de bani pe care pârâtul le-a trimis din Italia, titlul cu care acestea au fost trimise și proveniența lor.
Față de aceste aspecte pârâtul consideră că tribunalul a soluționat procesul fără a realiza cercetarea fondului, în speță fiind necesară administrarea de probe noi.
In drept, se invocă prevederile art.304 pct.9, art.312 alin.3 pr.civ.
Pârâta intimată prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat precum și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată (10-11).
În susținerea poziției procesuale intimata a arătat că în mod corect instanța de fond a stabilit cuantumul pensiei de întreținere raportat la dispozițiile art.94 fam. deoarece din întreg probatoriu administrat a reieșit faptul că pârâtul a trimis în medie 390 euro lunar, astfel încât cuantumul pensiei de întreținere reprezintă 1/3 parte din veniturile realizate de pârât cu caracter de continuitate. De altfel pârâtul a recunoscut prin întâmpinare și cererea reconvențională că începând cu 11.10.2005 și până în luna aprilie 2008 trimis din Italia sume cuprinse între 100 și 700 euro, astfel încât nu poate fi primită susținerea acestuia referitoare la faptul că veniturile obținute nu au avut caracter de continuitate.
In mod corect instanța de fond a stabilit că pensia de întreținere este datorată de pârât de la data înregistrării cererii de chemare în judecată, deoarece în speță se aplică regula potrivit căreia obligația de întreținere este datorată de la data la care debitorul se află în nevoie.
Este neîntemeiată critica recurentului privind faptul că tribunalul nu a cercetat fondul cauzei, motiv pentru care este necesară administrarea de probe noi deoarece pârâtul a recunoscut în fața judecătoriei că lucrează fără acte în Italia și este plecat mai bine de 3 ani de zile, astfel încât în mod corect tribunalul nu a luat în considerare adeverința emisă de Administrația Financiară a comunei din care rezultă că acesta nu a realizat venituri impozabile în anul 2008.
Referitor la martorii propuși de către pârât, aceștia au fost audiați și în fața instanței de fond, când pârâtul nu a contestat că ar realiza venituri în mod constant și nici cuantumul acestora.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Astfel, recurentul susține că decizia atacată a fost dată cu aplicarea greșită a art.94 fam. motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ.
Conform art.94 alin.1 și 3 fam. întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui ce o cere și cu mijloacele celui ce urmează aop lăti iar când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o treime pentru doi copii.
În mod corect tribunalul pe baza probelor administrate a stabilit că pensia de întreținere datorată de pârât în favoarea celor doi copii rezultați din căsătoria părților corespunde pe de o parte, cu nevoile minorilor, iar pe de altă parte, cu mijloacele și posibilitățile financiare ale pârâtului, cuantumul pensiei fiind de 1/3 parte din veniturile realizate de pârât.
De altfel, pârâtul a recunoscut prin întâmpinarea și cererea reconvențională că lucrează fără acte legale în Italia și începând cu 11.10.2005 și până în aprilie 2008 a trimis din Italia sume cuprinse între 100 euro și 700 euro.
În privința datei de la care pârâtul a fost obligat să acorde pensia de întreținere în favoarea copiilor aceasta a fost în mod corect stabilită ca fiind data introducerii cererii de chemare în judecată.
Obligația de întreținere este o obligație cu executare succesivă și este destinată să satisfacă nevoile actuale și în timp ale debitorilor pensiei și de aceea întreținerea se acordă de la data cererii de chemare în judecată, dată de la care se prezumă că debitorii sunt în nevoie.
Totodată, critica recurentului referitoare la faptul că instanța de apel a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului este neîntemeiată.
Așa cum s-a arătat, atât instanța de apel cât și instanța de fond au cercetat cu atenție fondul pricinii, hotărârile judecătorești fiind pronunțate pe baza stabilirii corecte a stării de fapt și prin aplicarea corectă a legii.
Pe de altă parte, pârâtul nici măcar nu a arătat de ce este necesară administrarea de probe noi sau care sunt probele noi de care înțelege să se prevaleze într-o eventuală rejudecare a apelului, motiv pentru care Curtea apreciază că în speță nu este îndeplinită cerința prevăzută de art.312 alin.3 teza II pr.civ.
Critica recurentului referitoare la nelegala respingere a probei testimoniale de către tribunal nu este fondată deoarece, deși prin cererea de apel acesta a solicitat audierea martorilor și, în ședința publică din 19.02.2009 reprezentantul pârâtului av. a arătat că, prin această probă dorește să dovedească motivele care au dus la deteriorarea relațiilor dintre soți, astfel încât susținerea pârâtului că această probă este una utilă sub aspectul dovedirii sumelor de bani realizate și trimise de pârât este contrară realității.
Susținerile recurentului privitoare la interpretarea eronată a probelor administrate pentru stabilirea cuantumului pensiei de întreținere sunt considerate de C ca fiind inadmisibile deoarece ele vizează temeinicia hotărârii atacate iar art.304 pct.10 și pct.11 pr.civ. a fost abrogat prin art.I pct.1111și pct.112 din OUG nr.138/2000, recursul reprezentând o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai pentru motive de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art.304 pct.1 - pct.9 pr.civ.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul pârâtului întrucât în speță nu sunt întrunite cerințele art.304 pct.9 și art.312 alin.3 teza II pr.civ. și, în consecință, va menține decizia atacată ca fiind legală.
În conformitate cu dispozițiile art.316 coroborat cu art.274 alin1 pr.civ. Curtea va obliga recurentul, aflat în culpă procesuală, să plătească intimatei suma de 300 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial (13).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 7 din 19.02.2009 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei suma de 300 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
--- - --- - - -
GREFIER
RED./MR
03.06.09/2 ex.
Jud.fond: /
Președinte:Ioan Daniel ChisJudecători:Ioan Daniel Chis, Anca Adriana Pop
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 1072/2009. Curtea de... | Divort. Decizia 236/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
