Divort. Decizia 1387/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1387
Ședința publică de la 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 3: Dan Spânu
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 161 din data de 4 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 18470 din data de 28 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul pârât și autoritatea tutelară CONSILIUL LOCAL, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă, personal și asistată de avocat, intimatul pârât personal și asistat de avocat, lipsind autoritatea tutelară CONSILIUL LOCAL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat pentru recurenta reclamantă, a depus la dosar caracterizare a reclamantei, întocmită de Primăria Comunei înregistrată sub nr. 1584/19.11/2009. A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri pentru a dovedi moralitatea recurentei reclamante.
Avocat pentru intimatul pârât, a arătat că se opune la proba solicitată de apărătorul recurentei reclamante.
Instanța respinge proba cu înscrisuri solicitată de avocat pentru recurenta reclamantă, apreciind ca nefiind utilă cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenta reclamantă, a solicitat admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri iar pe fond admiterea acțiunii în sensul încredințării mamei spre creștere și educare a minorului, fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimatul pârât, a depus concluzii scrise, în raport de care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor atacate ca fiind temeinice și legale, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub numărul -, reclamanta a chemat în judecată pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună desfacerea căsătoriei din culpa pârâtului, încredințarea minorului spre creștere și educare reclamantei, obligarea pârâtului la pensie de întreținere pentru minor și reluarea numelui purtat anterior căsătoriei de reclamantă ().
În motivarea cererii, s-a arătat că părțile s-au căsătorit la 08.04.2006 și au locuit împreună cu părinții pârâtului, în domiciliul părinților acestuia din comuna, - iar din căsătorie s-a născut minorul, la data de 20.01.2007. Pârâtul era influențat în luarea deciziilor de mama sa, care obișnuia să intervină în viața de familie a celor doi soți, - pârâtul și mama lui interzicându-i reclamantei să ia legătura cu rudele și prietenii ei.
De asemenea, reclamanta a mai menționat că în data de 17.04.2008 părțile s-au separat în fapt, deoarece s-au certat, - ocazie cu care pârâtul i-a reproșat soției că aceasta cheltuiește banii din alocația minorului, - motiv pentru care a condus-o pe reclamantă la domiciliul bunicii materne. Ulterior, părțile nu s-au mai împăcat, iar pârâtul a amenințat-o pe reclamantă că o va omorî dacă va încerca să-l ia pe minor din domiciliul comun, - interzicându-i reclamantei legătura cu minorul.
În drept, cererea reclamantei s-a întemeiat pe dispoz.art. 37 alin.2, art.40, 42, 84 și 96/Cod..
Cererea a fost legal timbrată.
În susținerea cererii, au fost depuse următoarele acte: certificatul de căsătorie în original, adeverința medicală nr.2235/06.05.2008, adeverința de veni nr. -/05.05.2008 eliberată de C; sent.civ.nr.8844/30.05.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională solicitând desfacerea căsătoriei din culpa reclamantei-pârâte, încredințarea minorului spre creștere și educare pârâtului-reclamant, obligarea reclamantei-pârâte la plata pensiei de întreținere pentru minor, - cu motivarea că reclamanta-pârâtă a părăsit domiciliul comun de aproximativ 2 luni și că încă de la nașterea minorului, pârâta-reclamantă nu a manifestat interes și nu s-a implicat în procesul de creștere și educare al minorului, lăsând acest lucru în seama bunicii paterne, care a manifestat o preocupare constantă față de minor, hrănindu-l, supraveghindu-l și internându-se chiar și în spital împreună cu minorul când acesta a fost bolnav.
De asemenea, pârâtul-reclamant a mai menționat în cererea reconvențională că în luna martie 2008, reclamanta-pârâtă a plecat la domiciliul părinților săi după care soțul a făcut demersuri pentru aor eaduce în domiciliul comun, convingând-o în cele din urmă pe aceasta să revină, însă în data de 17.03.2008, reclamanta-pârâtă, după ce a încasat alocația minorului a plecat definitiv din domiciliul conjugal. Când soțul s-a dus din nou după aceasta la domiciliul părinților reclamantei-pârâte, unde se mutase, - pârâtul-reclamant a fost amenințat de tatăl soției să o lase în deoarece i-a găsit acesteia un alt soț, - iar în privința minorului, l-a sfătuit pe pârâtul-reclamant să aibă grijă de acesta, deoarece el și-a dorit copilul.
