Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 7/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 7/FM
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2009
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
PREȘEDINTE: Irina Bondoc
JUDECĂTORI: Irina Bondoc, Paulina Georgescu Daniela Petrovici
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de reclamantul, domiciliat în C,-, -. A, etaj 3,. 13, județul C, împotriva deciziei civile nr. 318 din 3 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliată în C, b-dul -. - nr. 104, -/II, etaj 1,. 21, județul C șiSC SRL, cu sediul în C,-, -. B,. 28, județul C, având ca obiect partaj bunuri comune.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 16 ianuarie 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea asupra cauzei la datele de 23 ianuarie 2009 și 30 ianuarie 2009.
CURTEA
Asupra cererii de recurs;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr- (nr. în format vechi 4337/2002), reclamantul a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâtele - și SC SRL să dispună partajarea bunurilor mobile și imobile dobândite de părți în timpul căsătoriei, în cotă de 70% pentru reclamant și 30% pentru pârâtă, să se constate că reclamantul are un drept de creanță corespunzător drepturilor patrimoniale rezultate din calitatea de comerciant a pârâtei - și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că, în fapt, prin sentința civilă nr. 215 din 11 ianuarie 2001 Judecătoriei Constanțaa fost desfăcută căsătoria părților și în timpul căsătoriei soții au cumpărat mai multe bunuri mobile indicate printr-o listă anexă, precum și două imobile situate în C-, -. B,. 28 și b-dul -. - nr. 104, - 2.. A. 1. 1. Tot în timpul căsătoriei a fost constituită cu bani comuni din economiile soților pârâta SC SRL.
Pârâta - în nume propriu și în calitate de reprezentant al SC SRL a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a invocat excepția lipsei calității procesual active a reclamantului și a lipsei calității procesual pasive a pârâtei - cu privire la bunurile societății pentru că bunurile îi aparțin acesteia și nu pot fi confundate cu patrimoniul comun al părților și excepția necompetenței materiale a Judecătoriei, față de natura comercială a cauzei.
A mai arătat pârâta că în afară de bunurile care aparțin societății, care nu pot face obiectul partajului, recunoaște toate celelalte bunuri mobile indicate de către reclamant, arătând că în posesia pârâtei se află bunurile din apartamentul situat în b-dul -. -. Mai mult, s-a arătat că se contestă cota de contribuție solicitată de reclamant, întrucât și pârâta a contribuit la veniturile familiei și a suportat singură cheltuielile căsătoriei care ar fi trebuit să fie comune.
Pe cale reconvențională s-a solicitat completarea masei de împărțit cu autoturismul Ford Explorer.
Reclamantul a formulat precizări prin care a arătat că solicită constatarea unei cote de 75% la dobândirea bunurilor comune, un drept de creanță de 75% din contravaloarea sumei de bani cu care a societatea a fost creditată în timpul căsătoriei de către cei doi soți și atribuirea către el a imobilului situat în C, b-dul -. - și către pârâta - a celui din str. -.
În motivare, s-a arătat că bunurile obținute din banii familiei sunt un autoturism VW, cele necesare activității de început și contravaloarea sumei de bani reprezentând renovarea în perioada septembrie - octombrie 1999. Cu privire la cererea reconvențională s-a arătat că autoturismul solicitat nu constituie bun comun, fiind bun propriu al reclamantului, întrucât i-a fot donat de.
La termenul din 12 iunie 2002 pârâtele reclamante au invocat excepția inadmisibilității cererii, în temeiul dispozițiilor art. 111 Cod procedură civilă.
Prin încheierile interlocutorii din 8 mai 2002 și 3 iulie 2002 instanța a respins ca nefondate excepțiile necompetenței materiale a Judecătoriei Constanța și a inadmisibilității acțiunii în constatarea dreptului de creanță, reținând că litigiul are caracter civil, având ca obiect partajul de bunuri comune și dreptul de creanță ca urmare a contribuirii cu bunuri comune la patrimoniul societății și că soții au calitatea și dreptul de a solicita constatarea acestui drept, în legătură cu bunurile comune aduse aport la constituirea societății la care unul din ei are calitatea de acționar.
