Divort. Decizia 850/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 850/R/2009 | |
Ședința publică 25 martie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Tania Antoaneta Nistor | --- - |
JUDECĂTORI: Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan Marta | - - -- - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta - împotriva deciziei civile nr. 94/A din 28 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, îndosarul nr-, privind și pe reclamantul -, având caobiect divorț.
La apelul nominal se prezintă reclamantul-intimat -Hojda și pârâta-recurentă -Hojda.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termenul legal, s-a comunicat intimatului și este legal timbrat cu 19 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reclamantul-intimat -Hojda depune la dosar un bon prin care se atestă plata transportului la instanță.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Pârâta-recurentă susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia cu consecința menținerii căsătoriei apreciind că nu are nici o culpă care să fi dus la desfacerea acesteia, fără cheltuieli de judecată.
Reclamantul-intimat pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat, cu consecința menținerii ca temeinice și legale a hotărârii recurate și obligarea pârâtei-recurente la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând transportul la instanță în cuantum de 30 lei.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.548 din 19 februarie 2008 a Judecătoriei Bistrița, s-a admis acțiunea civilă intentată de reclamantul - împotriva pârâtei - și în consecință, s-a desfăcut prin divorț căsătoria încheiată între părți la data de 13.08.1975, înregistrată în registrul stării civile al Primăriei municipiului B sub nr.273/1975, din vina ambilor soți.
S-a dispus ca reclamantul să își reia numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de "", iar pârâta să își reia numele avut anterior, acela de "".
S-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 13.08.1975 la Primăria municipiului B, înregistrată sub nr.273/1975.
Din căsătoria părților au rezultat doi copii, în prezent majori.
Din probele administrate în cauză, a rezultat că după încheierea căsătoriei, părțile au avut relații normale, însă în urmă cu 10 ani reclamantul a părăsit domiciliul conjugal și s-a mutat la părinții săi, dată de când soții sunt despărțiți în fapt și niciunul dintre ei nu a mai încercat reluarea relațiilor de căsătorie.
Martorii audiați în cuază, au confirmat recunoașterea pârâtei de la termenul din 19.02.2008, că aceasta nu l-a mai căutat pe reclamant pentru a relua relațiile de căsătorie, după despărțirea în fapt.
Așa fiind, prima instanță a constatat că relațiile dintre părți sunt grav vătămate, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, având în vedere timpul îndelungat de când sunt despărțite în fapt, răstimp în care niciunul dintre soți nu a depus eforturi pentru reluarea conviețuirii în comun.
Prin decizia civilă nr.94/A din 28 noiembrie 2008 a Tribunalului Bistrița -N, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta-apelantă - împotriva sentinței civile nr.548 din 19.03. (în realitate 02) 2008.
A fost obligată apelanta să îi plătească intimatului cheltuieli de judecată în apel în sumă de 400 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că în mod corect prima instanță a constatat pe baza probelor administrate, că între părți nu există nicio posibilitate de reconciliere și de reluare a conviețuirii în comun.
realității că între părți a mai existat un proces de divorț, ce a făcut obiectul dosarului nr.1443/2000 al Judecătoriei Bistrița, soluționat irevocabil prin respingerea acțiunii reclamantului, dar ulterior părțile nu au mai reluat relațiile de căsătorie, ci au continuat să fie despărțite în fapt, inclusiv în prezent.
Despărților soților din anul 1997, confirmă că între ei nu mai există posibilitatea împăcării lor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta -, solicitând modificarea ei prin admiterea apelului pârâtei în contra sentinței și schimbarea acesteia în sensul respingerii acțiunii de divorț intentate de reclamant, ca nefondată.
În motivarea recursului, pârâta a susținut că instanța nu a luat în considerare la pronunțarea sentinței, principiul potrivit căruia nimeni nu își poate invoca propria lui culpă pentru obținerea și valorificarea unor drepturi. Or din probele administrate în cauză, a rezultat că singurul vinovat de destrămarea relațiilor de căsătorie, este reclamantul, în timp ce pârâta a avut o conduită exemplară ca soție și mamă.
Prezenta acțiune este a doua promovată de reclamant în ultimii 10 ani. Prin probele administrate în prima acțiune de divorț, ca de altfel și în prezenta acțiune, recurenta a dovedit comportamentul violent al intimatului, atât față de soție cât și față de copii, comportament ce s-a accentuat în perioada în care reclamantul a fost șomer. De asemenea, recurenta a dovedit că intimatul a părăsit domiciliul conjugal de bunăvoie, soției neputându-i-se reproșa niciun fel de vină în deteriorarea relațiilor de căsătorie, întrucât ea și-a îndeplinit în mod exemplar toate îndatoririle de soție și de mamă, întreținând singură familia o perioadă îndelungată de timp.