Totodată, pârâtul-reclamant a mai menționat în cererea reconvențională că soția și familia acesteia locuiesc în condiții improprii și că tatăl acesteia este alcoolic, fiind și bolnav, iar de la data despărțirii în fapt a soților, reclamanta-pârâtă a venit decât o singură dată să-l vadă pe minor, deși reclamantul-pârât nu i-a interzis acesteia să ia legătura cu minorul.
În drept, cererea reconvențională s-a întemeiat pe dispoz.art.119/ pr. civ, art. 37 alin.2 și art.42/Cod; art.608/Cod Proc.Civ.
Cererea reconvențională a fost legal timbrată.
În susținerea cererii reconvenționale au fost depuse următoarele acte: referat nr.15/12.06.2008 de la medicul de familie; bilete de ieșire din spital; adeverința/09.06.2008 eliberată de medicul de familie, certificatul de naștere al minorului; adeverința de salariu nr.485/11.11.2008 eliberată de SC Force SRL
În cursul judecății s-a dispus introducerea în cauză a autorității tutelare Consiliul Local și efectuarea anchetei sociale la domiciliul părților, în conformitate cu art.159 și 42/Cod, pentru care au fost întocmite și depuse la dosar referatele de anchetă socială nr.2191/09.09.2008, nr.2192/08.09.2008, nr.2520/07.10.2008 și nr.2521/17.10.2008.
S-a luat interogatoriu reclamantei-pârâte de către pârâtul-reclamant, în conformitate cu decizia Curții Constituționale nr.969/30.10.2007 raportat la art.218/Cod Proc.Civ.
In conformitate cu art.192-200/Cod Proc.Civ. au fost audiați sub prestare de jurământ, martorii și, - ale căror depoziții au fost consemnate în scris și atașate la dosar.
Prin sentința civilă nr. 18470/28.11.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a admis în parte cererea principală a reclamantei-pârâte, în contradictoriu cu pârâtul și autoritatea tutelară Consiliul Local.
S-a admis în parte cererea reconvențională a pârâtului-reclamant.
S-a dispus desfacerea căsătoriei din culpă comună, - căsătorie încheiată la 08.04.2006 și înregistrată la registrul de Stare Civilă al Primăriei, sub nr.2/08.04.2006.
S-a dispus reluarea numelui purtat anterior căsătoriei de reclamanta-pârâtă, acela de: "".
S-a dispus încredințarea minorului născut la 20.01.2007 spre creștere și educare pârâtului-reclamant.
S-a dispus stabilirea în sarcina reclamantei-pârâte și în favoarea minorului, plata unei pensii lunare în cuantum de 135 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii 08.05.2008 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a acestei obligații.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la 08.04.2006, căsătorie din care a rezultat minorul născut la 20.01.2007. La interogatoriul luat reclamantei-pârâte de către pârâtul-reclamant (la pct.4, 5, 7, 8, 9)- aceasta a recunoscut că a părăsit domiciliul comun în urmă cu două luni și că a ridicat alocația minorului, precum și faptul că ulterior nu i s-a interzis de soț și familia lui dreptul de a lua legătura cu minorul, care din luna martie 2008, când a survenit separarea în fapt a soților și până în prezent, - reclamanta -pârâtă l-a vizitat pe minor de 7-8 ori. De asemenea, reclamanta-pârâtă a recunoscut la interogatoriu că atât în timpul căsătoriei cât și după separarea în fapt a soților, - pârâtul-reclamant cu sprijinul părinților acestuia, respectiv bunicii paterni ai minorului s-au ocupat efectiv de creșterea minorului. Potrivit probei testimoniale s-a mai reținut că pârâtul-reclamant era influențat în luarea deciziilor în familie d e mama lui, fără ca acesta să intervină atunci când mama lui o certa sau o jignea pe soția sa.