Prin încheierea de admitere în principiu nr. 5141 din 13 mai 2004 instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru obligarea pârâtei SC SRL la restituirea banilor - bun comun în societate, a admis în principiu în parte acțiunea principală și cererea reconvențională, a constatat că reclamantul pârât și pârâta reconvenientă - au dobândit în timpul căsătoriei cu o cota de contribuție de 60% pentru reclamant și 40% pentru pârâtă, următoarele bunuri comune:
- apartament situat în C, b-dul -. - nr. 104, - 2.. A,. 1,. 1, compus din 4 camere și dependințe în valoare de 436.336 lei;
- apartament situat în C,-, - 1, scara B, parter, 28, compus din 2 camere semidecomandate și dependințe, în valoare de 196.242 lei;
- bunuri mobile aflate în apartamentul situat în b-dul -. - nr. 104, - 2.. A,. 1,. 1;
- bunuri mobile aflate în apartamentul din-, - 1, scara B, parter, 28;
- 1 autoturism marca Ford Explorer cu nr. de înmatriculare - în valoare de 19.993,4 lei;
- 1 autoturism marca Oltcit Club cu nr. de înmatriculare - în valoare de 504 lei.
A constatat că părțile au un drept de creanță asupra SC SRL în valoare de 26.661,21 lei în proporție de 60% pentru reclamantul pârât și de 40% pentru pârâta reclamanta.
Împotriva acestei încheieri a formulat apel pârâta reclamanta -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 497 din 19 septembrie 2005 Tribunalul Constanțaa respins apelul ca nefondat
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta reclamantă, iar prin decizia civilă nr. 37/FM din 29 septembrie 2006 Curtea de Apel Constanțaa admis recursul, a modificat în tot decizia Tribunalului în sensul ca a admis apelul, a schimbat în parte încheierea apelată, a constatat ca reclamantul are o cotă de contribuție la dobândirea bunurilor comune de 60%, iar pârâta - are o cota de contribuție de 40%.
Pe parcursul soluționării căilor de atac cauza a fost suspendată, iar după repunerea pe rol au fost efectuate expertize tehnice de specialitate, astfel: imobiliară de expert, auto de expert G și merceologică de expert, rapoartele de expertiză fiind atașate la dosar.
Prin încheierea din 5 noiembrie 2007 instanța a admis excepția de conexitate și a reunit la prezenta cauză dosarul nr-, număr sub care a fost înregistrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta - având ca obiect constatarea cuantumului total al datoriilor existente și al cheltuielilor efectuate de către reclamant în vederea administrării imobilelor coproprietatea părților,
obligarea pârâtei la plata acestora în proporție de 40% conform cotei ei de contribuție la dobândirea bunurilor comune și compensarea eventualelor datorii reciproce ale părților.
În motivarea cererii conexe, reclamantul a arătat că, în fapt, pe parcursul soluționării procesului de partaj, cheltuielile apărute în legătură cu bunurile comune au fost suportate exclusiv de către el, deși prin procesele-verbale încheiate de pârâta a fost numită custode al tuturor bunurilor mobile și imobile. Prin urmare, cheltuielile comune de întreținere trebuie să fie suportate exclusiv de către pârâtă, pentru ca reclamantul nu a locuit în niciunul din cele două imobile, lui revenindu-i doar obligația de plată a 60% din impozitul pentru aceste imobile.
Prin sentința civilă nr. 896/2008 instanța a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul pârât în contradictoriu cu pârâta reconvenientă -. A admis în parte cererea reconvențională formulată de reconvenienta - în nume propriu și în calitate de reprezentantă a SC SRL în contradictoriu cu reclamantul pârât, a admis în parte acțiunea conexă formulată de reclamantul pârât în contradictoriu cu pârâta reconvenienta -.
A constatat că reclamantul pârât și pârâta reconvenientă - au dobândit în timpul căsătoriei cu o cotă de contribuție de 60% pentru reclamant și 40% pentru pârâtă, următoarele bunuri comune:
- apartament situat în C, b-dul -. - nr. 104, - 2.. A,. 1,. 1 compus din 4 camere și dependințe în valoare de 436.336 lei;
- apartament situat în C,-, - 1, scara B, parter, 28 compus din 2 camere semidecomandate și dependințe în valoare de 196.242 lei;
- bunuri mobile aflate în apartamentul situat în C, b-dul -. - nr. 104, - 2.. A,. 1,. 1;
- bunuri mobile aflate în apartamentul din-, - 1, scara B, parter, 28;
- 1 autoturism marca Ford Explorer cu nr. de înmatriculare - în valoare de 19.993,4 lei;
- 1 autoturism marca Oltcit Club cu nr. de înmatriculare - în valoare de 504 lei.
A constatat că părțile au un drept de creanță asupra SC SRL în valoare de 26.661,21 lei în proporție de 60% pentru reclamantul pârât și de 40% pentru pârâta reclamantă.
