Divort. Decizia 14/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIE NR. 14
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ghideanu Anca
JUDECĂTORI: Ghideanu Anca, Susanu Claudia Scripcariu Gabriela
- -
GREFIER: - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurentul, domiciliat în P, Boșteni nr. 2, jud. I, cu domiciliul ales la sediul Cabinetului de avocat " " din P, str. ceferiștilor, -.8-2,. A,. 1,. 5, jud. I, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect - divorț - recurs împotriva deciziei civile nr. 541/15.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 22 ianuarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 29.01.2009, când ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2900 din 18 decembrie 2007 Judecătoria Pașcania admis în parte cererea de divorț promovată de reclamanta-pârâtă, domiciliată în P,-, jud. I, în contradictoriu cu pârâtul-reclamant, cu același domiciliu și a admis în parte cererea reconvențională promovată de pârâtul-reclamant, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă.
S-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți la data de 11 noiembrie 1989, și trecută în registrul de stare civilă al Consiliului Local al mun. P, jud. I sub nr. 275 din 11 noiembrie 1989, din culpă comună.
Instanța a încredințat pârâtului-reclamant spre creștere și educare pe minorii -, născut la 25.12.1992 și -, născut la 28.04.1994.
Reclamanta-pârâtă a fost obligată să plătească pârâtului-reclamant suma de 109 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorilor si, (câte 54,5 lei pentru fiecare minor) începând cu data introducerii acțiunii și până la majoratul fiecărui minor.
S-a dispus revenirea reclamantei pârâte la numele avut anterior căsătoriei acela de "".
S-a luat act că părțile au renunțat la cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, judecătoria a reținut că, întrucât ambele părți au solicitat ca hotărârea să nu fie motivată, față de prevederile art. 617 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța se va limita să rețină că potrivit probelor administrate în cauză sunt întrunite condițiile art. 38 alin. 1 Codul familiei și, în baza acestui text de lege coroborat cu art. 37 alin. 2 Codul familiei, va admite capătul principal de cerere și va dispune desfacerea căsătoriei din vina ambilor soți.
În ceea ce privește pe minorii - si -, aceștia se află în prezent la mama reclamantei pârâte și ambii părinți având un loc de muncă în Italia trimit bani acesteia pentru întreținerea și îngrijirea celor doi minori.
A mai reținut instanța că atât reclamanta pârâtă cât și pârâtul-reclamant au făcut dovada că locuiesc fiecare cu chirie în Italia putând oferi condiții bune pentru creșterea și îngrijirea celor doi minori.
Ca urmare văzând dorința celor doi minori care audiați în camera de consiliu au precizat că doresc să fie încredințați tatălui deoarece sunt mai atașați de acesta nedorind să locuiască cu mama lor și apreciind în spiritul prevederilor Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, că este în interesul minorilor să fie încredințata tatălui, care poate să le asigure un nivel de trai ce să permită dezvoltarea lor fizică, mentală, spirituală, morală și socială, instanța urmând a dispune în acest sens potrivit disp. art. 42 Codul familiei.
Dat fiind că potrivit disp. Codului familiei descendentul cât este minor este întreținut de părinți oricare ar fi cauza stării de nevoie în care acesta se află, ambii părinți având aceleași drepturi și îndatoriri față de copii lor minori, potrivit disp. art. 86, art. 94 Codul familiei reclamanta-pârâtă va fi obligată la plata unei pensii de întreținere în beneficiul minorilor, în funcție de venitul minim net pe economia națională (raportat HG nr. 1825/2006), neexistând dovada că reclamanta-pârâtă realizează venituri mai mari.
Conform art. 40 alin. 3 odul familiei, reclamanta-pârâtă va relua numele avut anterior căsătoriei.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamanta-pârâtă și - prin decizia civilă nr. 541 din 15 septembrie 2008 - Tribunalul Iașia admis apelul și a schimbat în parte hotărârea Judecătoriei. Tribunalul a încredințat reclamantei-pârâte spre creștere și educare pe minorii -, născut la data de 25.12.1992 și -, născut la data de 28.04.1994 și l-a obligat pe pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte suma de 1400 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorilor, câte 700 lei pentru fiecare, începând cu data pronunțării hotărârii și până la majoratul copiilor.
S-au păstrat restul dispozițiilor sentinței apelate ce nu contravin deciziei.
Intimatul a fost obligat să plătească apelantei suma de 1.020,15 RON cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel.
Tribunalul a reținut - în motivarea deciziei - că după plecarea părților în Italia la muncă, de minori s-a ocupat mama apelantei.
Martorii audiați au susținut că în această perioadă tatăl venea o dată sau de două ori pe an acasă, iar reclamanta ori de câte ori a fost chemată de mama sa.
Mama a fost cea care a trimis în fiecare lună bani pentru întreținerea copiilor, dar și tatăl a contribuit la cheltuielile legate de creșterea și educarea acestora însă " nu prea mulți pentru că a dorit să-și schimbe mașina, potrivit propriei recunoașteri din scrisoarea trimisă copiilor".
cu minorii au păstrat-o ambii părinți telefonic sau prin scrisori, însă cu școala doar apelanta sau mama sa, potrivit înscrisurilor emanând de la profesorii copiilor.
Ancheta socială opinează pentru încredințarea copiilor către apelantă, însă copiii își exprimă dorința de a fi îngrijiți de tată.
Probatoriile administrate conduc la concluzia că de minori s-au ocupat în mod diferit ambii părinți, și că reclamanta fiind părintele care stabilește reguli, limite și impune respectarea obligațiilor școlare, este privită de minori cu.
