Divort. Decizia 42/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 42/FM
Ședința publică din data de 10 aprilie 2009
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTORI: Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici Mariana Bădulescu
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de reclamanta, domiciliată în T,-, -. B,. 6, județul T, împotriva deciziei civile nr. 2 din 8 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în T,-, bloc 60,. B,. 4, județul T și autoritatea tutelarăCONSILIUL LOCAL, cu sediul în T, str. -, județul T, având ca obiect divorț cu minor.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta reclamantă, personal, lipsind intimatul pârât și autoritatea tutelară Consiliul Local
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și timbrat cu taxă judiciară de timbru de 19 lei, conform chitanței nr. - din 24.10.2009, depusă la dosar și timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta reclamantă învederează că apărătorul său ales nu s-a putut prezenta în instanță la acest termen. Totodată, arată că nu are acte de depus sau cereri noi de formulat.
Instanța, având în vedere că nu sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susținerea motivelor de recurs.
Recurenta reclamantă, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost redactat și motivat în scris de către apărătorul său ales.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr-, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul, desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 10 iunie 2006, revenirea sa la numele avut anterior căsătoriei, acela de, să i se încredințeze spre creștere și educare minorul, născut la data de 26 iulie 2006 și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului.
Sub numărul - din 10 iulie 2008 s-a înregistrat pe rolul aceleiași instanțe cererea formulată de către reclamantul, prin care a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta, să se dispună desfacerea căsătoriei părților, din vina exclusivă a pârâtei, revenirea acesteia la numele avut anterior căsătoriei, încredințarea minorului spre creștere și educare mamei pârâte, cu obligarea reclamantului la plata pensiei de întreținere. Totodată acesta a mai solicitat și păstrarea de legături personale cu minorul.
La termenul de judecată din data de 3 octombrie 2008, instanța a procedat la conexarea celor două dosare, având în vedere că între acestea există identitate de părți și obiect.
Prin sentința civilă nr. 2847 din 3 noiembrie 2008 Judecătoria Tulceaa admis atât cererea principală formulată de către reclamanta, cât și cererea conexată, formulată de către reclamantul.
A dispus desfacerea căsătoriei părților, înregistrată sub nr. 212 din 10 iunie 2006 la Registrul Stării Civile al Municipiului T, din vina soțului pârât.
A încredințat pe minorul, născut la 26 iulie 2006, spre creștere și educare mamei reclamantă.
A obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului în sumă de 114,66 lei, lunar, începând cu data formulării acțiunii reclamantei și până la majoratul minorului.
A încuviințat ca pârâtul să aibă legături personale cu minorul doar la domiciliul reclamantei sau sub supravegherea acesteia în prima și a treia zi de sâmbătă a fiecărei luni, între orele 10,00 și 20,00.
A dispus ca reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 10 iunie 2006, din căsătoria lor rezultând minorul, născut la data de 26 iulie 2006.
Din probele administrate în cauză a rezultat că raporturile dintre soți sunt grav vătămate, continuarea căsătoriei lor fiind imposibilă din motive imputabile ambelor părți.
Motivele care au determinat adoptarea acestei soluții nu au fost însă precizate având în vedere dispozițiile art. 617 alin. 2 Cod procedură civilă și solicitarea ambelor părți în acest sens.
Cu privire la minorul, născut la data de 26 iulie 2006, având în vedere concluziile referatului de anchetă socială și, nu în ultimul rând,
vârsta acestuia, instanța a apreciat că este în interesul minorului să fie încredințat spre creștere și educare reclamantei-pârâte, care dispune de condiții materiale și morale pentru a-i asigura o dezvoltare fizică și intelectuală corespunzătoare.
În ceea ce privește cererea pârâtului-reclamant - de a avea legături personale cu minorul, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată. Astfel, cât timp pârâtul-reclamant nu a fost decăzut din drepturile părintești nu îi poate fi negat și nici interzis dreptul de a avea legături personale cu copilul, aceasta fiind de altfel și o modalitate concretă în care părintele căruia nu i s-a încredințat copilul își exercită nu doar drepturile părintești ci și obligațiile referitoare la educarea copilului, existența unor legături între tată și minor neputând fi decât benefică acestuia din urmă.
Pe de altă parte, programul solicitat de către pârâtul-reclamant nu este unul realist, ținând cont mai ales de vârsta foarte mică a copilului - 2 ani - ceea ce face ca prezența mamei să fie strict necesară. Acestui element i se adaugă și faptul că pârâtul-reclamant are anumite probleme de sănătate, din expertiza medico-legală psihiatrică depusă la dosarul cauzei rezultând că acesta prezintă tulburare de personalitate de tip paranoid. Tocmai de aceea, instanța a apreciat că dreptul pârâtului, la legături personale cu copilul, poate fi exercitat doar în prezența reclamantei și anume, doar la domiciliul sau sub supravegherea acesteia. Această modalitate de exercitare a dreptului face ca legăturile personale să nu poate fi stabilite decât pe parcursul unei singure zile, fiind exclusă posibilitatea ca minorul să rămână singur cu pârâtul pentru o perioadă mai mare de timp.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamanta, fără a achita taxa judiciară de timbru și timbru judiciar aferente.
