Divort. Decizia 236/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 236
Ședința publică de la 24 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
JUDECĂTOR 3: Emilian Lupean
Grefier: - - -
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de pârâta, prin curator și reclamantul împotriva deciziei civile nr. 115 din data de 26 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă prin curator și recurentul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că dosarul este propus pentru verificarea termenului de perimare, după care;
La interpelarea instanței, curator, pentru recurenta pârâtă, arată că s-a respins apelul formulat de reclamantul privind constatarea nulității căsătoriei încheiată între acesta și pârâta. Depune în acest sens extras de pe site-ul Tribunalului Gorj.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
, pentru recurenta pârâtă, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului, conform motivelor scrise. Cu privire la recursul formulat de pârâta, pune concluzii de respingere.
, pentru recurenta pârâtă, față de recursul formulat de reclamantul, pune concluzii de respingere ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin sentința civilă nr. 2871 din 7 dec. 2005, pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești - G, în dosarul nr. 1355/2005, a fost admisă acțiunea civilă pentru divorț formulată de reclamantul împotriva pârâtei .
fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta, împotriva pârâtului.
S- declarat desfăcută căsătoria părților încheiată la data de 31 oct. 1992 și trecută în registrul stării civile al Primăriei, sub nr. 21, din vina ambilor soți, urmând ca pe viitor să poarte numele de.
A fost obligat reclamantul să plătească o pensie lunară de întreținere pârâtei, în sumă de 50 lei RON, cu începere de la 11 martie 2005, până la încetarea stării de nevoie.
fost respins capătul de cerere privind partajul și au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 31.10.1992, imediat după căsătorie pentru o perioadă de circa 2 săptămâni acestea locuind la părinții reclamantului, pentru ca la scurt timp pârâta reclamantă să se îmbolnăvească de o boală psihică, care a necesitat internarea la Spitalul Clinic "Dr. " B, în mai multe rânduri.
mai reținut prima instanță că după prima internare, reclamantul a vizitat- în spital pe soția sa, după care a urmat despărțirea în fapt, care durează de peste 12 ani, niciunul dintre soți ne mai încercând reluarea conviețuirii, iar reclamantul a intrat în relații de concubinaj cu o altă femeie, relație în urma căreia rezultat un minor.
Că, boala de care suferă s-a instalat după încheierea căsătoriei, așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, în prezent, aceasta fiind încadrată la gradul II de invaliditate, neavând discernământul faptelor sale.
Acest ultim aspect a dus la numirea unui curator pentru, prin dispoziția nr. 220/2005 a Primăriei, fiind numită, sora pârâtei reclamante drept curator.
Deși reclamantul a susținut că boala soției sale a survenit anterior căsătoriei, această susținere a fost contrazisă de actele medicale, precum și de depozițiile martorilor audiați, iar în conformitate cu prevederile art. 41 al. 3 Codul familiei, pârâta reclamantă, aflându-se în stare de nevoie din pricina unei incapacități de muncă survenită în timpul căsătoriei, îi este datorată și pensie de întreținere din partea soțului.
Referitor la capătul de cerere privind partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, respectiv a darului de nuntă, s-a reținut că acesta a fost în sumă de 278.000 lei și a fost folosit la stingerea datoriilor acumulate de către părți cu prilejul celebrării căsătoriei religioase, precum și la efectuarea cheltuielilor ocazionate de internarea pârâtei-reclamante.
Împotriva sentinței au declarat apel atât reclamantul - pârât, cât și pârâta - reclamantă, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Apelantul reclamant a criticat sentința în sensul că nu au fost administrate toate probatoriile necesare pentru verificarea capacității de muncă a pârâtei și nu s-a ținut cont de faptul că aceasta este beneficiara unui ajutor pentru persoanele cu handicap, că nu a fost clarificat momentul la care a intervenit boala de care suferă, respectiv dacă aceasta a intervenit anterior căsătoriei sau în timpul acesteia.
A mai susținut că nu s-a ținut cont de faptul că mai are în întreținere un minor și nu este încadrat în câmpul muncii.
Pârâta reclamantă criticat sentința pentru respingerea capătului de cerere privind partajarea bunurilor comune, cât și pentru cuantumul pensiei de întreținere ce i- fost acordat, arătând în acest sens că pensia este prea mică.
