Plasament. Decizia 124/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 124/2009
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 3: Dana
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
Procuror:
Pe rol soluționarea recursului declarat de către intimat, împotriva sentinței civile nr. 201/02.09.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- având ca obiect plasament de urgență.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus soluția dată de către Judecătoria Petroșani cererii de ordonanță președințială formulată de intimatul A, cu precizarea că nu s-a dispus în legătură cu încredințarea minorului la tată.
Se constată, de asemenea, că s-au depus prin serviciul registratură concluzii scrise formulate de către recurentă.
Procuror declară că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public.
Procuror, având cuvântul, solicită instanței respingerea recursului formulată de apreciind că hotărârea de instituire a plasamentului minorului în îngrijirea bunicii este una legală și temeinică față de situația conflictuală și stadiul cauzei civile având ca obiect divorțul părinților, iar interesul major al copilului este acela de a avea un domiciliu stabil.
Instanța, față de lucrările dosarului și cele expuse, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 201/02.09.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția civilă s-a admis cererea introdusă de petenta DGASPC H și s-a dispus înlocuirea măsurii de protecție specială a plasamentului în regim de urgență cu măsura plasamentului la bunica paternă, pentru copilul -, născută la data de 04.07.2006.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, de către instanța de fond, raportat la actele și lucrările dosarului, că cererea formulată de petenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului prin care s-a solicitat pentru copilul, fiica intimaților A și, înlocuirea măsurii de protecție specială a plasamentului în regim de urgență cu măsura plasamentului la bunica paternă este întemeiată, fiind în interesul minorei de a se menține o măsură de protecție specială raportat la starea conflictuală existentă între părinți.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs în termen, motivat în scris, intimata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță.
În motivarea cererii de recurs se arată că în cauză prin sentința civilă de divorț pronunțată în ds. nr- a Judecătoriei Petroșani minora, rezultată din căsătoria intimaților, a fost încredințată spre creștere și educare mamei, respectiv, recurentei intimate, că recurenta a depus toate diligențele pentru aol ua pe minoră de la tată, care locuiește împreună cu mama acestuia și alte 6 persoane într-un apartament de 2 camere și că recurenta are condiții corespunzătoare pentru creșterea minorei.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod pr.
Prin întâmpinarea depusă la dosar petenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului H (denumită în continuare H) a solicita respingerea recursului formulat în cauză, susținându-se, în esență, că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, fiind dată cu respectarea interesul superior al copilului, raportat la starea conflictuală existentă între părinții minorei și care pun în pericol sănătatea și creșterea copilului.
La întâmpinare au fost depuse următoarele acte: raport nr. 27843/ 13.11.2009, raport nr. 27842/13.11.2009, ambele privind situația copilului, certificat medico-legal nr. 957/C din 23.07.2009, certificat medico-legal nr. 956/C din 23.07.2009, declarația numitei ( 7-16).
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor invocate de intimata recurentă, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art. 304/1 Cod pr. cu referire la dispozițiile art. 2 și art. 64-66 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, Curtea de Apel Alba - constată că recursul nu este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
1.În primul rând este de observat că recurenta intimată își întemeiază cererea de recurs pe cazul prev. de art.304 pct.8 Cod proc. civ. potrivit căruia hotărârea atacată poate fi modificată în recurs când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
În raport de obiectul prezentului litigiu - înlocuire măsura specială a plasamentului în regim de urgență cu măsura plasamentului, Curtea constată că acest motiv de recurs este inadmisibil, nefiind dedus judecății nici un act juridic.
2. Recurenta intimată invocă, în al doilea rând, în susținerea motivelor de recurs cazul prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma acestui motiv de recurs, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 304/1 Cod pr.civ. Curtea de Apel apreciază că hotărârea pronunțată nu este lipsită de temei legal și nici nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii atât în ce privește administrarea probelor cât și în ceea ce privește aprecierea lor, stabilind o corectă stare de fapt, soluția pronunțată fiind legală și temeinică sub ambele aspecte criticate - principiul interesului superior la copilului.
În conformitate cu dispozițiile art. 33 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului (denumită în continuare Legea nr.272/2004) copilul nu poate fi separat de părinții săi sau de unul dintre ei, împotriva voinței acestora, cu excepția cazurilor expres și limitativ prevăzute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare și numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului.
În speță, prin declarația dată la 25.06.2009 tatăl minorei, intimatul Aaa rătat că este de acord cu instituirea măsurii de protecție specială a plasamentului fiicei sale la bunica paternă ( 29 ds. trib.)
La termenul de judecată din 2 septembrie 2009, când s-a și judecat cauza în fond, intimata, în calitate de mamă a minorei a declarat instanței că este de acord cu măsura specială a plasamentului fiicei sale la bunica paternă ( 46 ds. fond). Ori, în contextul în care ambii părinți ai minorei și-au exprimat consimțământul în sensul menținerii unei măsurii de protecție specială față de minoră în mod corect instanța de fond a admis cererea dedusă judecății și a dispus înlocuirea măsurii de protecție specială a plasamentului în regim de urgență în ce o privește pe minora cu măsura plasamentului la bunica paternă.
