Divort. Decizia 143/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.143
Ședința publică din data de 17 februarie 2009
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Elena Costea Subert Eliza
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta -,domiciliată în P,-, bloc 182,.F,.3,.114, județ P, împotriva deciziei civile nr. 604 din 13 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu, domiciliat în P, nr.12,.8,.D,.66, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta pârâtă - și intimatul reclamant.
Recursul este timbrat cu suma de 10 lei reprezentând taxă judiciară de timbru potrivit chitanței -/3.02.2009 și 0,30 lei timbre judiciare, atașate și anulate la dosar.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Intimatul reclamant depune în fața instanței întâmpinare și copia cărții de identitate, precizând că vrea să facă dovada că nu mai stă împreună cu recurenta pârâtă. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Recurenta pârâtă - arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și combaterea recursului.
Recurenta - având cuvântul, arată că nu sunt motive reale pentru care intimatul a plecat de acasă, a încercat de mai multe ori să se întâlnească cu acesta și să se împace, dar este influențat de familie și prieteni.
Solicită admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii de divorț a reclamantului. Fără cheltuieli de judecată.
Intimatul reclamant având cuvântul, arată că relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate și solicită respingerea recursului ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr- reclamantul, în contradictoriu cu pârâta -, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei din culpă comună a părților, urmând ca pârâta să își reia numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la data de 24.01.2004, căsătorie din care nu au rezultat copii, neînțelegerile dintre soți apărând în momentul în care acesta a început o afacere, iar pârâta a dat dovadă de gelozie.
A mai precizat reclamantul că pârâta nu se ocupă nici de menaj, iar de la un timp sunt separați în fapt, fiecare locuind în camere separate.
În raport de susținerile reclamantului, pârâta a depus la dosar un memoriu prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că deși sunt despărțiți în fapt, aceasta își iubește soțul.
În urma probelor administrate în cauză, cu înscrisuri și un martor, Judecătoria Ploieștia pronunțat sentința civilă nr. 2409/12.03.2008, prin care a admis acțiunea formulată de reclamant, a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 24.01.2004, înregistrată în Registrul Actelor de Stare Civilă al Consiliului Local al mun. P, sub nr. 33 din culpă comună a părților, urmând ca după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, pârâta să-și reia numele de familie avut anterior încheierii căsătoriei, acela.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că pârâta a contribuit la deteriorarea relațiilor de familie dând dovadă de gelozie excesivă, prin aceasta creând reclamantului o atmosferă ostilă în rândul colegilor de serviciu.
Totodată, prima instanță a constatat că în prezent părțile sunt despărțite în fapt prin părăsirea de către reclamant a domiciliului comun.
În acest context s-a concluzionat că raporturile de familie sunt grav vătămate și căsătoria nu mai poate continua, astfel încât s-a dispus desfacerea căsătoriei din culpă comună și dat fiind faptul că între părți nu a intervenit o învoială cu privire la numele de familie ce va fi purtat de pârâtă pe viitor, s-a dispus în baza art. 40 alin.3 fam. ca aceasta să-și reia numele purtat anterior.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel în termen legal pârâta - criticând-o pentru netemeinicie, arătând că deși s-a motivat că raporturile dintre soți ar fi grav vătămate, în realitate părțile au avut o căsnicie fericită, în special fiul acestora care îl iubește foarte mult pe reclamant.
Dezvoltând motivele de apel, pârâta a arătat că au muncit foarte mult împreună cu reclamantul, deschizând o societate de asigurări împreună și toate veniturile astfel obținut erau administrate de soțul pârât, singura discuție, fără a fi considerată o ceartă fiind cea referitoare la administrarea veniturilor provenite din afacere.
A precizat apelanta că nu este pentru prima dată când intimatul ia hotărâri la mânie, asupra cărora revine ulterior dându-și seama că nu este un lucru benefic nici pentru familie și nici pentru activitatea din societate, apelanta personal adăpând principiul împăcării prin colaborare.
A mai arătat că intimatul a luat multe hotărâri necugetate fiind sub o puternică influență a anturajului, dar și din motive de sănătate, și fiind de religie creștin penticostal nu înțelege motivele pentru care a rămas cu aceleași temeri de la celelalte soții care l-au înșelat, mințit ori furat.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr-.
Prin încheierea de ședință din 16.10.2008, tribunalul a încuviințat în baza art. 295 alin.2 pr.civ. completarea probatoriilor cu un martor pentru apelanta pârâtă având în vedere împrejurarea că, cu ocazia soluționării pricinii în primă instanță aceasta a propus ca martor pe fiul, părților, care datorită legăturilor de rudenie a fost înlăturat de la audiere, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei privind înlocuirea acestui martor.