A constatat că reprezintă datorie comună suma de 379,23 lei achitată integral de reclamantul pârât.
A constatat că părțile au ca datorie comună suma de 2.774 lei taxa habitat și taxa auto aferentă anului 2007, din care reclamantului pârât îi revine suma de 1.664, 4 lei și pârâtei reclamante suma de 1.109,6 lei.
A respins ca nefondată cererea de constatare a caracterului de datorii comune ale cheltuielilor de întreținere.
A constatat că valoarea masei de partajat este de 623.046,4 lei, că valoarea cotei de 60% a reclamantului pârât este de 373.827,84 lei și că valoarea cotei de 40% a pârâtei reclamante este de 249.218,56 lei.
A dispus ieșirea părților din indiviziune prin formarea și atribuirea în natură de loturi după cum urmează:
- lotul 1, format din apartament situat în C, b-dul -. - nr. 104, - 2.. A,. 1, 1, compus din 4 camere și dependințe în valoare de 436.336 lei și bunurile mobile aflate în acest apartament a fost atribuit pârâtei reclamante -;
- lotul 2, format din apartament situat în C,-, - 1, scara B, parter, 28 compus din 2 camere semidecomandate și dependințe în valoare de 196.242 lei și bunuri mobile aflate în acest apartament, 1 autoturism marca Ford Explorer cu nr. de înmatriculare - în valoare de 19993,4 lei, 1 autoturism marca Oltcit Club cu nr. de înmatriculare - în valoare de 504 lei, valoarea totală a lotului 3 fiind de 217.491,4 lei a fost atribuit reclamantului pârât.
A obligat pe pârâta reclamanta - să plătească reclamantului pârât suma de 156.336,44 lei reactualizată cu indicele de inflație la data plății cu titlu de sultă.
A obligat pe pârâta reclamanta - să plătească reclamantului pârât suma de 151,69 lei reactualizată cu indicele de inflație la data plății debit rezultat din impozit achitat.
A obligat pe pârâta SC SRL să plătească reclamantului pârât suma de 15.996,73 lei reactualizată cu indicele de inflație la data plății.
A obligat pe pârâta reconvenienta - să plătească reclamantului pârât suma de 808,4 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 318 din 3 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost admis apelul declarat de reclamant, a fost schimbată în parte sentința civilă apelată, în sensul că a fost obligată pârâta reconvenientă la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1.980 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
La data de 27 iunie 2008 reclamantul a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei nr. 318 din 3 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța. La termenul din data de 2 septembrie 2008, apărătorul recurentului reclamant a precizat că cererea formulată reprezintă o cerere de îndreptare a erorii materiale și nu o cerere de completare dispozitiv. A solicitat admiterea cererii de îndreptare a erorii materiale vizând cuantumul cheltuielilor de judecată efectuate în apel respectiv menționarea sumei de 1.200 lei reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depuse la dosar, iar nu 200 lei, cum din greșeală s-a menționat.
Prin încheierea din 2 septembrie 2008 Tribunalul a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulate de reclamant. La pronunțarea acestei soluții instanța a reținut că din considerentele deciziei a cărei îndreptare se solicită, rezultă că instanța a constatat întemeiat doar unul dintre motivele de apel și anume cel privitor la cheltuielile de judecată. Ca atare, onorariul apărătorului ales al apelantului, în cuantum de 200 lei, a fost acordat numai proporțional cu pretențiile admise. Constatându-se că nu este vorba de o eroare materială în sensul dispozițiilor art. 281 Cod procedură civilă, instanța a respins cererea de îndreptare a erorii materiale.
Împotriva deciziei civile nr. 318 din 3 iunie 2008 Tribunalul Constanța, a declarat recurs reclamantul, criticând soluția în baza motivelor înscrise în art. 304 pct. 6 și 9 Cod procedură civilă, în sensul că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, pronunțând o hotărâre lipsită de temei legal.
O primă critică privește modalitatea de formare a loturilor. Astfel, în lotul 2 s-a atribuit reclamantului recurent autoturismul marca Oltcit Club, fără a fi în posesia sa, fiind folosit în exclusivitate de pârâtă, la care se și află.
Cu privire la dreptul de creanță, acesta trebuie introdus în lotul pârâtei, cu obligarea acesteia de a plăti către reclamant suma ce reprezintă 60% din totalul cuantumului creanței - pârâta fiind și asociatul unic al SC SRL.
Referitor la sumele de bani calculate cu titlu de sultă, instanța nu a avut în vedere valoarea celor două imobile la data pronunțării hotărârii, întrucât cursul de schimb valutar se modifică.
