Divort. Decizia 57/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 57
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 3: Sorin Drăguț
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 185 din 15 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și autoritatea tutelară CONSILIUL LOCAL TG. C, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă reprezentată de avocat și intimatul reclamant asistat de avocat, lipsind autoritatea tutelară CONSILIUL LOCAL TG.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Avocat, pentru recurenta pârâtă, depune un set de înscrisuri respectiv semnătura electronică a recurentei pârâte pe vremea când lucra la bancă, extras din Regulamentul de organizare și funcționare a Bank România, decizia de a exercita profesia de avocat în cadrul baroului G, decizia de deschidere a cabinetului individual de avocatură.
Apărătorul intimatului reclamant învederează că a observat actele depuse la dosar.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurenta pârâtă, arată că decizia pronunțată de Tribunalul Gorja fost pronunțată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii.
Susține că a fost făcută o aplicare greșită a dispozițiilor art. 617 Cod procedură civilă, dispunându-se desfacerea căsătoriei din culpa comună a părților. Din probele administrate nu rezultă vina pârâtei în destrămarea relațiilor de familie ci este culpa soțului reclamant care și-a abandonat familia.
De asemenea, apreciază că instanța de apel nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 40 alin. 2 din Codul familiei care stabilește în mod expres faptul că instanța pentru motive temeinice poate să încuviințeze dreptul soției de a purta pe viitor numele de familie din perioada căsătoriei, chiar în lipsa unei învoieli între soți.
Prin înscrisurile depuse rezultă activitatea reclamantei și instituțiile cu care intră în contact și unde este cunoscută cu numele avut în timpul căsătoriei.
Cu privire la majorarea cuantumului pensiei de întreținere, arată că a fost promovată o acțiune separată și a fost dispusă majorarea acesteia.
Pune concluzii de admitere a recursului, modificare a deciziei în sensul respingerii apelului și menținerii hotărârii primei instanțe referitor la capătul de cerere privind numele ce va fi purtat după desfacerea căsătoriei, fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimatul reclamant, referitor la culpă, arată că aceasta a fost dovedită pe deplin prin probele administrate.
Cu privire la păstrarea numelui, arată că reclamantul s-a opus în mod constant ca pârâta să păstreze numele dobândit în timpul căsătoriei, instanța de apel apreciind în mod corect că nu există motiv temeinic pentru a se încuviința purtarea numelui din căsătorie.
Faptul că recurenta pârâtă este consilier juridic în cadrul unei instituții bancare și că începând cu 1.12.2008 exercită profesia de avocat, nu este un motiv temeinic de a păstra numele din timpul căsătoriei, nefiind o persoană publică de notorietate.
Cu privire la majorarea pensiei de întreținere, susține că aceasta a rămas fără obiect, prin sentința nr. 4494 din 09.06.2008 pronunțată de Judecătoria Tg. J, a fost admisă cererea de majorarea a pensiei de întreținere.
Solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a deciziei pronunțate de instanța de apel, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg -Cărbunești sub nr- din 19.09.2007 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta - a, solicitând desfacerea căsătoriei încheiată cu pârâta la data de 30 august 2003, din vina exclusivă acesteia, să-i fie încredințat pârâtei minorul G spre creștere și educare, revenirea pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei, acela de "" și stabilirea unei pensii de întreținere în favoarea minorului, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta a depus întâmpinare în dosar, solicitând respingerea cererii de divorț, motivând că singurul vinovat de destrămarea relațiilor de familie este reclamantul.
Referitor la capătul de cerere formulat de reclamant privind revenirea pârâtei la numele anterior căsătoriei, a arătat că nu este de acord ca instanța să dispună revenirea ei la numele de "" întrucât, urmare a profesiei exercitate este cunoscută la instanțele din țară sub numele de, fiind înscrisă și în Asociația Consilierilor Juridici din Sistemul Financiar Bancar și totodată, pentru a nu crea traume psihice minorului în raport cu ceilalți minori, în sensul ca minorul să nu aibă suspiciuni cu privire la identitatea părinților.
Prin sentința civilă nr. 4649 din 11.12.2007 pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești, în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea civilă pentru divorț formulată de reclamantul, împotriva pârâtei a, în contradictoriu cu Autoritățile Tutelare din cadrul Consiliului Local Tg-Cărbunești și din cadrul Consiliului Local M Nouă, județul C-
A fost desfăcută căsătoria încheiată între părți și înregistrată în registrul stării civile al Primăriei orașului Tg-Cărbunești sub nr.22/30.08.2003 - din culpa ambelor părți.