Conform referatelor de anchetă socială (filele 33, 34, 51, 52) - rezultă că ambele părți au condiții bune de locuit, confirmându-se că bunicii paterni și-au adus un aport substanțial, încă de la nașterea minorului, - în procesul de creștere și educare al acestuia.
Pârâtul-reclamant realizează venituri, fiind angajat la SP FORCE SRL C, conform adeverinței de salariu 485/11.11.2008 atașată la dosarul cauzei.
Reclamanta -pârâtă nu realizează venituri.
În raport de situația de fapt probată, instanța a concluzionat că neînțelegerile dintre soți au condus la destrămarea relațiilor de familie, așa încât aceștia nu au mai putut ajunge la o conviețuire comodă și în bună înțelegere, iar atmosfera tensionată creată în viața de familie a acestora a devenit ireversibilă, ceea ce înseamnă implicit că menținerea căsătoriei este pur formală.
Instanța a apreciat că ambele părți se fac vinovate de dezbinarea relațiilor de familie, - fiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispoz.art.38 alin.1/Cod, pentru desfacerea căsătoriei.
Ca atare, instanța constatând că atât cererea principală cât și cererea reconvențională sunt întemeiate în parte, urmează le-a admis în parte și a dispus desfacerea căsătoriei din culpă comună, - căsătorie încheiată la 08.04.2006 și înregistrată în registrul de stare civilă al Primăriei, sub nr.2/08.04.2006.
Cu privire la capătul de cerere accesoriu referitor la nume, având în vedere dispoz.art.40 alin.3/Cod.:"dacă nu a intervenit o învoială sau dacă instanța nu a dat încuviințarea, fiecare dintre foștii soți va purta numele ce avea înainte de căsătorie."
Prin urmare, instanța a dispus ca reclamanta-pârâtă să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de.
Chiar dacă s-a reținut culpa comună a soților în destrămarea iremediabilă a relațiilor de familie, divorțul părinților nu trebuie să aducă atingere interesului superior al minorului, de a beneficia în viitor de îngrijirea și întreținerea corespunzătoare, care să-i asigure o dezvoltare fizică, intelectuală și socială adecvată.
Din analiza aceluiași material probator și pe baza criteriilor de apreciere avute în vedere de instanță (vârsta și sexul minorului, posibilitățile materiale, preocuparea și conduita părinților, legăturile afective părinte-copil, mediul familial în care minorul a fost obișnuit să crească și să se dezvolte alături de bunicii paterni care s-au implicat în mod constant în procesul de creștere și educare al minorului încă de la nașterea sa și față de care minorul a dezvoltat atașament pe plan afectiv-emoțional), - ținând seama de întregul complex de împrejurări din cauza în speță, acestea au format convingerea instanței că asigurarea posibilităților de dezvoltare fizică și intelectuală pentru minor și bunăstarea acestuia, sunt mai bine realizate la pârâtul-reclamant, - acesta prezentând garanții în acest scop și în viitor.
Astfel, preeminența interesului minorului reținut în contextul dispozițiilor legale prevăzute de art.42 alin.1/Cod. coroborat cu art.2 alin.3/nr.272/2004 privind promovarea și ocrotirea drepturilor și interesului minorului, - interes analizat prin prisma criteriilor de apreciere avute în vedere de instanță și la care am făcut referire pe larg anterior, - îndreptățesc instanța să concluzioneze că satisfacerea intereselor minorului pentru care trebuie să primeze starea bine și echilibru pe plan afectiv, familial și social, - constituie în ansamblu condiția determinantă în funcție de care instanța este obligată să hotărască încredințarea minorului, - în speță impunându-se ca în viitor minorul să se afle sub supravegherea și îngrijirea pârâtului-reclamant.
Prin urmare, instanța a dispus încredințarea minorului născut la 20.01.2007 spre creștere și educare pârâtului-reclamant.
În ceea ce privește măsura provizorie dispusă pe cale de ordonanță președințială - prin sent.civ.nr.8844/30.05.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova, - această măsură încetează de plin drept odată cu rămânerea irevocabilă a hotărârii de divorț, - hotărârea finală asupra fondului divorțului desființând măsurile provizorii dispuse pe cale de ordonanță președințială.
