Stabilire program vizitare minor. Decizia 524/2009. Curtea de Apel Tg Mures

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,

PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 524/

Ședința publică din 16 aprilie 2009

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamantul, domiciliat în com. de Câmpie,-, jud.M și de pârâta, domiciliată în com. de M,-, jud.M, împotriva deciziei civile nr.18 din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul recurent, asistat de av.Boilă și pârâta recurentă, asistată de av., lipsă fiind Autoritatea Tutelară de

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile au fost declarate și motivate în termen, recursul reclamantului fiind timbrat cu 3 lei taxă judiciară de timbru (chitanța fila 17) și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, anulat la dosar.

Reprezentanta reclamantului recurent depune sesizarea adresată Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului M în legătură cu imposibilitatea vizitării, de către reclamantul recurent, a fiicei sale. Întrucât este în curs efectuarea unei anchete sociale, solicită acordarea unui termen în vederea finalizării acesteia.

Reprezentantul pârâtei recurente depune împuternicire avocațială, chitanța de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 3 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, chitanța vizând plata onorariului avocațial și două e-mailuri jignitoare transmise de reclamant pârâtei, declarând că se opune la amânarea cauzei, întrucât sesizarea formulată de reclamantul recurent nu are legătură cu soluționarea prezentelor recursuri.

Instanța apreciază că cererea de amânare formulată de reclamantul recurent pentru motivele invocate nu este întemeiată, prin respectiva sesizare solicitându-se sprijin în vederea punerii în executare a hotărârii instanței de fond. Apreciază că eventualele constatări ale Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului M cu referire la acest aspect nu au înrâurire asupra modului de soluționare a prezentei cauze, astfel că respinge cererea de amânare formulată de reclamantul recurent.

Reprezentanții părților declară că nu alte cereri de formulat, împrejurare în raport de care instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Reprezentanta reclamantului recurent susține recursul astfel cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului reclamantului și schimbarea în parte sentinței instanței de fond în sensul stabilirii unui program de vizitare a minorei, cu ridicarea acesteia de la domiciliul mamei, în fiecare primă și a treia săptămână din lună, de vineri de la ora 16 până duminică la ora 20; o lună pe an, în perioada concediului de odihnă a reclamantului, precum și de sărbătorile religioase, de Paști și de C, câte 3 zile. În ceea ce privește recursul pârâtei, solicită respingerea lui ca nefondat.

Reprezentantul pârâtei recurente solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor judecătorești atacate ca legale și temeinice, cu obligarea reclamantului recurent la plata cheltuielilor de judecată. Susține recursul declarat de pârâtă astfel cum a fost formulat.

CURTEA,

Prin cererea înaintată la 9 ianuarie 2008 la Judecătoria Tg-M, reclamantul - a chemat în judecată pe pârâta -, solicitând stabilirea programului de vizitare a minorei -, născută la 8 mai 2006, cu ridicarea acesteia de la domiciliul mamei, bilunar, în fiecare primă și a treia săptămână, de vineri de la orele 16,00 și până duminică la orele 20,00, în perioada concediului de odihnă o lună, iar de sărbătorile de Paști și C, câte 3 zile, cu cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei.

În susținerea cererii, reclamantul a relevat că prin sentința civilă nr.892 din 21.02.2007 pronunțată de Judecătoria Tg-M, s-a dispus desfacerea căsătoriei părților, iar minora - a fost încredințată spre creștere și educare mamei. Că, părțile sunt separate în fapt din luna iunie 2006 și de atunci până în prezent reclamantul contribuie constant la întreținerea minorei, însă nu a ajuns la nicio înțelegere cu pârâta în legătură cu programul de vizitare al minorei, context în care a promovat prezenta acțiune civilă.

Prin sentința civilă nr.2635 din 12 mai 2008 Judecătoriei Tg-M, s-a admis în parte cererea formulată de reclamant și s-a stabilit programul de vizitare al minorei de către tatăl reclamant, în fiecare prima și a treia săptămână din lună, în ziua de duminică de la ora 15,00 până la ora 18,00. S-au respins ca neîntemeiate restul pretențiilor reclamantului, care a fost obligat să-i plătească pârâtei suma de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Tribunalul Mureș, prin decizia civilă nr.18 din 27 ianuarie 2009, respins ca nefondat apelul declarat de către reclamant, menținând ca legală și temeinică soluția instanței de fond; fără cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei intimate.

