Divort. Decizia 1389/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1389
Ședința publică de la 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 3: Dan Spânu
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 159 din data de 2 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 1671 din data de 4 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul pârât, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul pârât reprezentat de avocat, lipsind recurenta reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru intimatul pârât, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinice și legale a hotărârilor atacate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:;
Prin sentința civilă nr. 1671/4.02.2009, pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a admis acțiunea civilă de divorț formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul.
S-a admis cererea reconvențională precizată formulată de pârâtul-reclamant.
S-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți și trecută în registrul de stare civilă al Primăriei Mun. C, la nr. 2099/14.11.2004, din culpa comună a soților, reluarea de către reclamantă a numelui purtat anterior căsătoriei, acela de "".
S-a dispus încredințarea către mama reclamantă, spre creștere și educare, a minorei, născută la data de 16 octombrie 2006, urmând ca pârâtul să fie obligat către aceasta, în favoarea minorei, la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 337,5 lei lunar, începând cu data promovării acțiunii(18.11.2008) și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.
S-a încuviințat ca pârâtul să aibă legături personale cu minora în următoarea modalitate: în prima și a treia săptămână a lunii, de vineri, orele 17,00, până duminica, orele 17,00, prima săptămână în perioada vacanței de iarnă și prima lună în perioada vacanței de vară, în domiciliul pârâtului.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat că soții s-au căsătorit la data de 14.11.2004, iar din relațiile lor a rezultat minora, născută la data de 16 octombrie 2006.
Întrucât ambele părți au solicitat ca hotărârea prin care se pronunță divorțul să nu se motiveze, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 617 alin. 2 Cod pr. civ. și nu a arătat motivele care au dus la desfacerea căsătoriei.
Față de cele reținute și constatate, instanța a apreciat că relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, nemaiputând fi reluate, motiv pentru care, având în vedere prevederile art. 37 alin. 2 și art. 38 alin. 1 din codul familiei, admis acțiunea precizată a reclamantei și cererea reconvențională precizată formulată de pârâtul-reclamant, dispunându-se desfacerea căsătoriei din culpa comună a soților.
Având în vedere depoziția martorei audiate, rezultatele anchetei sociale, acordul soților, opțiunea și interesul minorei, în temeiul prevederilor art. 42 și art. 43 alin.1 din codul familiei, instanța a dispus încredințarea acesteia spre creștere și educare către mama reclamantă, urmând ca, potrivit dispozițiilor art. 86 și art. 94 din codul familiei, pârâtul să fie obligat către aceasta, în favoarea minorei, la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 337,5 lei lunar( conform veniturilor lui salariale, rezultate din cuprinsul adeverinței nr. 121/20.01.2009 emisă de Muzeul C, atașată la dosar), începând cu data promovării acțiunii( 18.11.2008 ) și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.
Împotriva sentinței civile a declarat apel reclamanta criticând-o pentru netemeinicie, arătând că instanța de fond a stabilit legătura cu minora la o oră neacceptată de ea considerând că nu este în interesul minorei. A arătat că nu găsește ca fiind potrivită ora 17, cea stabilită de instanță deoarece minora, în vârstă de 2 ani, locuiește în localitatea C, localitate ce se află la o distanță de 50 km. de C, localitatea de domiciliu al intimatului, și transportul minorei la domiciliul pârâtului, în special iarna, când la ora 17 ar fi întuneric, nu ar fi în interesul minorei. Consideră ca fiind potrivită ora 12.
La data de 16. 04. 2009. intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, apreciind că prin solicitarea apelantei de a se stabili o altă oră, respectiv 12,00, decât cea stabilită de instanța de fond, 17,00, se încearcă micșorarea cât mai mult posibil a programului său de vizitare, respectiv doar de sâmbăta și până duminica, deoarece este în imposibilitate ca într-o zi lucrătoare să lipsească de la locul său de muncă.
Prin decizia civilă nr. 159/2.06.2009, Tribunalul Dolja respins apelul declarat de apelanta reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 1671/04.02.2009, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele:
Motivul de apel invocat nu-și găsește justificare, tribunalul apreciind că instanța de fond a avut în vedere atât interesul minorei cât și posibilitatea efectivă a intimatului, în stabilirea programului de a avea legături personale cu minora. La stabilirea acestui program în mod întemeiat s-a avut în vedere și faptul că intimatul, angajat la Muzeul C, are program de lucru ca orice bugetar, de la ora 8,00 la ora 16,00 ori dacă ar fi stabilită ora 12,00, așa cum sugerează apelanta, acest lucru ar însemna ca de două ori pe lună intimatul să fie nevoit să lipsească de la serviciu. Faptul că minora locuiește în C, la domiciliul bunicilor și nu locuiește cu apelanta în C nu poate să-i fie imputabil intimatului, astfel încât acesta să fie nevoit să plece de la program cu mult înainte de terminarea acestuia pentru a se pute încadra într-un orar acceptat de apelantă.
S-a apreciat că nu ar fi prejudiciat în nici un mod interesul minorei dacă aceasta ar fi luată de tatăl său conform programului stabilit de instanța de fond, distanța parcursă de la C la C efectuându-se pe o durată de timp de maxim 50 minute și totodată este în interesul minorei să petreacă o perioadă mai mare de timp cu părintele căreia nu i-a fost încredințată tocmai pentru a se păstra atașamentul și față de acesta.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
Critica vizează modalitatea în care instanța a încuviințat legătura personală a pârâtului cu minora în privința orei la care pârâtul este obligat să o ia pe minoră și să o aducă în domiciliul recurentei, motivând că în sezonul ora 17,00 este o oră târzie și prin aceasta se primejduiește viața și integritatea corporală a minorei.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 14 alin.1 din 272/2004, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
De asemenea, potrivit art. 43 alin.3 Codul familiei, părintele divorțat căruia nu i s-a încredințat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.
Aceste dispoziții legale, instanța le-a avut în vedere atunci când a stabilit legătura pârâtului cu minora, iar modalitatea de a lua legătura cu minora nu este de natură să prejudicieze interesele minorei.
Împrejurarea că într-o perioadă a anului ora 17,00 este o oră târzie, nu poate fi invocată de recurentă, deoarece instanța a apreciat că numai așa se poate lua efectiv legătura pârâtului cu minora, avându-se în vedere distanța dintre părți și programul de lucru al pârâtului.
În consecință, recursul este neîntemeiat, urmând a fi respins în baza art. 312 alin.1 Cod pr. civ. iar în baza art. 274 Cod pr. civ. recurenta va fi obligată la 400 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 159 din data de 2 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr- și a sentinței civile nr. 1671 din data de 4 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
Obligă reclamanta la 400 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud. - -
Tehn.
2 ex/15.12. 2009
Președinte:Emilian LupeanJudecători:Emilian Lupean, Alexandrina Marica, Dan Spânu
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 1027/2009. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