A fost încredințat spre creștere și educare minorul G, născut la 12.01.2005 mamei pârâte.
A fost admisă cererea formulată de pârâtă, în sensul majorării pensiei de întreținere stabilită prin sentința civilă nr.5022 din 12.07.2007 pronunțată de Judecătoria Tg-J în dosarul nr- în sarcina reclamantului și în favoarea minorului G, născut la 12.01.2005 de la 650 lei lunar la 700 lei lunar, începând cu data de 11.12.2007(data pronunțării sentinței) și până la majoratul minorului sau intervenirea unei alte căi legale de modificare sau stingere a acestei obligații și încuviințării ca pârâta să poarte în continuare numele de familie al soțului reclamant, acela de "".
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 30.08.2003 și au locuit efectiv împreună în Tg.Cărbunești cu părinții pârâtei, o perioadă relativ scurtă, datorată locului de muncă al reclamantului care este angajat la Poliția de Frontieră din Localitatea M Nouă, județul C S, în condițiile în care pârâta este salariată la o unitate bancară din Tg-
Că, neînțelegerile dintre părți au survenit chiar de la începutul căsătoriei pentru faptul că nu s-au înțeles în privința domiciliului comun și s-au accentuat după nașterea minorului G, în anul 2005 astfel că, cea mai mare parte din perioada căsătoriei părțile au locuit separat.
S-a avut în vedere că între părți a mai existat un proces de divorț, dar prin hotărâre judecătorească s-a respins cererea ca nesusținută.
S-a concluzionat că relațiile dintre părți sunt grav și iremediabil deteriorate.
Cu privire la cererile accesorii, respectiv încredințarea minorului spre creștere și educare, s-a apreciat că este în interesul superior al copilului de a fi încredințat mamei pârâte care prezintă suficiente condiții materiale și morale, minorul este puternic atașat de aceasta și bunicii materni, iar reclamantul a fost de acord ca minorul să-i fie încredințat acesteia, în condițiile în care îi va plăti pensie de întreținere.
S-a făcut aplicațiunea disp.art.86 și 94 cod fam. apreciindu-se asupra admisibilității cererii de majorare a pensiei de întreținere, stabilită în sarcina reclamantului anterior.
S-a mai reținut că, deși reclamantul nu a consimțit ca pârâta să poarte în continuare numele său, raportat la activitățile profesionale pe care le desfășoară pârâta, ținând seama că este înscrisă și figurează cu acest nume în Asociația Consilierilor Juridici din Sistemul Financiar Bancar, aspect confirmat de adeverința depusă la fila 32 din dosar, precum și pentru a avea același nume cu al minorului încredințat, sunt motive temeinice pentru ca pârâta să poarte pe viitor numele de familie al reclamantului.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamantul și pârâta.
Critica adusă sentinței de către reclamant s-a referit la dispoziția prin care s-a încuviințat ca pârâta să poarte în continuare numele dobândit prin căsătorie, în condițiile în care reclamantul nu a fost de acord.
Pârâta a criticat sentința cu privire la divorț în sensul că vinovat de deteriorarea relațiilor de familie este în exclusivitate reclamantul, fapt confirmat și de martora.
A susținut în esență apelanta, că situația socială și starea economică din orașul M Nouă oferea condiții improprii pentru locuit și pentru găsirea unui loc de muncă pentru ea.
Că, de comun acord au hotărât să locuiască în orașul Tg.Cărbunești cu promisiunea reclamantului că se va muta cu serviciul în județul G, că, odată cu trecerea timpului reclamantul s-a arătat tot mai dezinteresat de pârâtă și de copil, aspect confirmat de martori, că astfel reclamantul este cel ce și-a abandonat familia, situație care a determinat-o să depună acțiunea pentru pensie de întreținere.
O altă critică adusă sentinței a vizat cuantumul pensiei de întreținere, în sensul că instanța de fond nu a avut în vedere media veniturilor realizate pe ultimele 6 luni anterioare pronunțării hotărârii, respectiv perioada iunie - octombrie 2007.
Și în situația în care s-ar lua în considerare veniturile realizate de reclamant în perioada mai - octombrie se putea dispune majorarea pensiei într-un cuantum superior instanței de fond.
Prin decizia nr.185 din 15 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a admis apelul reclamantului.
A fost schimbată sentința cu privire la capătul de cerere referitor la numele pârâtei în sensul că s-a dispus revenirea pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei, acela de,".