Pentru a statua astfel, instanța de apel a avut în vedere prevederile art.43 alin.3 din Codul familie coroborat cu art.2 din Legea nr.272/2004, recunoscând dreptul tatălui de a avea legături personale cu minora, însă în contextul în care interesul tatălui vine în conflict cu interesul copilului, interesul acesteia din urmă are prioritate. Instanța de apel a avut în vedere relațiile tensionate dintre părți, împrejurarea că minora nu a împlinit vârsta de 3 ani, având deci o vârstă fragedă care necesită respectarea unui program zilnic (alimentar, de odihnă, plimbare și joacă). S-a apreciat că, având în vedere vârsta minorei, dependența acesteia față de mama ei, necesitatea asigurării unui climat stabil, faptul că fetița nu cunoaște mediul în care locuiește tatăl, programul de vizitare stabilit de prima instanță corespunde intereselor minorei precum și dreptului tatălui de a avea legături personale cu aceasta. S-a apreciat de către tribunal că, în contextul menționat este posibil ca la acest moment programul de vizită să aibă loc în prezența mamei și la locuința acesteia.

Împotriva deciziei civile menționate, reclamantul a înaintat în termen legal recurs, solicitând modificarea în tot a acesteia, rejudecarea pricinii și admiterea acțiunii civile introductive de instanță, conform solicitării, cu obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.

În drept, recurentul s-a prevalat de motivul prev. de art.304 pct.9 pr.civ. în sensul că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea dispozițiilor legale în materia dedusă judecății. În opinia reclamantului recurent, prin menținerea programului de vizitare dispus de prima instanță, s-a creat un cerc vicios, în sensul că deși există un program de vizitare al minorei la domiciliul mamei sale, unde locuiește cu întreaga ei familie, nu i se permite accesul în locuință, situație în care hotărârea este inexecutabilă. În atare situație, se impune stabilirea unui nou program de vizitare al minorei, cu ridicarea acesteia de la domiciliul mamei, mai ales că reclamantul locuiește în comuna de Câmpie, localitate situată la circa 50 km de municipiul Tg-M, fiind imposibil ca în trei ore să ajungă acasă și apoi să revină la domiciliul pârâtei. De asemenea, instanțele de judecată nu au avut în vedere condițiile în care locuiește pârâta, alături de părinții și frații săi, cu familiile acestora, fiind practic imposibil ca reclamantul să-și vadă fetița într-un climat fără certuri și scandaluri. În fine, se invocă de către recurent nelegalitatea hotărârii atacate, sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță, cu toate că acțiunea i-a fost admisă în parte.

În termen legal, s-a declarat recurs și de către pârâtă, solicitându-se modificarea în parte a deciziei instanței de apel în sensul admiterii cererii de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată; cu menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Pârâta s-a prevalat de motivul prev. de art.304 pct.9 pr.civ. relevând că instanța de apel a nesocotit prevederile art.274 pr.civ. potrivit cărora partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. În apel, pârâta a avut calitatea de intimată și ca urmare a respingerii apelului declarat de către reclamant, în baza textului de lege invocat, era îndreptățită la plata cheltuielilor de judecată din partea reclamantului, constând în onorariul avocațial și taxa de timbru.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu în limitele prev. de art.306 pr.civ. Curtea reține următoarele:

Potrivit art.43 alin.3 Codul familie, părintele divorțat, căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.

Legat de aplicarea textului de lege menționat, conform art.2 din Legea 272/2004, principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului și va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii.

În speța dedusă judecății, prin sentința civilă nr.892 din 21 februarie 2007 Judecătoriei Tg-M, s-a dispus desfacerea căsătoriei părților, din vina exclusivă a soțului, iar minora -, născută la 8 mai 2006 fost încredințată spre creștere și educare mamei, cu obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 254 lei lunar de la data de 14 iulie 2006 și până la majorat. În fapt, părțile s-au separat din luna iunie 2006 și din considerentele hotărârii primei instanțe a rezultat culpa exclusivă a reclamantului în desfacerea căsătoriei, care era extrem de gelos, recalcitrant și agresiv față de soția lui, chiar în perioada în care aceasta era însărcinată. La ora actuală reclamantul locuiește în comuna de Câmpie la circa 50 km distanță de localitatea de domiciliu a pârâtei, care împreună cu minora locuiesc în același imobil împreună cu părinții pârâtei.

