Divort. Decizia 481/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-

Dosar nr-

DECIZIA NR.481

Ședința publică din data de 28 mai 2009

PREȘEDINTE: Elena Staicu

JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Elisabeta

- -

Grefier -

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul G, cu domiciliul ales la Cabinetul Av. din P,-, -.A,.13, cod poștal -, județul P,împotriva deciziei civile nr. 157 din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova,în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în P,-,.43, cod poștal -, județul P și autoritatea tutelară CONSILIUL LOCAL, cu sediul în P,--4, cod poștal -, județul

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul pârât G reprezentat de avocat din cadrul Baroului P, intimata reclamantă reprezentată de avocat din cadrul Baroului P, lipsind autoritatea tutelară Consiliul Local

Procedura legal îndeplinită.

Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei potrivit chitanței nr.-/17.04.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, ce s-au anulat la dosar.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Părțile, având cuvântul prin apărători, declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.

Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea recursului.

Avocat, având cuvântul pentru recurentul pârât susține oral motivele de recurs, arătând că în mod greșit instanța de apel nu a luat în considerare cererea acestuia de completare a probatoriilor, pentru a dovedi cu acte și cel puțin un martor, că în mod greșit instanța de fond a stabilit pensia de întreținere datorată de recurent fiului său, de la data introducerii acțiunii.

De asemenea, arată că instanța de apel a pronunțat o decizie nelegală, încălcându-i recurentului pârât dreptul la apărare, tocmai având în vedere chiar și punctul de vedere al intimatei care, prin avocatul său, a declarat că achiesează la cererea de completare a probatoriului.

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru completarea probatoriilor.

Avocat, având cuvântul pentru intimata reclamantă, declară că este de acord cu admiterea recursului pârâtului astfel cum a fost formulat și depune la dosar o declarație a intimatei reclamante dată în acest sens.

Nu solicită cheltuieli de judecată.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr- reclamanta chemat în judecată pe pârâtul solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată de părți la data de 23.08.1990 din culpa pârâtului, aceasta să-și păstreze numele dobândit prin căsătorie, respectiv acela de "", încredințarea spre creștere și educare a minorului, născut la 12.02.1994, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului.

În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 23.08.1990, din căsătoria lor rezultând minorul, născut la data de 12.02.1994, dar datorită neînțelegerilor s-a produs despărțirea în fapt.

Reclamanta a mai precizat că solicită încredințarea minorului în considerarea afecțiunii pe care poarta acestuia și a condițiilor pe care i le poate oferi.

Pârâtul, legal citat nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare în combaterea acțiunii.

Prin sentința civilă nr.6570/27.06.2008 Judecătoria Ploieștia admis acțiunea și desfăcut căsătoria încheiată de părți la data de 23.08.1990 și înregistrată în Registrul de Stare civilă al Primăriei P, județul P sub nr. 1249/23.08.1990 din culpa ambilor soți, iar reclamanta își va relua numele avut anterior căsătoriei acela de "".

A fost încredințat spre creștere și educare mamei reclamante minorul, ns. la 12.02.1994.

fost obligat reclamantul la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului ns. la data de 12.02.1994 în cuantum de 25% lunar din venitul net lunar realizat, începând cu data introducerii acțiunii - 11.11.2005 până la majoratul minorului.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că nu mai este posibilă continuarea căsătoriei, raporturile dintre părți fiind grav vătămate și având în vedere drepturile și interesele minorului, precum și voința acestuia, l-a încredințat spre creștere și educare reclamantei.

Împotriva sentinței civile anterior menționate, a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență, faptul că nu a fost prezent pe parcursul judecății la fond a cauzei și nu este de acord cu desfacerea căsătoriei, că s-au administrat probe insuficiente în fața primei instanțe, că în realitate soții conviețuiesc împreună.

Ulterior, la data de 20 februarie 2009, când au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei, apelantul a arătat că este de acord cu desfacerea căsătoriei din culpa comună, însa a precizat faptul ca în mod greșit s-a stabilit că obligația sa la pensie de întreținere către minor să curgă de la data introducerii acțiunii, așa cum a stabilit prima instanța, corect fiind să fie obligat de la data rămânerii definitive a sentinței de divorț.