S-a menținut restul dispozițiilor sentinței.
S-a luat act că apelantul reclamant nu a solicitat cheltuieli de judecată.
A fost respins apelul pârâtei, ca nefondat.
În motivarea deciziei s-a reținut că probatoriul administrat în cauză a relevat culpa comună în destrămarea relațiilor de căsătorie, culpă ce rezultă tocmai din neînțelegerile părților cu privire la stabilirea domiciliului comun.
S-a reținut că din probele administrate nu rezultă culpa exclusivă a reclamantului în deteriorarea relațiilor de căsătorie, nu rezultă demersurile și stăruința pârâtei pentru menținerea unor relații normale de căsătorie, prin stabilirea unui domiciliu comun, așa cum nu se probează o astfel de stăruință din partea reclamantului.
Critica privind cuantumul pensiei de întreținere s-a apreciat ca nefondată raportat la dispozițiile art. 94 Codul familiei, reținându-se că vârsta minorului nu impune stabilirea pensiei de întreținere la maximul prevăzut de lege.
Critica privind încuviințarea instanței de a se păstra numele și după desfacerea căsătoriei, s-a apreciat ca nefondată și raportat la dispozițiile art. 40 Codul familiei, s-a dispus ca pârâta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de "", reținându-se că elementele avute în vedere sunt nerelevante.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta a, criticând-o ca nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a invocat că instanțele au făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 617 Cod pr. civilă, deoarece din probele administrate nu rezultă vina pârâtei în destrămarea relațiilor de familie, reclamantul fiind cel vinovat și pe cale de consecință și acțiunea de divorț trebuia respinsă, reclamantul neputând să-și invoce propria culpă.
S-a criticat hotărârea și pentru că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de refacere sau completare a probatoriului.
O altă critică vizează greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 40 Codul familiei, arătându-se că motivele invocate în susținerea cererii de a i se încuviința păstrarea numelui avut în timpul căsătoriei, sunt pertinente.
S- mai criticat hotărârea și cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 94 Codul familiei, arătându-se că raportat la veniturile realizate de reclamant și vârsta minorului, se impunea stabilirea cuantumului pensiei de întreținere către maximul prevăzut de lege.
Recursul este nefondat.
Este de remarcat în primul rând, că aprecierea instanțelor privind relațiile de familie și culpa în destrămarea acestora, precum și starea de nevoie a minorului, constituie chestiuni de drept care se bazează pe interpretarea probelor administrate și care nu mai pot face obiectul analizei instanței de recurs, după abrogarea expresă a cazurilor de casare prevăzute de pct. 10 și 11 în vechea reglementare a art. 304 Cod pr. civilă.
O eventuală reevaluare a probatoriilor în faza procesuală a recursului ar fi fost posibilă, numai în măsura în care recurenta, în temeiul dispozițiilor art. 305 Cod pr. civilă, ar fi administrat proba cu noi înscrisuri care să contrazică situația de fapt reținută în etapele procesuale anterioare, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
Raportat la starea de fapt reținută, în ceea ce privește relațiile de familie și culpa în destrămarea relațiilor de familie, precum și starea de nevoie a minorului și mijloacele reclamantului, instanțele au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 617 Cod pr. civilă și art. 94 Codul familiei.
Critica privind greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 40 Codul familiei, s-a constatat că este nefondată, raportat și la noile înscrisuri depuse în recurs.
În cauză, nu s-a făcut dovada că există motive temeinice, pentru a se încuviința ca pârâta să poarte numele avut în timpul căsătoriei.
Păstrarea numelui avut în timpul căsătoriei are ca scop să evite cauzarea unui prejudiciu moral celor care s-au distins prin activitatea lor socială, respectiv vătămarea vreunui interes prin schimbarea numelui.
Faptul că pârâta a ocupat funcția de consilier, iar în prezent este avocat, nu sunt elemente care să justifice încuviințarea păstrării numelui avut în timpul căsătoriei.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza art. 312 Cod pr. civilă a se respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod pr. civilă și reținând culpa procesuală a recurentei pârâte, va fi obligată aceasta la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă împotriva deciziei civile nr. 185 din 15 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și Autoritatea Tutelară - CONSILIUL LOCAL TG.
Obligă recurenta pârâtă a la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată, către intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 ianuari2 009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
02.02.2009
Jud.apel
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Oana Ghiță, Sorin Drăguț
| ← Divort. Decizia 2568/2009. Curtea de Apel Cluj | Divort. Decizia 145/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