Tribunalul Gorj, prin decizia civilă nr. 320 din 14 aprilie 2006, pronunțată în dosarul nr. 874/2006, a admis ambele apeluri și a desființat sentința, trimițând cauza spre rejudecare primei instanțe, în vederea completării probatoriilor, cu privire la starea de nevoie în care se află pârâta, data la care a intervenit incapacitatea de muncă acesteia, precum și modul cum s-au cheltuit banii obținuți ca dar de nuntă.
Împotriva deciziei Tribunalului Gorja declarat recurs apelanta pârâtă, recursul vizând majorarea cuantumului pensiei de întreținere și partajarea darului obținut din muncă.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 347/2006, admis recursul, a casat decizia Tribunalului Gorj, trimițând cauza spre rejudecare apelurilor, precizând că în raport de caracterul său devolutiv, instanța de apel trebuia să administreze probatoriile pe care le considera necesare pentru soluționarea corectă a cauzei.
După rejudecare, Tribunalul Gorja pronunțat decizia civilă nr. 115 din 26.03.2007, prin care a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantul - pârât și pârâta - reclamantă împotriva sentinței civile nr. 2871 din 7 decembrie 2005, pronunțată de Judecătoria Tg. J, G, în dosarul nr. 1355/2005.
Pentru a pronunța astfel, s-a reținut că afecțiunea psihică de care suferă apelanta pârâtă s-a instalat după încheierea căsătoriei, aspect rezultat din raportul de expertiză medico-legală nr.995/2005, precum și din certificatul medical prenupțial nr. 48 din 19 0ctombrie 1992, (aflat la fila 35 din dosarul instanței de apel) certificat care atestă (la acea dată) că pârâta - reclamantă este normală din punct de vedere neuropsihic.
De asemenea, din răspunsul comunicat instanței de apel cu nr. 254/2007 de către Serviciul de Medicină Legală G, a rezultat că în cazul în speță debutul bolii de care suferă este dovedit prin consult de specialitate psihiatrică numai după data încheierii căsătoriei.
S-a mai reținut că reclamantul și pârâta aveau domiciliul în aceeași localitate și în același sat, având locuințele apropiate și este puțin probabil ca în aceste condiții, în situația în care pârâta ar fi suferit de vreo afecțiune psihică, să nu se fi cunoscut despre acest fapt, cu atât mai mult cu cât părțile au și stat împreună o perioadă de timp înainte de încheierea căsătoriei.
A mai rezultat, din depozițiile martorilor aflate la filele 69,70 din dosarul instanței de fond, că imediat după încheierea căsătoriei, reclamantul a avut o atitudine necorespunzătoare față de pârâtă, în sensul că a lovit-o și la scurt timp după căsătorie, aceasta a fost internată în spital la
În atare situație, în mod corect prima instanță a apreciat că boala de care în prezent suferă pârâta s-a instalat după încheierea căsătoriei, datorându-se și comportamentului reclamantului. Existând dovada că pârâta se află în nevoie, având capacitatea de muncă pierdută în proporție de 65% și fiind încadrată în gradul II de invaliditate, instanța de fond a făcut o corectă aplicare și a dispozițiilor art. 41 al. 3 din Codul familiei.
Cu privire la darul de nuntă, singurul bun comun al părților, a rezultat din depozițiile martorilor audiați că atât părinții reclamantului cât și cei ai pârâtei au contribuit în mod egal la organizarea nunții, că din suma obținută ca dar au fost achitate datoriile acumulate de către părți cu ocazia celebrării căsătoriei, iar suma rămasă a fost cheltuită ca urmare a deselor internări în spitalele din B ale pârâtei (în acest sens sunt relevante dispozițiile nașilor părților, precum și a celorlalți martori audiați).
În ceea ce privește cuantumul pensiei de întreținere la care a fost obligat reclamantul față de pârâtă, s-a apreciat că acesta a fost corect stabilită la suma lunară de 50 lei RON, ținându-se cont de faptul că reclamantul nu este încadrat în câmpul muncii, mai are în întreținere un minor, iar pârâta primește o indemnizație lunară de 158 lei, conform cuponului de la dosar, astfel încât nu se justifică o majorare pensiei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâta, prin curator și reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul formulat de reclamantul, acesta critică soluția instanței de apel deoarece hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și nu s-au administrat probatoriile solicitate în cauză.
