Stabilire program vizitare minor. Decizia 1072/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1231/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1072
Ședința publică din 22.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Fănica Pena
JUDECĂTOR 2: Cristina Nica
JUDECĂTOR 3: Mariana Haralambe
Grefier - - -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul pârât, împotriva deciziei civile nr. 337 din 12.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă și cu autoritatea tutelară de pe lângă Primăria sectorului 3 B și de pe lângă Primăria Sectorului 4
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, iar intimata reclamantă a depus la dosar, prin registratura instanței, o cerere de acordare a unui termen pentru lipsă de apărare.
Curtea constată că recurentul nu a timbrat cererea sa, deși a fost citat cu această mențiune și reține dosarul spre soluționare asupra excepției de netimbrare, fiind o excepție care primează față de orice alte chestiuni.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16.04.2008, pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 B, sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând restrângerea dreptului de vizitare a minorei, la 10 ore pe lună, în prima duminică a fiecărei luni.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, deși a fost de acord ca minora să fie luată de două ori pe lună în domiciliul tatălui său, apreciază că acest program nu mai este în interesul minorei. Tatăl nu a vizitat constant copilul și nici nu i-a comunicat reclamantei care este domiciliul său pentru a putea vedea dacă sunt condiții pentru un copil de 1 an și 7 luni. S-a mai arătat și faptul că fetița nu reacționează favorabil atunci când vede pârâtul.
Prin sentința civilă nr. 3962/05.08.2008, Judecătoria Sectorului 4 Baa dmis în parte acțiunea formulată de reclamanta; a modificat programul de vizitare a minorei -, stabilit prin sentința civilă nr.11255/17.12.2007 a Judecătoriei Sectorului 3 B, în sensul că a obligat reclamanta să îi permită pârâtului să aibă legături personale părintești cu minora în fiecare duminică de la orele 10.00 la orele 17.00, cu posibilitatea de a lua copilul în domiciliul său, a doua zi de Paște și o săptămână în timpul concediului pârâtului, cu respectarea aceluiași interval orar și a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârât în cuantum de 600 de lei, conform art.276 Cod procedură civilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, din căsătoria părților, desfăcută prin sentința civilă nr. 4289/31.07.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, în dosarul nr- ( 8-9), a rezultat minora -, născută la data de 05.09.2006, care, în urma divorțului, a fost încredințată spre creștere și educare mamei.
Prin sentința civilă nr.11255/17.12.2007 a Judecătoriei Sectorului 3 B ( 3-7) a fost stabilit programul de vizitare al minorei de către tată, în primul și al treilea sfârșit de săptămână, la domiciliul tatălui, de sâmbătă orele 10.00 până duminică orele 17.00, o săptămână în timpul concediului pârâtului, în înțelegere cu reclamanta și a doua zi de Paște, putând să viziteze minora oricând în timpul săptămânii la domiciliul reclamantei între orele 17.00 și 19.00.
Interesul copilului este de a menține relații personale și contacte directe cu părinții săi (art.14 din Legea nr.272/2004). În acest sens, stabilirea unui program de vizitare a minorei săptămânal, în timpul unei zile nelucrătoare a săptămânii, de la orele 10.00 la orele 17.00 corespunde acestui deziderat.
Deși vârsta minorei este doar de aproape doi ani, instanța de fond a apreciat că vizitele pot fi realizate nu numai la domiciliul acesteia, ci și la domiciliul pârâtului, minora fiind separată de mamă pe parcursul zilei, atunci când este lăsată la bonă, iar pârâtul beneficiază de condiții optime pentru a oferi un climat echilibrat și securizat, așa cum rezultă din referatul de anchetă socială.
Așa fiind, instanța de fond a admis în parte acțiunea și a obligat reclamanta să îi permită pârâtului să aibă legături personale părintești cu minora în fiecare duminică de la orele 10.00 la orele 17.00, cu posibilitatea de a lua copilul în domiciliul său; a menținut dreptul tatălui de a lua fetita în domiciliul său a doua zi de Paște, iar în ceea ce privește săptămâna din timpul concediului pârâtului, în cazul în care nu este posibilă înțelegerea părților așa cum a fost prevăzut în sentința civilă nr.11255/17.12.2007, a Judecătoriei Sectorului 3 B, posibilitatea de a lua copilul timp de șapte zile consecutiv, de la 10.00 la 17.00, cu obligarea pârâtului de a lua și de a aduce minora la domiciliu. Având în vedere că vizitele pârâtului la domiciliul reclamantei între orele 17.00 și 19.00 nu se pot realiza decât prin înțelegerea părților, nu au fost păstrate în programul de vizitare stabilit de instanță.
Împotriva sentinței civile nr. 3962/05.08.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, au declarat apel atât reclamanta, cât și pârâtul.