Chiar trecând peste acest aspect, raportat la recursul formulat în cauză de către recurenta intimată, mama minorei, Curtea de Apel constată că soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, fiind dată cu respectarea interesului superior al minorei.
Potrivit art.2 alin.3 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului (denumită în continuare Legea nr.272/2004) principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Din economia acestui texte de lege, precum și din celelalte dispoziții legale cu relevanță în materia modificării măsurii speciale de protecție plasamentului - art.33 și art. 64-66 din Legea nr.272/2004, Curtea de Apel reține că plasamentul unui minor în regim de urgență este o măsură specială de protecție, cu caracter temporar și că ceea ce urmează a lua în considerare la înlocuirea plasamentului în regim de urgență cu măsura plasamentului, ori cu privire la reintegrarea copilului în familia sa este interesul superior al copilului.
Interesul superior al copilului, poate fi dedus în lipsa unor criterii legale exprese, din menținerea copilului în afara mediului familial, mediu care i-ar putea primejdui creșterea și educarea.
Este adevărat, că părinții sunt responsabili față de evoluția și dezvoltarea copilului și că fiecare copil ar trebui să fie crescut de părinții săi naturali, însă atunci când se constată că separarea copilului de părinți este necesară în interesul superior al copilului, instanța de judecată va decide scoaterea copilului din familie împotriva voinței părinților și instituirea unei măsuri de protecție, așa cum este cazul în speță.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că este în interesul superior al minorei să rămână sub măsura de protecție specială a plasamentului la bunica paternă.
În concret, probele dosarului relevă că părinții minorei au pe rol acțiune de divorț, fiind pronunțată o soluție de admitere a acțiunii în fond, respectiv, sentința civilă nr. 6123/20.11.2008 a Judecătoriei Petroșani - ds. nr-, iar copilul a fost încredințat spre creștere și educare mamei, recurentei intimate. În prezent, dosarul se află în apel pe rolul Tribunalului Hunedoara.
Este de necontestat, că relația dintre cei doi părinți este conflictuală, ambii solicitând încredințarea copilului, dar fără a-i asigura un mediu securizant de creștere și educare, minora fiind pusă în tot felul de situații de natură a-i primejdui creșterea și sănătatea.
Relevante sub acest aspect sunt constatările din rapoartele privind situația minorei încheiate la data de 25 și 26 iunie 2009 și 11.11.2009 de către. H, din care rezultă că părinții minorei ori de câte ori se întâlnesc provoacă scandal, implicând-o și pe minoră ( 12, 27 ds.trib. 12 ds. recurs ).
Contrar susținerilor recurentei intimate minora este atașată de bunica paternă, care a crescut-o de la vârsta de 4 luni, care îi oferă condiții de creștere și educare corespunzătoare, astfel cum se arată în referatele de evaluare întocmite de. H aflate la dosar ( 3-5 ds. trib. 10 ds. recurs).
Criticile recurentei intimate că prezintă condiții materiale pentru creșterea și educarea minorei, nu sunt susținute de probele dosarului, fiind dovedit că aceasta este plecată în Italia și ori de câte ori revine în țară, din dorința de a-și vedea fetița, intră în conflict cu soțul ei, implicând și alte persoane.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că cel puțin pentru moment, părinții minorei nu prezintă garanții morale privitoare la asumarea responsabilității educării, creșterii și îngrijirii acesteia în condiții normale de trai, minora fiind supusă abuzul emoțional din partea ambilor părinți.
Din coroborarea probelor dosarului rezultă că minora se află în situația prevăzută de art.56 lit. c) din Legea nr.272/2004 copil abuzat, astfel că se află în dificultate și prin urmare, au dreptul la asistență socială, prin care să i se asigure condițiile care să- permită dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală și socială, așa cum corect a apreciat și instanța de fond.
Nu este de neglijat a se preciza că, creșterea și educarea copilului în mediul familial este un deziderat suprem al legii, însă în cauza de față cel puțin pentru moment și ținând seama și de principiul interesului superior al copilului, care potrivit art.2 alin.3 din Legea nr.272/2004 prevalează inclusiv în cauzele soluționate de instanța de judecată, se impune înlocuirea măsurii plasamentului în regim de urgență pentru minoră de la bunica paternă cu măsura plasamentului la aceeași bunică.
Analizând cauza și prin prisma dispozițiilor art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului, privind dreptul la respectarea vieții private și de familie, Curtea apreciază că sunt respectate exigențele acestui articol, măsura luată este prevăzută de lege, are un cu caracter temporar, este necesară în vederea asigurării sănătății și dezvoltării copilului, cu posibilitatea revizuirii ei, de îndată, în vederea reunirii copilului cu părinții săi.
Față de aceste considerente, Curtea, conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul intimatei.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 201/2.09.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored./30.11.2009
Jud. fond:
Președinte:Marius Aurel MotoleaJudecători:Marius Aurel Motolea, Sanda Trif, Dana
| ← Divort. Decizia 14/2009. Curtea de Apel Iasi | Răpire internațională de copii. Decizia 280/2009. Curtea de... → |
|---|