Fiind înregistrată cauza la 18 decembrie 2008 la Tribunalul Tulcea, s-a acordat termen la 8 ianuarie 2009, când apelanta a fost citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în valoare de 19,5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
La termenul stabilit, apelanta nu s-a prezentat în fața instanței și nu a făcut dovada plății taxei de timbru și a timbrului judiciar datorat.
Prin decizia civilă nr. 2 din 8 ianuarie 2009 Tribunalul Tulceaa admis excepția netimbrării apelului și a anulat apelul reclamantei ca netimbrat.
Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut, în esență, că potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat iar în situația în care taxa de timbru nu a fost plătită la momentul depunerii cererii și nici ulterior, până la termenul acordat de instanță, intervine sancțiunea anulării apelului pentru netimbrare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, care a criticat-o pentru nelegalitate sub aspectul modalității de soluționare a excepției netimbrării apelului.
Recurenta a susținut că hotărârea pronunțată de instanța de apel este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea dreptului său la apărare. La primul termen de judecată apelanta reclamantă a formulat o cerere de amânare a judecății în vederea angajării unui apărător, cerere ce avea prioritate în raport cu excepția netimbrării, iar instanța de apel nu a analizat-o încălcând dreptul apelantei reclamante la un proces echitabil.
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport cu critica reclamantei, se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat iar dacă aceasta nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acțiunii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii. Această nulitate este necondiționată de vreo vătămare care intervine pentru nerespectarea cerințelor legii.
Potrivit art. 9 din nr.OG 32/1995, privind timbrul judiciar, în cazul nerespectării dispozițiilor ordonanței, se va proceda conform prevederilor legale referitoare la taxa de timbru.
Curtea Europeană de Justiție a reținut în mod constant în jurisprudența sa, cu ocazia analizării dreptului la un proces echitabil și accesul la justiție, că "dreptul la justiție nu este absolut. El se pretează la limitări, pentru că el comandă, chiar prin natura sa, o reglementare din partea statului, care are alegerea mijloacelor de a se ajunge la atingerea acestui scop" (Cauza Tolstoy Miloslovski vs. Regatul Unit, hotărârea din 12 iulie 1995).
Curtea nu a exclus niciodată posibilitatea ca interesele unei bune administrări a justiției să poată justifica impunerea unei restricții financiare în accesul unei persoane la justiție, dar este necesar să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat (Cauza Weissman contra României - hotărârea din 24 mai 2006).
În cauză, se reține că s-a păstrat un echilibru just între, pe de o parte, interesul statului în a percepe costurile procedurii și, pe de altă parte, interesul recurentei reclamante de a-i fi analizate pretențiile în fața justiției.
Suma de 19,5 lei stabilită în sarcina reclamantei în apel nu este exorbitantă în raport cu posibilitățile materiale ale acesteia și nici nu aduce atingere dreptului reclamantei de acces la instanță, anularea cererii intervenind în apel, după pronunțarea unei hotărâri judecătorești, cererea reclamantei fiind supusă cercetării unei instanțe judecătorești.
De altfel, recurenta reclamantă nici nu a invocat imposibilitatea achitării acestei taxe de timbru datorită insolvabilității materiale.
Este real faptul că la prima zi de înfățișare apelanta reclamantă a solicitat un termen de judecată pentru a-și angaja apărător, dar excepția netimbrării în mod corect a fost analizată cu prioritate de către instanță. Se reține, de altfel, că în cererea de amânare formulată de recurenta reclamantă nu s-a menționat că aceasta s-a aflat în imposibilitatea achitării taxei de timbru în valoare de 19,5 lei și nici nu a precizat că înțelege, după angajarea unui apărător, să formuleze o cerere de scutire de la plata taxei de timbru în valoare de 19,5 lei.
Prin urmare, constatându-se că apelanta reclamantă a fost citată legal pentru termenul de judecată din 8 ianuarie 2009 cu mențiunea achitării unei taxe de timbru de 19,5 lei, iar odată cu cererea de acordare a unui nou termen de judecată, pentru angajarea unui avocat, apelanta nu a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru și nici nu a invocat imposibilitatea sa de a plăti această
taxă de timbru, în mod corect instanța de apel a apreciat că excepția netimbrării apelului este prioritară analizării cererii de acordare a unui nou termen de judecată în vederea angajării unui avocat.
De altfel, nici în recurs recurenta nu a invocat vreo cauză de natură financiară care să o fi împiedicat să plătească taxa de timbru aferentă apelului și nici nu a susținut că nu a avut cunoștință de obligația de a plăti taxa de timbru în valoare de 19,5 lei.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă, se va respinge recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de reclamanta, domiciliată în T,-, -. B,. 6, județul T, împotriva deciziei civile nr. 2 din 8 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în T,-, bloc 60,. B,. 4, județul T și autoritatea tutelarăCONSILIUL LOCAL, cu sediul în T, str. -, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 aprilie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici Mariana Bădulescu
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -
Jud. apel -,
Red. dec. rec. jud. -/21.04.2009
gref. -
2 ex./21.04.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici Mariana Bădulescu
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 954/2009. Curtea de... | Divort. Decizia 143/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
