Divort. Decizia 1404/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1404/R-MF
Ședința publică din 15 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Corina
Judecător: - --
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanta -, domiciliată în Pitești, bld.-, nr.3, -.C,.20, județul A, împotriva deciziei civile nr.51/A din 27 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul -, domiciliat în Pitești,-, -0,.C,.7, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta-reclamantă -, lipsă fiind intimatul-pârât -.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul nu este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei și timbru judiciar în valoare 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în discuție excepția admisibilității recursului, față de căile de atac prevăzute pentru sentința pronunțată de instanța de fond, precum și excepția de netimbrare a recursului.
Recurenta-reclamantă - arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a excepțiilor puse în discuție.
CURTEA:
Deliberând, constată că:
Prin cererea inregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr-, reclamanta, in contradictoriu cu sotul sau, a solicitat instanței de judecata sa dispună desfacerea căsătoriei încheiate la data de 24.08.2002 si înregistrată la Primăria Vedea sub nr. 12/24.08.2002 precum și încuviințarea ca petenta sa-si reia numele avut înaintea căsătoriei, respectiv "". A solicitat desfacerea căsătoriei prin acord, motivat de faptul ca relația matrimoniala nu mai este viabila, datorita pârâtului care consuma alcool in mod exagerat si are o atitudine si dezinteresata fata de reclamanta si minorul acesteia din alta căsătorie. Părțile sunt căsătorite de mai mult de 1 an de zile iar din căsătorie nu au rezultat copii.
Părțile au depus la dosarul cauzei copia certificatului de căsătorie seria - nr. - (fila 3).
La data de 19.11.2008, părțile prezente, au fost legitimate si au arătat instanței de judecata ca doresc desfacerea căsătoriei prin acord, menționând ca din căsătorie nu au rezultat copii.
Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr.7035 din 19 noiembrie 2008 admis acțiunea petenților și, a desfăcut căsătoria prin acordul părților, a încuviințat ca petenta să reia numele de și a luat act de renunțarea părților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că în cauză sunt întrunite condițiile art.38 alin.2 fam și art.6131proc.civ. întrucât până la data introducerii cererii de divorț a trecut mai mult de un an de la încheierea căsătoriei și nu există copii minori rezultați din căsătorie.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel petentul, care susține că s-a împăcat cu petenta.
Prin întâmpinarea formulată în cauză petenta a confirmat faptul împăcării.
De altfel, părțile prezente în instanță au solicitat tribunalului să ia act de faptul că s-au împăcat (a se vedea practicaua prezentei decizii).
Prin decizia civilă nr.51/A/MF din 27 martie 2009, Tribunalul Argeș, ținând seama de voința părților și de dispozițiile legale menționate, a admis apelul și a schimbat în tot sentința, în sensul că a stins acțiunea de divorț prin împăcare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a avut în vedere dispozițiile art. 618 alin.2 proc.civ. potrivit cărora acțiunea de divorț se stinge prin împăcarea soților în orice fază a procesului, chiar dacă intervine în instanța de apel sau de recurs, chiar dacă apelul ori recursul nu sunt timbrate conform legii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta -, arătând că pârâtul nu și-a respectat angajamentul luat față de aceasta, iar în prezent situația s-a înrăutățit, pârâtul neschimbându-și comportamentul față de recurentă și persistând în aceleași abateri de la normele de conviețuire socială, motiv pentru care solicită desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a pârâtului.
Curtea, în ședința publică din 15 octombrie 2009, pune în discuție excepția admisibilității recursului, față de căile de atac prevăzute pentru sentința pronunțată de instanța de fond, precum și excepția de netimbrare a recursului.
Cu privire la prima excepție, aceea a admisibilității recursului se constată că aceasta este întemeiată, urmând aoa dmite ca atare și, drept consecință, se va respinge recursul ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art.619 alin.4 Cod pr.civilă prevăd că hotărârea care se pronunță în condițiile art.6131alin.1 este definitivă și irevocabilă în ce privește divorțul, dispozițiile art.6131alin.1 făcând referire la cererea de divorț întemeiată pe acordul părților și semnată de ambii soți.
În cauza de față se constată că ambele părți au fost de acord cu admiterea acțiunii de divorț și desfacerea căsătoriei prin acordul părților, așa cum rezultă din preambulul sentinței civile nr.7035 din 19.11.2008 pronunțată de Judecătoria Pitești (29), precum și din dispozitivul sentinței amintite anterior, sentință irevocabilă cu privire la divorț, și cu apel în termen de 30 de zile cu privire la nume și la cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe a fost declarat apel d e către ambele părți, apel prin care aceștia arată că s-au împăcat, apel admis prin decizia civilă nr.51/A/27.03.2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, decizie prin care s-a schimbat sentința de la fond, în sensul că acțiunea de divorț a fost stinsă prin împăcarea părților, decizie împotriva căreia s-a formulat prezentul recurs.