Prin decizia civilă nr. 337A/12.03.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în majoritate, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul -pârât; a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă; a schimbat în parte sentința apelată în sensul stabilirii următorului program de vizitare a minorei: în prima și a treia duminică din lună, între orele 10,00 și 17,00, cu posibilitatea luării minorei din domiciliul mamei și cu obligarea de aoa duce în domiciliul mamei; a doua zi de Paște și o săptămână în perioada concediului de odihnă al pârâtului, în perioada de vară. A menținut celelalte dispoziții și a obligat apelantul-pârât la plata către apelanta-reclamantă a sumei de 2384 lei, cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la criticile formulate și ținând seama de dispozițiile art.295 al.1 Cod procedură civilă, tribunalul a reținut ca fiind întemeiate criticile apelantei referitoare la modul de stabilire a programului de vizitare din perspectiva faptului că obligarea sa la a permite apelantului să ia copilul la domiciliul său în fiecare duminică este de natură să îi îngrădească acesteia propria viață de familie cu minora, câtă vreme cele două zile de la sfârșitul săptămânii sunt singurele în care apelanta nu merge la serviciu și pe care ar avea posibilitatea să le petreacă în întregime cu copilul, inclusiv prin deplasări în afara orașului.
De asemenea, tribunalul a reținut ca fiind întemeiate și susținerile prin care apelanta apreciază că vârsta copilului este încă destul de mică pentru a permite acestuia să petreacă alături de tatăl său o perioadă mare de timp, această concluzie fiind determinată de împrejurări de fapt, reținute pe baza declarațiilor martorelor audiate la propunerea apelantei, cum sunt cele legate de dependența relativ ridicată a minorei față de mama și de sa, în ceea ce privește nevoile speciale ale copilului (hrană, somn, etc.).
Cât privește apelul declarat de apelantul pârât, tribunalul a constatat că prin acesta nu s-au formulat critici de natură a conduce la o altă soluție decât cea care a fost expusă anterior și a menține programul de vizitare stabilit prin sentința civilă nr. 11255/17.12.2007, prin respingerea cererii de chemare în judecată, susținerile apelantului în sensul că nu s-au modificat împrejurările avute în vedere la pronunțarea acesteia neputând fi reținute. Sub acest aspect, s-a apreciat corect că cel puțin împrejurarea că relația dintre cei doi părinți nu se mai caracterizează prin înțelegere trebuie interpretată ca o schimbare a împrejurărilor de fapt avute în vedere la pronunțarea sentinței din 2007, cu atât mai mult cu cât programul stabilit prin hotărârea respectivă implica acordul dintre cei doi părinți pentru desfășurarea sa.
Tribunalul, apreciind că apelul declarat de apelanta reclamantă este fondat, l-a admis, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, a schimbat în parte sentința civilă apelată în sensul stabilirii programului de vizitare a minorei, astfel: în prima și a treia duminică din lună, între orele 10,00 și 17,00, cu posibilitatea luării minorei din domiciliul mamei și cu obligarea de aoa duce în domiciliul mamei; a doua zi de Paște și o săptămână în perioada concediului de odihnă al pârâtului, în perioada de vară.
Cât privește apelul declarat de apelantul pârât, tribunalul, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, l-a respins, considerându-l nefondat.
Împotriva deciziei civile mai sus menționate, a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterea recursului, precum și judecarea cauzei în lipsă.
La termenul de judecată din 22.06.2009, Curtea, din oficiu, a invocat excepția de netimbrare a prezentei căi de atac.
În conformitate cu art.137 Cod procedură civilă, Curtea va analiza cu prioritate excepția netimbrării recursului, excepție de procedură, dilatorie inițial, dar peremptorie în final și absolută.
Conform rezoluției de primire a contestației în anulare, a fost stabilită în sarcina recurentului, obligația achitării taxei de timbru în cuantum de 3 RON și a timbrului judiciar de 0,15 RON.
Dovada de îndeplinire a procedurii de citare a recurentului (fila 6 dosar) cuprinde mențiunea obligației achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit, citația fiind afișată pe ușa principală a locuinței acestuia.
Art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 modificată și republicată stabilește că: "(1) judiciare de timbru se plătesc anticipat.
(2) Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioară.
(3) Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii".
Cum recurentul nu a achitat taxa de timbru, respectiv timbrul judiciar, neformulându-se nici vreo cerere de ajutor public judiciar în sensul scutirii, reducerii sau eșalonării achitării taxei judiciare de timbru stabilită, conform OUG 51/2008, Curtea, constatând că prezentul recurs este netimbrat, urmează să anuleze cererea în consecință, în temeiul prevederilor art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca netimbrat, recursul formulat de recurentul pârât, domiciliat în B,-, -. 1,. 8, sector 4, împotriva deciziei civile nr. 337 din 12.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă cu domiciliul ales la, cu sediul în B,-, -. 2B, ET. 3, AP. 57, sector 4, cu AUTORITATEA TUTELARĂ DE PE LÂNGĂ PRIMĂRIA SECTORULUI 3 B, cu sediul în B, sector 3,--4 și AUTORITATEA TUTELARĂ DE PE LÂNGĂ PRIMĂRIA SECTORULUI 4 B, cu sediul în B,--16, sector 4.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /08.07.2009
Tehnodact. / 2 ex./07.09.2009/
B - Secția a III-a Civ. -;;
Jud. Sectorului 4. - Civ. -
Președinte:Fănica PenaJudecători:Fănica Pena, Cristina Nica, Mariana Haralambe
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Încheierea... | Divort. Decizia 1374/2009. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