După examinarea sentinței apelate, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor legale ce au incidenta în soluționarea cauzei, verificând actele și lucrările dosarului primei instanțe, Tribunalul Prahova prin decizia civilă nr.157 din 27 februarie 2009 respins cererea de completare probelor ca neîntemeiată și a respins, ca nefundat, apelul declarat de pârâtul G, împotriva sentinței civile nr.6570/27.06.2008, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-reclamantă și intimatul-autoritate tutelară Consiliul Local P reținând următoarele considerente:

Pentru justa soluționare a cauzei s-a apreciat ca sunt suficiente probatoriile administrate în fața instanței de fond, astfel că instanța de apel nu va uza de prerogativele prevăzute de dispozițiile art.295 proc.civ.

Singura critica susținută ca motiv de apel vizează data de la care a fost obligat apelantul la pensie de întreținere pentru minor, stabilită în mod corect de instanța de fond ca fiind aceea a datei introducerii acțiunii, deoarece soluția acordării întreținerii de la data solicitării ei se întemeiază pe faptul ca este destinată să satisfacă nevoile actuale ale celui care o reclama. Nevoia celui care cere întreținerea apare la data cererii de chemare în judecată și de aceea întreținerea se acordă de la acea dată.

Prin urmare, este nefondata critica apelantului, astfel încât tribunalul a constatat că nu este afectată legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că în mod greșit instanța de apel nu a luat în considerare cererea sa de completare de probatorii, respingând pe fond apelul ca neîntemeiat.

În realitate, motivele de completare de probatoriu constau în dovedirea apelului formulat, pe temeiul că, în mod greșit instanța de fond a stabilit pensia de întreținere datorată fiului său, de la data introducerii acțiunii.

În acest sens, solicită a se observa că în mod legal dar și onest, pensia de întreținere trebuia stabilită de la data pronunțării divorțului și capetelor de cerere accesorii, întrucât a arătat că divorțul a fost promovat în anul 2005, că între timp au existat suspendări, tergiversări și reveniri ale soției la gânduri mai bune, împrejurare ce a condus ca pronunțarea hotărârii să se facă după patru ani.

În atare situație, arată că, nu s-a prezentat la instanța de fond întrucât avea respect pentru soția sa și era convins că reclamanta va solicita pensia de la data pronunțării divorțului, dat fiind faptul că au conviețuit neîntrerupt până la pronunțarea deciziei recurate.

De asemenea, arată că instanța de apel a pronunțat o decizie total nelegală tocmai având în vedere chiar și punctul de vedere al intimatei, care prin avocatul împuternicit și- exprimat un punct de vedere de achiesare la cererea de completare a probatoriilor, considerând astfel că i-a fost încălcat dreptul la apărare și că nu i s-a dat posibilitatea să-și expună opinia prin probele ce înțelegea să le administreze.

Pentru motivele invocate recurentul pârât a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru completarea probatoriului la instanța de apel.

Curtea, examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a normelor legale incidente în soluționarea cauzei, conform art. 304 rap. la art. 312 alin.1 Cod procedură civilă va admite recursul, pentru următoarele considerente:

Așa cum a invederat în fața instanței de recurs și apărătorul intimatei, pensia de întreținere la care a fost obligat recurentul-pârât, s-a achitat și după introducerea acțiunii, timp în care soții au conviețuit până când hotărârea de divorț a rămas definitivă.

Prin urmare, momentul nașterii obligației de plată a pensiei de întreținere de către recurent în favoarea minorului este cel de la data rămânerii irevocabile a sentinței recurate.

Pentru considerentele de mai sus, curtea, va admite recursul, va modifica în tot decizia și în parte sentința, în sensul că recurentul va fi obligat la plata pensiei de întreținere de la data rămânerii irevocabilă a sentinței, urmând ca în conformitate cu art. 304 rap. la art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să mențină restul dispozițiilor sentinței.

Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul G, cu domiciliul ales la Cabinetul Av. din P,-, -.A,.13, cod poștal -, județul P, împotriva deciziei civile nr. 157 din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în P,-,.43, cod poștal -, județul P și autoritatea tutelară CONSILIUL LOCAL, cu sediul în P,--4, cod poștal -, județul

Modifică în tot decizia civilă nr. 157/27 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și în parte sentința civilă nr.6570/27 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești în sensul că reclamantul va fi obligat la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului începând cu data rămânerii irevocabile a sentinței.

Menține în rest dispozițiile sentinței.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 28 mai 2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Elisabeta

- - - - - -

Grefier,

Red./

Tehnored./grefier

2 ex./2 iunie 2009.

f-- Judecătoria Ploiești

a-- Tribunalul Prahova

.

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120/2006

Președinte:Elena Staicu
Judecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Elisabeta

← Divort. Decizia 143/2009. Curtea de Apel Ploiesti		Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță