Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 189/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(50/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.189
Ședința publică de la 11.02.2010.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 2: Ilie Mari -
JUDECĂTOR 3: Mihai Andrei Negoescu GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă, împotriva deciziei civile nr. 1153 din 30.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
are ca obiect - partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează, depunerea la dosar prin serviciul registratură al instanței, la data de 01.02.2010, a taxei judiciare de timbru, în cuantumul dispus prin rezoluția administrativă, potrivit chitanței nr. - din 27.01.2010, privind achitarea sumei de 4 lei, fiind aplicat și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Se mai referă depunerea la dosar, la data de 5.02.2010 și a unor note scrise formulate de intimatul.
Curtea, având în vedere faptul că recurenta nu a motivat recursul exercitat în cauză, potrivit dispozițiilor art. 3021lit.c din Codul d e procedură civilă, reține dosarul în pronunțare cu privire la excepția nulității recursului.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea adresata Judecătoriei C la data de 27.02.2008, reclamantul a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta, să se dispună ieșirea din indiviziune asupra apartamentului situat în comuna 1, - 24,.3, județ I, stabilirea cotei de din apartament pentru fiecare dintre părți, atribuirea imobilului către pârâtă și obligarea acesteia la plata sultei, precum și a cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.2114/11.09.2008, Judecătoria Caa dmis cererea de partaj, a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra imobilului, a respins cererea de vânzare silită a acestuia ca inadmisibilă, a atribuit în favoarea pârâtei imobilul și a obligat-o pe aceasta la o sultă către reclamant de 82.884 lei și a cheltuielilor de judecată în suma de 179,30 lei.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare nr.-/1993, părțile au dobândit proprietatea asupra apartamentului de la SC SA, prețul acestuia fiind achitat integral.
A mai reținut instanța că potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză de către expert, valoarea imobilului este de 165.768 lei (45.942 euro), iar părțile au avut o contribuție egală la dobândirea acestuia iar de cererea reclamantului a atribuit imobilul pârâtei.
În ce privește vânzarea apartamentului, instanța a apreciat că cererea este inadmisibilă, întrucât vizează faza executării silite a sentinței de partaj.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel nemotivat pârâta.
Apelul nu a fost motivat.
Prin decizia civilă nr.1153/30.10.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta, împotriva sentinței civile nr.2114/11.09.2008, pronunțata de Judecătoria C-
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că din conținutul contractului de vânzare - cumpărare nr.-/1993 rezultă că părțile au dobândit în timpul căsătoriei apartamentul situat în comuna 1, - 24,.3, județ I, căsătoria fiind desfăcută prin divorț la data de 15.04.2002 când s-a pronunțat decizia nr.668/15.04.2002 a Tribunalului București în dosar nr.2367/2001.
Apelanta - pârâta nu a contestat în fața instanței de fond cota de contribuție a soților la dobândirea imobilului, nu a solicitat o anume modalitate de partajare, astfel încât instanța de fond în mod corect a reținut cota egală de contribuție a părților la dobândirea acestui imobil și în raport de cererea reclamantului - intimat a atribuit imobilul în favoarea pârâtei, care nu a contestat nici valoarea imobilului rezultată în urma expertizării judiciare a acestuia.
Cum izvorul indiviziunii l-a constituit căsătoria, iar la desfacerea acesteia părțile nu s-au învoit cu privire la împărțeala bunului comun, instanța de fond în mod corect a apreciat asupra cererii de partaj căreia îi sunt aplicabile dispozițiile art.36 (1) Codul familiei, potrivit cu care la desfacerea căsătoriei bunurile comune se împart între soți conform învoielii acestora iar în lipsa unei învoieli va hotărî instanța de judecată.
de cele reținute, de dispozițiile art.296 Cod procedură civilă, tribunalul a respins apelul ca nefondat.
Împotriva deciziei civile nr.1153/30.10.2009 a formulat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul ieșirii din indiviziune asupra apartamentului situat în comuna 1, - 24,.3, județ I, stabilirea cotei de din apartament pentru fiecare dintre părți, atribuirea apartamentului către numitul și obligarea acestuia la plata sultei către recurentă, precum și a cheltuielilor de judecată.
Recurenta nu precizat în cererea de recurs motivele pentru care apreciază că se impune admiterea recursului.
Intimatul reclamant depus la dosar note scrise, prin care susținut nulitatea recursului întrucât recurenta nu a indicat nici un motiv de nelegalitate al hotărârilor precizând totodată că pârâta și-a dorit foarte mult această proprietate, nefiind de acord o lingă perioada de timp cu înstrăinarea acestuia.
La termenul de judecată din data de 11.02.2010, curtea reținut spre soluționare excepția nulității recursului.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate, și deliberând cu prioritate, în temeiul art.137 alin.1 Cod de procedură civilă, asupra excepției procesuale de procedură, absolută, peremptorie a nulității recursului declarat de recurenta, Curtea reține următoarele:
În actuala reglementare a articolului 304 Cod procedură civilă, recursul apare ca o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai pentru motive de nelegalitate, reglementate, în mod limitativ, în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă, iar nu și de netemeinicie ale deciziilor recurate.
Potrivit art.3021alin.(1) lit. c proc.civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art.306 alin.(3) proc.civ. indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art.304 proc.civ.;per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304.proc.civ. sancțiunea care intervine este
nulitatea recursului.
În speță, nu numai că recurenta nu s-a conformat exigențelor art.3021alin.(1) lit.c proc.civ. neindicând motivele de nelegalitate din art.304 proc.civ. pe care își întemeiază recursul, dar nu a formulat nici critici, care să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art.304 proc.civ.
Astfel, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei din apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurent a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.
Modalitatea de motivare a recursului adoptată de recurentă constă practic exclusiv în solicitarea de admitere a recursului, de modificare deciziei în sensul ieșirii părților din indiviziune și atribuirea imobilului către intimatul reclamant, cu concluzia finală că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, fără însă a arăta în concret în ce constă greșeala instanței de apel, a cărei hotărâre a atacat-o și prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de aceeași parte și nici măcar rațiunea pentru care s-ar impune, în opinia recurentei, asemenea măsură.
Succesiunea de afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic în așa fel încât să se poată reține, măcar din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art.304 proc.civ. în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.
În acest context, în considerarea naturii căii de atac a recursului, ce nu poate fi exercitat decât pentru motivele exhaustive reglementate în art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă, astfel cum s-a evocat deja, întrucât din examinarea cererii de recurs formulate de recurentă, rezultă că acesta nu formulează practic critici împotriva deciziei din apel, reținând totodată că nu se poate reține existența unor motive de ordine publică, care să poată fi invocate, din oficiu, de către instanță, și care să fie supuse, în mod obligatoriu, în dezbaterea contradictorie a părților, Curtea urmează să facă aplicarea art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă, interpretat per a contrario, raportat la art. 3021alin. 1 lit. c Cod procedură civilă, în sensul constatării nulității recursului formulat de recurenta împotriva deciziei civile nr. 1153/30.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de recurenta - pârâtă, împotriva deciziei civile nr.1153/30.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - reclamant.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
MARI -
GREFIER
Red.
.
2 ex./01.03.2010.
TB-5 -;; Jud.C -
Președinte:Ionelia DrăganJudecători:Ionelia Drăgan, Ilie, Mihai Andrei Negoescu
| ← Divort. Decizia 448/2009. Curtea de Apel Craiova | Divort. Decizia 1389/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