Se constată că, în mod greșit a fost admis apelul declarat de către cei doi soți împotriva sentinței de la fond, irevocabilă în ceea ce privește divorțul, așa cum s-a menționat și în dispozitivul acestei hotărâri de fond, soluția corectă trebuind să fie cea a respingerii apelului ca inadmisibil, nefiind aplicabile în cauză dispozițiile art.618 alin.2 Cod pr.civilă.
Prin art.129 din Constituția României, revizuită, cu referire la art.126 din legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia părțile interesate pot apela la protecția juridică a drepturilor subiective încălcate, oferită imparțial de către instanțele competente, în cadrul sistemului procesual civil, prin care a fost reglementat și dreptul exercitării căilor de atac.
Potrivit dispozițiilor cuprinse în art.129(1) din Codul d e procedură civilă, legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale, în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revin persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesuale civile, aceleași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.
Aceleași exigențe, exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșită făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de tac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Or, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art.126 din Constituția României.
Față de această situație, nefiind o cale de atac prevăzută de lege, nu este de competența instanțelor, situație față de care, apreciem că excepția inadmisibilității primează excepției de netimbrare, deoarece, prima excepție vizează competența instanței de a soluționa o cauză, iar cea a netimbrării poate fi soluționată de instanța legal investită.
De aceeași părere este și conf.univ.dr., în "Excepțiile procesuale în procesul civil", ediția a II-a revăzută și adăugită, editura "Universul Juridic" - B, 2006, pagina 84, autoarea amintită fiind de părere că prima excepție pe care trebuie să o analizeze instanța este cea referitoare la competență deoarece, în condițiile art.105 alin.1 Cod procedură civilă, actele de procedură săvârșite de judecătorul necompetent sunt nule, caz în care nulitatea nu este condiționată de producerea vreunei vătămări, fiind suficient ca actul de procedură să aparțină unei instanțe necompetente. Deci, ar urma ca hotărârea prin care se anulează cererea ca netimbrată să fie lovită de nulitate, indiferent dacă rezolvarea dată excepției netimbrării este corectă sau nu.
Drept urmare, recursul de față, declarat împotriva unui apel inadmisibil este, de asemenea, inadmisibil, urmând a-l respinge ca atare, cu majoritate, situație în care nu se mai impune analizarea excepției netimbrării recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul civil declarat de reclamanta -, domiciliată în Pitești, b-dul.-, nr.3, -.C,.20, județul A, împotriva deciziei civile nr.51/A din 27 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul -, domiciliat în Pitești,-, -0,.C,.7, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./23.10.2009
EM/4 ex.
Jud.apel.Gh./
OPINIE SEPARATĂ
Formulată de noi, judecător - -- asupra recursului declarat de reclamanta -, împotriva deciziei civile nr.51/A/27 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul -, în sensul anulării acestuia ca netimbrat, în sensul celor ce se vor arăta:
Potrivit dispozițiilor art.20 alin.(1) din Legea nr.146/1997, axele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar potrivit alin.(3), neîndeplinirea obligației de plată, până la termenul stabilit, se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Pentru ca instanța să poată trece la verificarea admisibilității cererii cu care a fost investită, este obligată să verifice, cu prioritate, înainte de orice act de judecată, achitarea obligațiilor fiscale de către cel care adresează o astfel de cerere.
Admisibilitatea unei cereri, fie că ea este determinată de natura acesteia, respectiv dacă suscită apărarea pe calea justiției sau ar cădea în competența unor alte puteri ale statului (administrativă, legislativă etc.), fie de prevederea ei în lege, cum ar fi, în situația de față, existența unei a doua căi de atac, comportă o judecată care include atât stabilirea unei stări de fapt, cât și cercetarea legislației aplicabile în materie.
De aceea, considerăm că taxele de timbru sunt prevăzute de lege a se achita anticipat soluționării în orice mod, chiar și prin lămurirea în sensul că o asemenea cerere nu cade în competența puterii judecătorești, fie în acela că, privind un drept susceptibil de apărare în justiție, a epuizat căile pe care aceasta se poate realiza. De aceea, se impune sancționarea cererii de față, în condițiile alin.3 al textului susmenționat, fără a se putea cerceta, mai înainte de observarea obligației administrativ-fiscale de achitare a taxei de timbru, dacă soluția primei instanțe de fond era sau nu supusă controlului jurisdicțional în una sau două căi de atac.
Aceasta și datorită faptului că, potrivit art.137 alin.1 Cod procedură civilă, instanța trebuie să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură ca și asupra celor de fond care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii. Ca atare, instanța de recurs trebuie să analizeze mai întâi excepția privitoare la neachitarea taxelor de timbru, ca excepție de procedură, numai după îndeplinirea obligației putând trece la analiza problemei admisibilității căii de atac, ca excepție de fond.
Judecător,
- --
Red.-/3.11.2009
GM/4 ex.
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florinița Ciorăscu, Corina
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 524/2009. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
