Divort. Decizia 145/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.145
Ședința publică de la 09 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costel Drăguț Președinte Instanță
- - -
- - - - Președinte Secție
Grefier - -
*****
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 192 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și Autoritatea Tutelară Primăria comunei, având ca obiect divorț.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul pârât, asistat de avocat - și intimata reclamantă, reprezentată de avocat, lipsind Autoritatea Tutelară Primăria comunei.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recursul este declarat în termen legal, motivat și timbrat, după care;
Avocat -, pentru recurentul pârât, a depus împuternicire avocațială nr.- și chitanța din 26.11.2008, în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.
Avocat, pentru intimata reclamantă, a depus împuternicire avocațială nr.- și chitanța nr.14 din 09.02.2009, în cuantum de 300 lei, reprezentând onorariu avocat.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat -, pentru recurentul pârât, a susținut motivele de recurs invocate în scris, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate, în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței civile, ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata reclamantă, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile a instanței de apel ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată la 09.04.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței să dispună desfacerea căsătoriei încheiate între părți la data de 30.03.2003, din vina exclusivă a pârâtului; încredințarea spre creștere și educare a minorului HG, născut la data de 2.11.1994 mamei reclamante; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de întreținere în favoarea minorului; reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de "".
In apărare, pârâtul a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională (fila 22 dosar), prin care a arătat că este de acord cu desfacerea căsătoriei, dar, din vina exclusivă a reclamantei, că este de acord ca minorul să fie încredințat spre creștere și educare mamei reclamante, însă cu privire la stabilirea pensiei de întreținere, a solicitat să se aibă în vedere faptul că mai are un minor dintr-o căsătorie anterioară și că nu realizează venituri. A solicitat să se încuviințeze să păstreze legături personale cu minorul iar reclamanta să fie obligată să-i acorde întreținere, întrucât s-a îmbolnăvit în timpul căsătoriei ca urmare a atitudinii culpabile a soției reclamante.
Prin sentința civilă nr. 750 din 2 iulie 2008 Judecătoriei Filiași, s-a dmis în parte acțiunea principală și s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant.
S-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 30.03.2003 și înregistrată în Registrul Actelor de Stare Civilă al Consiliului Local, din culpa comună a părților.
S-a dispus ca soția să revină la numele avut anterior căsătoriei acela de "".
S-a încredințat minorul, născut la data de 02.11.1994 spre creștere și educare mamei reclamante.
A fost obligat tatăl pârât să plătească cu titlu de pensie de întreținere suma de 100 lei, în favoarea minorului cu titlu de pensie de întreținere lunară, începând cu data de 09.04.2008, data introducerii acțiunii, și până la majoratul minorului.
S-a încuviințat ca tatăl să aibă legături personale cu minorul după următorul program: o lună în perioada 01-31.08. a fiecărui an, în vacanța de vară, la domiciliul său;o săptămână în vacanța de iarnă, la domiciliul său; la sfârșitul fiecărui luni, în zilele de sâmbătă și duminică, în intervalul sâmbătă ora 10,oo, duminică 16,oo, la domiciliul său.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtului cu titlu de pensie de întreținere suma de 100 lei lunar, începând cu data de 13.05.2008, data formulării cererii, și până la încetarea stării de nevoie a pârâtului.
S-au compensat obligațiile privind plata pensiei de întreținere între părți. S-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 30 martie 2003, din căsătoria lor nu au rezultat copii, dar soțul pârât l-a adoptat în timpul căsătoriei pe minorul, fiul soției sale dintr-o căsătorie anterioară.
În anul 2006 pârâtul a plecat să muncească în Spania, fiind urmat și de soția reclamantă, însă între cei doi soți au apărut neînțelegeri ce au culminat în data de 6 aprilie 2006 cu agresarea reclamantei de către pârât, acesta fiind condamnat de autoritățile judiciare spaniole la o pedeapsă privativă de libertate și expulzarea de pe teritoriul Spaniei.
Ulterior, între cei doi soți relațiile de căsătorie nu au fost reluate, soția reclamantă rămânând în continuare pe teritoriul Spaniei, iar soțul pârât s-a întors în România.