O altă critică vizează împrejurarea că instanța de apel nu a încuviințat proba testimonială, criticându-se de asemenea expertiza efectuată în cauză, care nu a avut în vedere fișa medicală anterior căsătoriei și de asemenea, nu s-a avut în vedere cuponul, în original, la acordarea pensiei de întreținere, pârâta nefăcând dovada unei stări de nevoie.
În recursul formulat de pârâta, aceasta critică cuantumul pensiei de întreținere, iar referitor la partajarea bunurilor comune se critică faptul că instanța a reținut că suma de 50 milioane lei rezulta din darul de nuntă nu poate fi împărțită între părți, deși probele administrate în cauză, martori și interogatoriu, arată o altă situație de fapt.
Recursurile sunt nefondate.
Potrivit art. 304 Cod pr. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere în situațiile prev. la pct. 1-9 numai pentru motive de nelegalitate.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că prin decizia nr. 347/2006, Curtea de Apel Craiovaa casat decizia tribunalului, prin care a desființat sentința instanței de fond, trimițând cauza spre rejudecare în vederea completării de probatorii.
Prin această decizie, instanța de recurs, având în vedere caracterul devolutiv al apelului, a lăsat instanței de apel posibilitatea aprecierii necesității completării probatoriului pentru soluționarea corectă a cauzei.
În rejudecare, instanța de apel a solicitat o serie de relații și acte medicale, expertiză medico-legală, părțile depunând de asemenea o serie de adeverințe și acte medicale.
În consecință, criticile formulate de sunt neîntemeiate, instanța de apel dând dovadă de rol activ, administrând întregul probatoriu necesar pentru stabilirea situației de fapt și aplicarea dispozițiilor legale în vigoare pentru soluționarea litigiului.
Pe de altă parte, având în vedere dispoz. art. 304 Cod pr. civ. nu pot fi primite în recurs critici referitoare la netemeinicia soluției, multe din criticile formulate vizând modul de apreciere a probelor, insuficiența acestora sau concluziile Serviciului de Medicină Legală
În privința pensiei de întreținere la care a fost obligat reclamantul, instanța a avut în vedere starea de nevoie a pârâtei dovedită atât cu acte medicale, depoziții de martori, dar și cu raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, ea fiind stabilită potrivit art. 41 alin.3 din Codul familiei.
În mod corect instanța a reținut că pârâta se află în nevoie din pricina unei incapacități de muncă survenită în timpul căsătoriei, incapacitatea datorându-se împrejurărilor legale de căsătorie, iar pe de altă parte, împrejurarea că reclamantul nu este încadrat în muncă nu-l exonerează de obligația de întreținere.
Instanța de apel a administrat întregul probatoriu necesar pentru stabilirea cuantumului întreținerii la care urmează să fie obligat reclamantul, făcându-se aplicarea corectă a dispoz. art. 41 alin.3 Codul familiei.
Având în vedere aceste considerente, recursurile formulate de reclamant și de pârâtă, cu privire la aspectele invocate mai sus, sunt neîntemeiate.
În privința motivului de recurs formulat de privind partajul sumei de 50 milioane lei, dobândită ca dar de nuntă, instanța în mod corect nu a reținut această sumă, deoarece a apreciat în urma probelor administrate în cauză că la organizarea nunții părinții celor doi soți au avut o contribuție egală, astfel că, în cauză, s-a dat eficiență prezumției prev. de art. 30 Codul familiei.
Instanța a reținut, tot în urma probatoriului administrat în cauză, că darul de nuntă obținut a fost folosit la stingerea datoriilor făcute de părți cu ocazia organizării nunții, iar o altă parte a fost cheltuită de soți cu ocazia internării în spital a pârâtei.
În consecință, și sub acest aspect, recursul formulat de este neîntemeiat.
Având în vedere aceste considerente și potrivit dispoz. art. 312 Cod pr. civ. urmează ca recursurile formulate de părți să fie respinse, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâta, prin curator și reclamantul împotriva deciziei civile nr. 115 din data de 26 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./04.03.2009
Președinte:Alexandrina MaricaJudecători:Alexandrina Marica, Dan Spânu, Emilian Lupean
| ← Divort. Decizia 1374/2009. Curtea de Apel Cluj | Divort. Decizia 267/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