Legat de stabilirea programului de vizitare al minorei de către reclamant, interesul superior al copilului primează și sub acest aspect trebuie avut în vedere relațiile extrem de tensionate dintre părți, vârsta fragedă a minorei precum și intenția reclamantului de aor idica de la domiciliul fostei soții și a se deplasa în localitatea de Câmpie. Minora încă nu a împlinit vârsta de 3 ani, fiind la o vârstă fragedă care necesită respectarea unui program zilnic (alimentar, de odihnă, plimbare și joacă). De asemenea, copilul are nevoie la această vârstă de prezența persoanelor cu care vine în contact, în principal cu mama acesteia, în condițiile unui climat stabil și de siguranță deplină.

Nu se poate contesta dreptul tatălui de a avea legături personale cu copilul său, însă în contextul menționat în mod temeinic tribunalul a statuat că la acest moment interesul tatălui vine în conflict cu interesul copilului, însă interesul copilului are prioritate.

În atare situație, instanța de control judiciar urmează a admite recursul declarat de către reclamant, a modifica integral decizia atacată, a admite apelul reclamantului împotriva soluției instanței de fond, care va fi schimbată în parte, în sensul stabilirii programului de vizitare al minorei de către tatăl acesteia, cu drept de preluare de la domiciliul pârâtei, în fiecare prima și a trei duminică din lună, între orele 10,00 - 18,00. Prin această modalitate de vizitare a minorei se apreciază că este protejat atât interesul acesteia cât și dreptul tatălui minorei de a avea legături personale cu copilul, în condițiile art.43 alin.3 Codul familiei.

Stabilirea unui program de vizitare al minorei de către reclamant, pentru o perioadă mai îndelungată de timp, cu preluarea minorei de la locuința mamei, vine în conflict cu nevoile actuale ale minorei. Copilul ar fi obligat să doarmă peste noapte în alt mediu și în prezența altor persoane decât mama și bunicii materni, persoane care constituie o prezență constantă în viața minorei, ceea ce la acest moment ar contraveni tocmai intereselor acesteia.

Soluția pronunțată în recurs are în vedere incidența disp.art.304 pct.9 pr.civ. text în baza căruia se va elimina și dispoziția din hotărârea instanței de fond privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtei, în contextul în care acțiunea principală a fost admisă în parte, încălcându-se astfel dispozițiile art.274 pr.civ. Urmare a rejudecării apelului, în limitele menționate, se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii instanței de fond.

Cu privire la recursul pârâtei, având ca petit obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în apel, acesta urmează a fi respins ca nefondat, întrucât până la terminarea dezbaterilor recurenta nu a adus probe în dovedirea cuantumului acestor cheltuieli ocazionate în apel. De asemenea, chitanța privind plata onorariului avocațial a fost depusă de recurentă după terminarea procedurii probatorii, fiind deci în culpă procesuală, astfel că soluția pronunțată de tribunal este legală și temeinică și dată cu respectarea dispozițiilor legale în materie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamantul -, domiciliat în de Câmpie,-, județul M, împotriva deciziei civile nr.18 din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.

Modifică integral decizia atacată.

Admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr.2635 din 12 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Tg-

Schimbă în parte hotărârea menționată și stabilește programul de vizitare al minorei - de către tatăl reclamant, cu drept de preluare la propriul domiciliu, în fiecare prima și a treia duminică a fiecărei luni, între orele 10 - 18.

dispoziția privind obligarea reclamantului la plata în favoarea pârâtei a sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta -.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16 aprilie 2009.

PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat

GREFIER

Red:

Tehnored.

2 exp/.08.05.2009.

Jud.fond:

Jud.apel:-

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Stabilire program vizitare minor. Decizia 524/2009. Curtea de Apel Tg Mures