In aceste condiții, instanța de fond a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.38 alin.1 din fam. relațiile de căsătorie fiind grav și iremediabil vătămate, continuarea acesteia nemaifiind posibilă.
Privitor la cererea reconvențională, s-a apreciat că încuviințarea unor legături personale între minor și tatăl adoptiv este de natură a păstra relațiile de afecțiune ce s-au statornicit între tatăl adoptiv și fiu, însuși faptul adopției minorului de către soțul pârât fiind o dovadă certă a acestor relații și nu ar fi în dezavantajul minorului să păstreze și pe viitor relații cu tatăl său.
Privitor la obligarea soției la plata unei pensii de întreținere, instanța de fond a constat că în prezent pârâtul reclamant reconvențional suferă de afecțiuni psihice, ce sunt în evidentă legătură de cauzalitate cu faptele petrecute între cei doi soți în Spania și au fost considerate incidente disp.art.41 alin.1 și 2 din fam.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, invocând că pârâtul-reclamant nu s-a îmbolnăvit în timpul căsătoriei ca urmare atitudinii culpabile a reclamantei, tocmai acesta a avut pe parcursul căsătoriei o atitudine violentă față de soția sa ce nu justifică cererea prin care solicită plata unei pensii de întreținere, motivată de faptul că ar fi suferit o depresie.
S-a mai invocat că pârâtul reclamant a fost condamnat 9 luni închisoare de statul spaniol pentru atentat la viața apelantei, iar săvârșirea unor fapte grave îndreptate împotriva celui căruia i se cere întreținere, atrage decăderea din dreptul de a beneficia de asistență materială, indiferent dacă faptele au fost comise înainte sau ulterior desfacerii căsătoriei.
Prin decizia civilă nr. 192 pronunțată la 14 octombrie 2008 de Tribunalul Doljs - admis apelul, s-a schimbat în parte sentința civilă, în sensul că s-a admis în parte cererea reconvențională, fiind înlăturată dispoziția vizând obligarea reclamantei de a plăti pârâtului pensie de întreținere.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile.
Tribunalul considerat că în mod greșit prima instanță a obligat pe reclamantă la pensie de întreținere către pârât, întrucât acesta nu a administrat nici o probă concludentă din care să rezulte că așa zisa incapacitate se datorează unei împrejurări în legătură cu căsătoria, nefiind suficientă doar o simplă rețetă medicală care să justifice atât starea de nevoie cât și incapacitatea de muncă.
S-a arătat că pârâtul a săvârșit o faptă gravă îndreptată împotriva vieții reclamantei - agresiune cu două răni în spate prin obiect înțepător - ceea ce a dus la concluzia că se impune a se înlătura dispoziția vizând obligarea reclamantei de a plăti pârâtului pensie de întreținere în cuantum de 100 lei lunar.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, criticând soluția de respingere a cererii de acordare a pensiei de întreținere și arătând că divergențele cu reclamanta au apărut deoarece recurentul dorea să se întoarcă din Spania, iar reclamanta nu dorea. S-a arătat că recurentul a făcut o depresie care s-a accentuat în perioada de detenție, ulterior necesitând tratament medicamentos pe durată nedeterminată. Recurentul a susținut că incapacitatea se datorează exclusiv atitudinii culpabile a reclamantei, care l-a determinat să ajungă în pragul disperării.
Analizând recursul din perspectiva dispoz. art. 304 și potrivit motivelor invocate, se apreciază că acesta nu este fondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Obligația reciprocă de întreținere pe care și-o datorează soții în timpul căsătoriei, prevăzută expres de art. 41 alin. 1 cod fam. este prelungită prin reglementarea din art. 41 alin. 2 și după desfacerea căsătoriei, dacă soțul care pretinde întreținerea să se afle într-o stare de nevoie din pricina unei incapacități de muncă survenite în timpul căsătoriei sau înainte de căsătorie.