Situația de fapt avută în vedere de instanțe la soluționarea primei acțiuni, nu s-a modificat până în prezent, singura diferență constând în aceea că acum părțile sunt despărțite în fapt de 10 ani, iar atunci erau despărțite doar de 3 ani. Reclamantul-intimat nu a încercat niciodată să reia legăturile cu pârâta-recurentă. În aceste condiții, nu se poate reține culpa recurentei în sensul că nu ar fi depus eforturi suficiente pentru reluarea conviețuirii în comun.
În continuare, recurenta a făcut referiri la decizia nr.1791/2006 a Curții de Apel Timișoara și la sentința civilă nr. 3571/2006 a Judecătoriei Bistrița, din care a citat câte un fragment.
De asemenea, a mai arătat recurenta, că înainte de a concluziona că între părți nu există nicio posibilitate de reconciliere și de reluare a relațiilor de căsătorie, instanța de apel ar fi trebuit să analizeze dacă reclamantul a făcut sau nu vreo încercare de a remedia situația creată de el și abia apoi să analizeze dacă pârâta a răspuns sau nu la încercările lui și dacă reluarea conviețuirii părților este posibilă sau nu.
Decizia atacată este lipsită de temei legal prin faptul că se întemeiază pe eventuale dispoziții legale viitoare, respectiv pe proiectul noului Cod de procedură civilă.
Instanța de apel a minimalizat importanța instituției căsătoriei și a valorilor sociale ocrotite prin ea.
Părțile s-au căsătorit în urmă cu 34 de ani, din care au conviețuit împreună 24 de ani, răstimp în care au crescut doi copii, iar odată cu trecerea timpului au dobândit înțelepciunea necesară pentru continuarea relațiilor de căsătorie.
Intimatul prezent în instanță la termenul de astăzi, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul este nefondat.
În actuala reglementare, recursul reprezintă o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres de art. 304 pct. 1-9 pr.civ. Așa fiind, probele analizate de prima instanță și reanalizate de către instanța de apel, nu mai pot fi analizate de instanța de recurs, pentru a stabili o altă stare de fapt, așa cum urmărește pârâta.
Practica judiciară nu constituie izvor de drept, astfel că hotărârile altor instanțe judecătorești, indicate de recurentă, nu sunt obligatorii pentru instanța de recurs.
Ambele instanțe de fond, atât judecătoria cât și tribunalul, au făcut referire la prima acțiune de divorț, înregistrată sub nr.1443/2000 la Judecătoria Bistrița, intentată tot de reclamant împotriva pârâtei, acțiune care în final a fost respinsă. După respingerea unei acțiuni, reclamantul poate introduce oricând o nouă acțiune pentru motive intervenite ulterior.
Cei doi soți sunt despărțiți în fapt de 10 ani de zile, așa cum recunoaște însăși recurenta, răstimp în care niciunul dintre ei nu au făcut demersuri pentru reluarea conviețuirii în comun. Reclamantul nici nu mai dorește să coabiteze cu pârâta, iar opunerea acesteia din urmă la desfacerea căsătoriei, care oricum nu mai există decât formal, este doar o problemă de orgoliu personal.
Recurenta se contrazice atunci când susține că își "îndeplinește în mod exemplar toate îndatoririle de soție", din moment ce soții sunt despărțiți în fapt de peste 10 ani de zile, iar una dintre obligațiile soților, este aceea de coabitare.
Niciuna dintre instanțele de fond nu a reținut că numai pârâta ar fi vinovată de destrămarea relațiilor de căsătorie, ci din contră, că ambii soți poartă vina degradării raporturilor de căsătorie, motiv pentru care s-a și dispus desfacerea căsătoriei din vina ambilor soți. Așadar, căsătoria se poate desface prin divorț și atunci când reclamantul este vinovat de destrămarea relațiilor de căsătorie, dacă din probele administrate rezultă că și pârâta are o culpă suficient de gravă, în măsură ca ea singură să vatăme grav raporturile dintre soți, astfel încât continuarea căsătoriei să nu mai fie posibilă, așa cum prevede art.38 alin. (1) fam.
Este adevărat că instanța de apel nu trebuia să se refere în considerentele deciziei recurate, la prevederile Proiectului Codului d e procedură civilă, dispoziții care vor fi aplicabile numai după adoptarea și intrarea lor în vigoare, dar pe fond decizia atacată este legală, astfel că nu se impune modificarea ei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. (1) pr.civ. se va respinge recursul, ca nefondat.
Fiind partea căzută în pretenții, în baza art.274 alin. (1) pr.civ. recurenta va fi obligată să îi plătească intimatului cheltuieli de judecată în recurs, în sumă de 30 lei, ocazionate cu deplasarea la instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta - împotriva deciziei civile nr. 92/A din 28 noiembrie 2008 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să îi plătească intimatului - suma de 30 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 25 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
--- - - - -- - TARȚA
Red. DT:26.03.2009
Dact.CA: 30.03.2009 - 2 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Tania Antoaneta NistorJudecători:Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan Marta
| ← Divort. Decizia 1379/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 1/2009. Curtea... → |
|---|