În conformitate cu dispozițiile art. 42 alin.3/Cod. instanța trebuie să stabilească și contribuția financiară privind cheltuielile de creștere, educare și învățătură ale minorilor.
Conform art.31/nr.272/2004: "ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor. Exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului".
Pornind de la acest principiu consacrat de lege, privind protecția și promovarea interesului copilului, rezultă că interesul minorului este acela de a primi întreținere și de la părintele căruia nu i-a fost încredințat.
În cazul în care cel care urmează să plătească pensia de întreținere nu are venituri sau mijloace materiale, dar este capabil de muncă - în situația din speță - reclamanta-pârâtă nu poate fi scutită de îndeplinirea obligației de întreținere, întrucât orice persoană capabilă de muncă, are posibilitatea de a realiza un venit prin muncă.
Prin urmare, lipsa unor venituri, nu scutește pe debitor de obligația de întreținere, reclamanta-pârâtă, având obligația de a depune diligențe pentru realizarea de venituri, cel puțin egale cu venitul minim pe economia națională.
Prin noțiunea de "mijloace" la care se referă codul familiei, se înțelege nu numai mijloace materiale, ci și aptitudinea de a munci a celui obligat la întreținere, care este izvorul obținerii mijloacelor materiale.
Astfel, prin aplicarea acestei reguli prevăzută de noțiunea mijloace - instanța poate prezuma existența unor venituri sau a altor surse din punct de vedere financiar ale debitorului obligației de întreținere, deoarece nu s-ar explica în alt mod cum acesta își asigură propria existență.
Potrivit art.86, alin.1, coroborat cu art.107 alin.1/Cod. - obligația de întreținere există și între părinți și copii.
Aceste dispoziții legale sunt completate de art.86, alin.3/Cod, care statuează că descendentul cât timp este minor, are dreptul la întreținere, oricare ar fi pricina nevoii în care se află. Obligația de a contribui la cheltuielile privind întreținerea copilului minor reprezintă așadar, aspectul patrimonial al îndatoririlor părintești legate de creșterea, îngrijirea și educarea acestuia.
Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează aop lăti, astfel cum statuează disp. art. 94 alin.1/Cod.
Potrivit art.94 alin.3/Cod. "când întreținerea este datorată de părinte, - ea se stabilește până la din câștigul său de muncă pentru un copil" - în speță urmând a fi avut în vedere cuantumul venitului minim pe economia națională.
În raport de aceste considerente, instanța dispus a se stabili în sarcina reclamantei-pârâte și în favoarea minorului născut la 20.01.2007, plata sumei de 135 lei lunar, cu titlu de pensie de întreținere,- datorată de la data sesizării instanței, - de la care se prezumă starea de nevoie în care se află minorul - și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației de întreținere.
Împotriva sentinței civile a declarat apel, reclamanta, considerând-o netemeinică și nelegală deoarece instanța de fond a interpretat greșit probatoriile administrate în cauză, dispunând desfacerea căsătoriei din culpa ambilor soți.
Astfel, a susținut apelanta, probatoriul administrat în cauză dovedește că nu este vinovată de desfacerea căsătoriei, culpa exclusivă în destrămarea relațiilor de căsătorie aparținând soțului pârât, care în toată perioada căsătoriei a fost influențat de mama sa, inclusiv în luarea deciziilor.
A mai aratat apelanta, că a dovedit că pârâtul a alungat-o din domiciliul comun, că a făcut toate demersurile posibile pentru a-și lua copilul (fiind dispusă în acest sens și o măsură prin 8844/2008), însă pârâtul i-a interzis legătura personală cu băiatul amenințând-o de fiecare dată când a încercat să mențin legăturile cu copilul.
Astfel, a apreciat aceasta, soluția de admitere în parte a cererii reconvenționale formulată de intimatul pârât de încredințare a minorului intimatului spre creștere și educare, este nelegală și netemeinică.
În motivarea dată de instanța de fond acestei soluții s-a reținut că între minor și tatăl pârât există legături afective, că oferă condiții materiale și că minorul ar fi atașat de bunicii paterni, dezvoltând atașament pe plan afectiv emoțional.
Această motivare nu demonstrează că este în interesul minorului să-i fie încredințat tatălui spre creștere și educare, neavând relevanță legăturile afective dintre minor și bunici.
Astfel, a susținut apelanta, instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 42 alin.1 fam. cât și art. 2 alin.3 din Lg.272/2004, interesul superior al minorului fiind acela de a fi încredințat mamei spre creștere și educare.
S-a mai arătat în motivarea apelului că minorul are o vârstă fragedă, vârstă la care trebuie să aibă afecțiune maternă, iar ea a făcut tot posibilul să ia minorul însă pârâtul i-a interzis, că oferă garanții materiale și morale corespunzătoare pentru creșterea minorului, astfel încât se impune schimbare a soluției de încredințare a minorului tatălui pârât dispusă în mod nelegal și netemeinic de instanța de fond.
Că din probatoriul administrat nu s-a confirmat susținerile pârâtului în întâmpinarea și cererea reconvențională. Nici o probă nu a demonstrat că ea este vinovată de destrămarea căsătoriei și că nu s-ar fi interesat de minor.
Totodată a mai arătat că nu și-a putut exercita drepturile și îndatoririle părintești față de minor din cauza atitudinii necorespunzătoare a pârâtului și a mamei sale.
În raport de cele expuse, a solicitat admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței în sensul admiterii cererii principale de divorț și respingerii cererii reconvenționale formulată de pârât ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 161/2009 a Tribunalului Doljs -a dispus respingerea apelului ca nefondat.
S-a reținut că și reclamanta este responsabilă de destrămarea relațiilor de căsătorie prin neimplicarea în susținerea menajului, iar apoi prin intrarea într-o relație de concubinaj,
În ce privește minorul rezultat din căsătorie, probele administrate fac dovada că acesta a fost în principal îngrijit de bunicii paterni și că implicarea reclamantei în creșterea și educarea lui era minoră.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs reclamanta solicitând casarea lor ca nelegale, criticând un singur aspect și anume cel al încredințării minorului rezultat din căsătorie.
Recurenta a arătat că în calitate de mamă are condiții mai bune de creștere și educare și că poate să asigure minorului o îngrijire mai bună decât tatăl pârât.
Recursul este nefondat.
Instanțele au făcut o corectă apreciere a intereselor minorului rezultat din căsătoria părților.
De altfel într-o atare situație numai interesele minorului sunt cele ce pot fi avute în vedere și numai aceste interese legate de creștere, dezvoltare și evoluția minorului pot fi luate în considerare.
Or, probatoriul analizat atestă că minorul născut la 20.2007 a fost în principal îngrijit și crescut de către bunicii paterni, la domiciliul lor, domiciliu care de altfel era și domiciliul comun al soților.
Din luna martie 2008, când soții s-au separat în fapt, iar reclamanta a părăsit domiciliul conjugal, minorul a rămas în continuare alături de tată, iar îngrijirea lui a fost asigurată ca și până atunci tot de bunicii paterni, astfel că și în prezent minorul este în îngrijirea efectivă a tatălui și a bunicilor paterni.
Este evident că aceștia pot asigura minorului condiții mai bune de creștere, îngrijire și educare.
Minorul s-a aflat de la nașterea sa numai în întreținerea bunicilor paterni, de care este atașat afectiv, iar o schimbare a modului său de viață a domiciliului și a mediului în care a crescut și s-a format ar di dăunător evoluției sale, așa încât instanțele au apreciat cu deplin temei în consonanță cu toate probele din dosar, că interesul minorului este de a rămâne în continuare în domiciliul tatălui, unde beneficiază de condiții superioare de creștere și educare.
Instanțele au pronunțat în consecință hotărâri perfect legale conform art. 42 Cod fam. iar în raport de cele arătate recursul reclamantei este nefondat, Curtea urmând a dispune respingerea lui conform celor arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 161 din data de 4 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 18470 din data de 28 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul pârât și autoritatea tutelară CONSILIUL LOCAL.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
2 ex/25.11.2009
Tehnored.
Jud. fond
Jud. apel
Președinte:Emilian LupeanJudecători:Emilian Lupean, Alexandrina Marica, Dan Spânu
| ← Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 869/2009.... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