Pentru a se acorda întreținere soțului divorțat, este obligatoriu ca acesta să formuleze cererea și, în condițiile art. 1169.civ. să dovedească îndeplinirea cumulativă a tuturor condițiilor impuse de art. 41 alin 2 cod. fam și anume: soțul să se afle într-o stare de nevoie, adică să nu aibă suficiente mijloace materiale de trai, starea de nevoie să se datoreze unei incapacități de muncă, iar această incapacitate fie să fi existat la data încheierii căsătoriei, fie să fi intervenit în timpul căsătoriei ori, în timp de un an de la desfacerea căsătoriei, dar în legătură cu aceasta.
În situația în care cel care pretinde întreținerea nu dovedește îndeplinirea uneia dintre aceste condiții, cererea sa nu poate fi admisă.
În speță, s-a dovedit cu acte faptul că la 6 aprilie 2006 recurentul a exercitat asupra intimatei violențe, prin înțepături cu un cuțit, fiind condamnat de instanțele spaniole la o pedeapsă privativă de libertate, la data de 25 iulie 2006, și apoi expulzat din Spania, la data de 13.12.2006.
Recurentul a depus la dosar acte medicale din 5 ian. 2007, 5.05.2008 și 2.10.2008, din care rezultă că suferă de tulburare psihotică acută polimorfă cu simptome de schizofrenie, primind tratament medical pentru aceste afecțiuni. În perioada 16.12.2006 - 5.01.2007 recurentul a fost internat în Secția de psihiatrie.
Cum aceste acte medicale sunt ulterioare condamnării penale a recurentului, este de presupus că afecțiunile psihice s-au născut ori s-au agravat după incidentul care a dus la executarea pedepsei privative de libertate, însă tribunalul a reținut în mod corect că aceste acte medicale nu fac dovada că recurentul se află în incapacitate de muncă, nefiind coroborate cu alte înscrisuri sau probe testimoniale.
Mai mult, instanța de recurs reține că recurentul susține că boala psihică de care suferă a fost determinată de comportamentul reclamantei, însă această apreciere nu fost împărtășită de instanțele de fond. Fiind o chestiune care ține de temeinicia hotărârilor pronunțate de instanțele anterioare și nefiind criticată în recurs soluția dată asupra culpei părților în desfacerea căsătoriei, instanța de recurs nu poate să rețină o altă stare de fapt, pentru că s-ar încălca dispozițiile art. 304
Prima instanță a considerat că motivul pentru care se impune desfacerea căsătoriei îl constituie divergențele apărute între soți în legătură cu întoarecera în țară, că în legătură cu aceasta pârâtul a avut o reacție exagerată, culminând cu o acțiune ilegală, iar culpa reclamantei a constat în lipsa de comunicare, nefiind avute în vedere motivele de infidelitate invocate de către soțul pârât.
În atare condiții, nu este dovedită critica din recurs vizând comportamentul nejustificat al reclamantei, din pricina căruia pârâtul a suferit un șoc traumatic. Nimic nu justifică violențele deosebite exercitate asupra soției, care au necesitat internarea acesteia în spital, iar faptul că după condamnarea penală și expulzarea din Spania recurentul s-a îmbolnăvit, nu poate fi reproșat reclamantei intimate.
Săvârșirea unei fapte penale cu consecințe grave asupra sănătății reclamantei înlătură posibilitatea recurentului de a cere ca aceasta să fie obligată la plata pensiei de întreținere, cu atât mai mult cu cât nu s-a dovedit existența unei reale incapacități de muncă.
Apreciind că tribunalul a aplicat corect dispozițiile art. 41 alin. 2 fam și că nu sunt motive de nelegalitatea a deciziei, recursul se va respinge ca nefondat, potrivit art 312
În temeiul art 274 recurentul va fi obligat către intimată la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 192 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și Autoritatea Tutelară Primăria comunei, având ca obiect divorț.
Obligă recurentul către intimata la 300 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 9 februarie 2009.
PREȘEDINTE: Costel Drăguț - - | JUDECĂTOR 2: Gabriela Ionescu Tania Țăpurin - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red/tehnored. jud. GI/2ex/10.02.2009, Jud. apel -, Jud. fond -
Președinte:Costel DrăguțJudecători:Costel Drăguț, Gabriela Ionescu Tania Țăpurin
| ← Divort. Decizia 57/2009. Curtea de Apel Craiova | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