La solicitarea apelantei reclamante a fost audiat martorul.
Tribunalul Prahova, prin decizie nr.604 din 13 noiembrie 2008 respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă și a luat act să nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut că, din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar, părțile s-au căsătorit la data de 24.01.2004, căsătorie înregistrată în registrul actelor de Stare civilă al Consiliul Local al Municipiului P, sub nr. 33.
Martorul audiat la solicitarea reclamantului (fila 15 dosar fond) a arătat că soția sa este colaboratoare a reclamantului și de câteva ori pârâta sunat acasă la martor susținând că soția acestuia ar avea o relație extraconjugală cu reclamantul, fapt neadevărat.
Același martor a mai precizat că și alți colegi de serviciu ai reclamantului au fost puși în aceiași situație, pârâta fiind cunoscută ca având o fire geloasă, părțile fiind separate în fapt din luna septembrie 2007, dată de la care locuiesc separat.
Martorul audiat la solicitarea apelantei pârâte a arătat că discuțiile dintre părți erau generate de apelantă și se refereau la sumele de bani obținute împreună de părți, sume cu privire la care apelanta nu înțelegea să se impune a fi reinvestite, aceasta având nevoie de bani pentru cheltuieli curente.
Dată fiind această situație de fapt reținută, instanța a considerat că relațiile de familie sunt grav și iremediabil vătămate, astfel încât reluarea conviețuirii nu mai este posibilă, astfel încât în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea disp.art. 38 alin.1 fam. în ce privește existența unor motive temeinice care pot conduce la desfacerea căsătorie și a pronunțat divorțul din culpă comună.
Pentru considerentele arătate, tribunalul a constatat că apelul este nefondat, astfel încât l-a respins ca atare și în baza art. 296,pr.civ. a păstrat în tot sentința atacată.
A luat act că intimatul reclamant nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta susținând că în mod greșit cele două instanțe au reținut că relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, deoarece depozițiile martorilor audiați în cauză au fost părtinitoare și subiective, aceștia urmărind de fapt să distrugă căsătoria părților ca urmare a sentimentelor pe care le avea față de ea. Arată recurenta că disensiunile dintre ea și soțul său apăreau ca urmare a modului cum acesta cheltuia banii proveniți din afacerea pe care o avea, dar cu toate acestea în vara anului 2008 relațiile dintre ea și intimat s-au îmbunătățit, ei reluând chiar conviețuirea.
Faptul că ulterior acesta a părăsit domiciliul comun se datorează influențelor din afara căsătoriei.
Se solicită admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri și pe fond respingerea acțiunii.
Examinând hotărârile, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
constituie un mod de desfacere a căsătoriei pe cale judecătorească, atunci când datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă (art. 38 Cod familie).
Instanța de fond a pronunțat o sentință corectă (ce a fost menținută de instanța de apel) apreciind că raporturile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, între aceștia intervenind și despărțirea în fapt, reclamantul -intimat fiind acela care a părăsit domiciliul comun și care nu mai dorește reluarea conviețuirii.
Despărțirea în fapt a părților în luna septembrie 2007 este o consecință a modului în care s-a purtat recurenta pârâtă care prin atitudinea sa a determinat destrămarea relațiilor de familie. Astfel, aceasta manifestă o gelozie excesivă acuzându-l în permanență pe intimatul -reclamant că întreține relații extraconjugale cu alte femei, de obicei persoanele bănuite fiind cele din imediata apropiere a soților (ex. soția martorului audiat în cauză și alte persoane din cadrul societății) lucru ce a fost de natură să-i creeze soțului reclamant o atmosferă neplăcută atât în rândul prietenilor cât și în rândul colegilor de serviciu, aceste afirmații neavând nicio susținere.
Un alt motiv pentru care recurenta pârâtă genera certuri și discuții privea modul de folosire a banilor care rezultau din afacerea părților și pe care aceasta dorea să-i cheltuie, iar reclamantul să-i reinvestească, lucru pe care aceasta refuza să îl înțeleagă.
Având în vedere cele mai sus arătate, Curtea constată că relațiile dintre părți sunt grav și iremediabil vătămate, reluarea conviețuirii nemaifiind posibilă, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta -,domiciliată în P,-, bloc 182,.F,.3,.114, județ P, împotriva deciziei civile nr. 604 din 13 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu, domiciliat în P, nr.12,.8,.D,.66, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 17 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Elena Costea Subert Eliza
- - - - -
Grefier,
Red.EC/BA a- Trib.
2 ex./24.02.2009 ;
f- Jud. operator de date cu caracter personal
notificare nr.-
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Elena Costea Subert Eliza
| ← Divort. Decizia 42/2009. Curtea de Apel Constanta | Divort. Decizia 481/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