Opusă severității manifestate de mamă, este atitudinea tatălui, ce rezultă din scrisorile trimise copiilor (fila 59 dosar), foarte permisivă care în mod evident, dat fiind vârsta acestora, influențează opțiunea minorilor.
Cu toate acestea, instanța a apreciat că este în interesul superior al copiilor ca ei să rămână sub supravegherea mamei, că aceasta le poate oferi condiții de creștere și educare corespunzătoare și că poate răspunde nevoilor lor. S-a reținut că mama a asigurat în permanență condițiile materiale de care copiii au avut nevoie, în timp ce tatăl doar sporadic, fiind interesat de achiziționarea unui bun personal.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul-reclamant, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului el arată că decizia tribunalului cuprinde considerente contradictorii, fiind incident punctul 7 al art. 304 Cod procedură civilă, deoarece se reține că apelul este neîntemeiat dar se dispune admiterea apelului.
învederează că greșit a reținut tribunalul că este în interesul superior al copiilor să-i fie încredințați mamei și că s-au încălcat de instanța de apel prevederile art. 5, 26, 30 alineat 2, 31 și 32 din Legea nr. 272/2004. Recurentul susține că tribunalul trebuia să aibă în vedere toate criteriile de apreciere pentru a conchide, care dintre părinți poate oferi condiții mai bune pentru creșterea și educarea celor doi copii. pretinde că situația de fapt reținută de instanța de prim control judiciar vine în contradicție cu depoziția mamei (audiată la solicitarea reclamantei-pârâte) și cu depoziția lui. Recurentul învederează că tribunalul a ignorat aspectele consemnate de instanța de fond cu prilejul audierii celor doi minori, care și-au exprimat dorința de a rămâne în grija lui exclusivă. Această dorință - pretinde - nu este determinată de caracterul lui permisiv, ci de împrejurarea că dânsul s-a ocupat de copii, i-a îngrijit și le-a procurat cele necesare traiului.
De asemenea, recurentul arată că minorul - domiciliază cu el, în Italia, fiind înscris la școală în anul școlar 2008-2009.
În fine, recurentul critică decizia tribunalului și sub aspectul obligării sale la plata unei pensii de întreținere de 1.400 lei lunar, arătând că s-au încălcat disp. art. 86 și 9 din Codul familiei, coroborate cu nr.HG 1825/2006.
întâmpinare, intimata solicită respingerea recursului.
Ea arată că mențiunea din decizia tribunalului, referitor la apelul neîntemeiat reprezintă o simplă eroare de dactilografiere, în motivarea instanței de apel arătându-se clar care este soluția instanței de control judiciar.
învederează că recurentul venea în România doar în concediu, o dată pe an, în timp ce dânsa revenea o dată la trei luni, ea fiind cea care a păstrat legătura cu minorii și cu școala.
Intimata susține că măsurile mai severe pe care a încercat să le ia în ce-i privește pe copii, aflați la o vârstă diferită, au fost contracarate de recurent, care nu a încercat să-i corijeze, ci s-a aliat cu el, după cum rezultă din scrisoarea depusă la dosar. arată că tribunalul a avut în vedere prevederile Legii nr. 272/2004, soluția pronunțată răspunzând interesului superior al minorilor.
În recurs s-au depus înscrisuri, conform art. 305 Cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:
Cu titlu preliminar este necesar a se observa că nu este incident în cauză punctul 7 al art. 304 Cod procedură civilă. Instanța de recurs constată că mențiunea din considerentele deciziei tribunalului: "apelul este neîntemeiat" reprezintă o simplă eroare de dactilografiere, instanța de prim control judiciar prezentând pe larg considerentele pentru care a stabilit că apelul este fondat și l-a admis.
Recursul este - însă - fondat, prin prisma modului în care s-a evaluat și determinat interesul superior al minorilor. Curtea de apel reține că Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului stabilește - cu caracter de principiu, în deplin acord cu instrumentele internaționale în domeniu la care România este parte - că interesul superior al copilului prevalează în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Aplicarea acestui principiu în cauza de față impune ca încredințarea celor doi minori să se facă acelui părinte care răspunde într-o măsură mai mare nevoilor copiilor, în ce privește asigurarea bunăstării materiale și spirituale, a îngrijirii, educării și întreținerii lor. Pentru a determina interesul superior instanța trebuie să se raporteze la situația prezentă a părinților și copiilor. Or, Judecătoria Pașcania avut în vedere la pronunțare dovezile administrate până în decembrie 2007, iar Tribunalul Iașia schimbat soluția primei instanțe referindu-se la probele prezentate la fond și înscrisurile depuse în apel. În recurs pârâtul-reclamant a făcut dovada unor modificări intervenite în situația de fapt, Curtea reținând că -, în vârstă de 14 ani, se află în Italia, cu tatăl.
Instanța de recurs constată că pentru corecta soluționare a pricinii este necesară administrarea de probe din care să se poată stabili situația prezentă a părților și a celor doi minori, impunându-se admiterea recursului și casarea deciziei Tribunalului Iași, cu reținerea cauzei pentru rejudecarea apelului, în baza art. 312 alineat (4) Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul împotriva deciziei civile nr. 541/15.09.2008 a Tribunalului Iași, hotărâre pe care o casează.
Reține cauza, pentru rejudecarea apelului. Stabilește termen la data de 26 februarie 2009.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 Ianuarie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Susanu Claudia Scripcariu Gabriela
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
20.02.2009
2 ex.-
Președinte:Ghideanu AncaJudecători:Ghideanu Anca, Susanu Claudia Scripcariu Gabriela
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 62/2008. Curtea de... | Plasament. Decizia 124/2009. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