O altă critică se referă la soluționarea cererii conexe; s-a cerut a se constata că toate cheltuielile de întreținere, care sunt considerabile, sunt datorii ale pârâtei și nu datorii comune către asociația de proprietari.
În final, se critică și modalitatea de plată a cheltuielilor de judecată, în raport de cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune.
Se solicită obligarea pârâtei la contravaloarea cheltuielilor de judecată din apel și fond, sumă ce se cere a fi actualizată cu indicele de inflație.
Examinând motivele de recurs și verificând probele administrate, instanța va analiza cererea în limita criticilor formulate. Drept urmare, recurentul critică modalitatea de formare a loturilor. Astfel, referitor la introducerea în lotul său a autoturismului marca Oltcit Club, instanța constată că nu se invocă un temei de nelegalitate prin această formă de atribuire a bunurilor în loturi. Mai mult, bunurile trebuie împărțite toate prin formarea a două loturi, sensibil egale ca valoare, iar împrejurarea că autoturismul este în posesia intimatei, aceasta este o problemă de executare și nu un motiv de nelegalitate a hotărârii.
Referitor la creanța existentă, aceasta a fost stabilită conform cotelor de contribuție ale părților - 60% pentru recurent și 40% pentru intimată - prin încheierea din 13 mai 2004, fiind cuantificată la suma de 26.661,21 lei, iar SC SRL a fost obligată către recurent la plata sumei de 15.996,75 lei conform cotei, astfel că nu este explicitat și dovedit avantajul în această situație a pârâtei. Recurentul are de primit această sumă și nu de dat - este o datorie distinctă și partajată cu ocazia ieșirii din indiviziune.
În ce privește valoarea sultei raportat la valoarea de circulație a imobilelor, la data pronunțării hotărârii, se reține că instanța corect a stipulat că plata sumei cuvenite recurentului se va face conform indicelui de inflație la data plății. Prin urmare, această critică este lipsită de interes, atâta timp cât instanța a stabilit și modalitatea de plată a sultei la data plății conform coeficientului de inflație.
Critica potrivit căreia cheltuielile de întreținere trebuie suportate de intimată nu are suport legal și probator. Articolele 32 - 34 Codul familiei stipulează că soții răspund cu bunurile comune pentru repararea sau plata prejudiciilor sau cheltuielilor făcute în scopul administrării și întreținerii imobilelor bunuri comune. Prin urmare, cheltuielile de întreținere au fost înregistrate la imobilele bunuri comune, în care părțile sunt coproprietari și au obligația de a le plăti.
Referitor la neacordarea tuturor cheltuielilor de judecată la instanțele de fond și apel proporțional cu cota de contribuție și reprezentând taxa de timbru și onorariu expert contabil, instanța constată îndreptățită cererea. Astfel, raportat la cotele părților și la obligarea intimatei în apel la suma de 1.980 lei, se constată că recurentului i se cuvine și suma de 5.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată de fond și apel.
Urmează ca în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța să admită recursul și, pe cale de consecință, va modifica în parte decizia recurată, în sensul că va obliga pârâta reconvenientă în favoarea reclamantului la plata sumei de 5.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată de la fond și apel.
Va menține restul dispozițiilor deciziei recurate.
În recurs, în baza art. 274 Cod procedură civilă, va obliga intimata pârâtă la 819,5 lei către recurent cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de reclamantul, domiciliat în C,-, -. A, etaj 3,. 13, județul C, împotriva deciziei civile nr. 318 din 3 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliată în C, b-dul -. - nr. 104, -/II, etaj 1,. 21, județul C șiSC SRL, cu sediul în C,-, -. B,. 28, județul
Modifică în parte decizia recurată în sensul că obligă pârâta reconvenientă la plata în favoarea reclamantului a sumei de 5.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Obligă intimata la 819,5 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 ianuarie 2009.
Pt. Președinte JUDECĂTORI: Irina Bondoc, Paulina Georgescu Daniela Petrovici
- -
aflată în concediu de odihnă - -
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează - -
Președintele instanței,
Grefier,
- -
Jud. fond -
Jud. apel -,
Red. dec. rec. jud. -/18.03.2009
gref. -
4 ex./19.03.2009
Președinte:Irina BondocJudecători:Irina Bondoc, Paulina Georgescu Daniela Petrovici
| ← Divort. Decizia 1387/2009. Curtea de Apel Craiova | Divort. Decizia 587/2009. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
